Maturitatea Spiritualå (Efeseni 4:12-15).

….pentru desåvârsirea sfintilor, în vederea lucrårii de slujire,, pentru zidirea trupului lui Cristos, pânå vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare. la înåltimea staturii plinåtåtii lui Cristos; ca så nu mai fim copii, plutind încoace si încolo, purtati de orice vânt de învåtåturå prin viclemia oamenilor si prin siretenia lor în mijlocele de amågire: ci credinciosi adevårului în dragoste, så crestm în toate privintele,  ca så  ajungem la Cel ce este Capul: Cristos.” 

Texrtul ciatat din Efeseni 4, vorbeste despre maturizarea spiritualå.   Biblia învatå cå viata crestinå este o viatå de crestere spiritualå.  Stagnarea denotå fie lipsa vietii, fie boalå spiritualå.  In viata crestinilor existå diferite stadii de crestere.  Conditia de copil reprezintå o conditie fiziologicå normalå, numai pentru cei nåscuti de curånd.  In epistola 1 Ioan sunt specificate trei stadii de crestere: copii, tineri si pårinti.  Un copil al lui Dumnezeu care experimenteazå o viatå duhovniceascå normalå, creste;  Imaturitatea spiritualâ prelungitå reprezintå o conditie patologicå.

       Dar care sunt mijloacele de crestere ale credinciosilor?  Sunt mijloace folosite în viata lor personalå.  Dupå cum în viata fizicå crestem hrånindu-ne. sorbind aer curat si fåcând exerctii fizice, tot asa, crestem atunci când ne hrånim cu Cuvântul Scripturii, cånd respiråm aerul curat al dragostei lui Dumnezeu de la Golgota. cånd lucråm cu rugåciune ca så facem voia lui Dumnezeu.  Dar, afarå de viata personalå, cresterea este asiguiratå de vietuirea împreunå a credinciosilor, în manifestarea vitalitåtii bisericilor sau a adunårilor locale: centraliatea Domnului Isus Cristos, autoritatea Scripturii, lucratea Duhului Sfânt în viata unei adunåri locale. supunerea reciprocå a credinciosilor unii fatå de altii, iatå mijloace si conditii prin care credinciosii pot creste.

      Cum se måsoarå maturizarea? V. 13 foloseste expresia “pânå veti ajunge toti la starea de om mare. la înåltimea plinåtåtii lui Cristos”. Cresterea spiritualå este crestere în asemånarea cu Domnul Isus Cristos.”   Doctrina care uneste pe credinciosi este învåtåtura deplinei suficiente a lui Cristos, în  viata personalå si în viata comunitåtii sfinte în care ne-a pus Dumnezeu

      V. 15 devåluie coordonatele vietii de crestere a credinciosului,  a unei biserici locale: “ci credinciosi adevårului, în dragoste, så crestem în toate privintele”.   Putem distinge trei coordoante:  Credinciosi = fiind practicanti ai credintei (ai acele credinte a cårei Cåpetenie si Desåvårsire este Domnul Isus Cristos (Evrei 12:2);  adevårul – nu este teorie despre adevår, ci este Adevårul – Cristos, aflat, crezut, tråit si vestit;  dragostea care caracterizeazå cresterea spiritualå este dragostea Lui, care genereazå, activeazå si promoveazå dragostea noastrå.  Ea ne face sâ cântåm: “M-a biruit, Isuse-a Ta iubire    Acuma poti cu orice så må legi!”.

       Dar cum  este cresterea spiritualå potrivit chipului slåvit al lui Cristos?

Este o crestere echilibratå, dezvåluind frumusetea caracterului crestin.  Este o crestere activå  pentru cå, un caracter crestin nu este doar frumos ci si harnic:  harnic în adoraea lui Dumnezeu, harnic în slujirea lui Dumnezeu si afratilor sî în vestirea evangheliei la cei nemântuiti, harnic în cea mai aleaså pårtåsie: cu Intreit Unicul Dumnezeu, cu credincisii care Il iubesc pe Domnul Isus Cristos.

Serban Constantinescu

 

 

Trei triade în Romani 8: Triada a treia, a “tuturor lucrurilor”.

     Primul element al triadei a treia este descris de Romani 8:28:  “De altå parte stim cå toate lucrurile lucreazå împreunå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemati dupå planul Såu”. Nu se spune cå toate lucrurile care survin în viata unui credincios, a unui om care Il iubeste pe Dumnezeub sunt bune, ci cå Dumnezeu, potrivit cu planull Såua, face ca toate lucrueile så conlucreze în viata cresinciosului, “spre bine”.  Care este acest bine?  Este un bine suprem:  “Dumnezeu i-a hotårît mai dinainte så fie asemnea chipului Fiului Såu, pentru ca fie Cel Intâi nåscut dintre mai multi frati.”   Lucrurile practicii noastre cotidiene,  adesea lucruri adverse, inexplicabile, lucrazå în cei credinciosi “asemânarea cu Cristos”. – Cum adicå? Toate lucrurile”   – Asa este scris: “Toate lucrurile”.  L-am auzit pe un credincios explicând acest text, spunând: “Toate lucrurile. absolut toate, fårå exceptie!  Viata lui Iosif, suferintele Lui demonstreazå cå Dumnezeu controleazå circumstantele noastre.  VIata lui Iov cu marile ei încercåri, aratå cå Dumnezeul care îngåduie så ni se ia unele lucruri este gata så ne dea binecuvântarea luminii si pårtåsiei Lui,  Suntem în planul Lui si planul Lui nu poate fi frustrat cu nimic.  Cel ce face ca taiate lucrurile så lucrezeu spre binele celor ce-L Iubesc pe El, este Insusi Dumnezeu.  Dumnezeu este Cel ce då sens vietilor noastre si sensul pentru credinciosi, are o singurå directie: spre bine.

        Al doilea element al triadei, este descris la v, 32:  “El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Såu, ci L-a dat pentu noi, toti, cum nu ne va da fårå platå împreunå cu El toate lucrurile?”   Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a dat ce-a avut mai scump în cer si pe påmânt, de aceea El ne va da, împreunå cu Cristos, tot ce ne este necesar pentru viata noastrå, atåt cea temporarå, pasagerå, cât si pentru viata vesnicå.  Rationamentul lui Pavel ne aduce aminte de începutul Psalmului 23: “Domnul este Påstorul meuL nu voi duce lipså de nimic”.  De ce? In El am totul, deplin (Coloseni).   Dumnezeu ne då împreunå cu Cristos toate lucrurile cåci la 2 Petru 1:3 se spune: “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dåruit tot ce priveste viata si evalvia prin cunosterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui.”  Ce minunat så-L avem pe Domnul Isus: împreunå cu El avem toate lucrurile!

     Al treilea element al triadei tuturot lucrurilor este descris la v. 37:  “Totusi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.  Care sunt aceste lucruri?  El sunt specificate la v, 35 si 36: necaz, strâmtorare, prigonire, lipsa de îmbråcåminte, primejdia, sabia, moartea.  Ei bine, acele lucruri desemneazå forte adverse de naturå så-l doboare pe credincios.  Credinciosul este înså în Cristos, biruitorul de la Cruce, care a învins pe Satan, lumea, påcatul, moartea,  In Cristos, credinciosii sunt mai mault decât biruitori: sunt învingåtori, înainte de a se consuma lupta.  Cântecul spune:

           El ne då victorie,                      El va da si glorie

          Celor ce se-ncred în El             In Cerescul Miel!

 

Serban Constantinescu

Trei triade în Romani 8 – Triada a doua, a suspinelor

   A doua triadå este prezentatå de versetele  21-27.  Este vorba în acest paragraf de trei suspine, si anume:: a. suspinul firii, “care a fost supuså coruptiei nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nådejdea cå va fi izbåvitå de robia stricåciunii, ca så aibå parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu”; b. suspinul credinciosilor, care au roaadele Duhului Sfânt, dar care asteaptå înfierea, adicå råscumpårarea trupului.  In trupurile de acum – credinciosii încå experimenteazå prezenta påcatului. La venirea Domnului Isus Cristos pentru råpirea Bisericii, ei vor primi trupuri noi, trupuri de slavå si atunci suspinele produse de prezenta påcatului, vor înceta;  c.  suspinul Duhului Sfânt, care locuieste în cei credinciosi pentru cå, tråind în prezenta påcatului, nu stiu cum trebue så se roage,  “Dar Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negråite.”  “El mijloceste pentru sfinti, dupå voia lui Dumnezeu (v. 26 si 27).

     De notat cu privire la primul termen al triadei cå suspinul firii (naturii) cå tragedia cåderii lui Adam a avut ca efect supunerea largå a naturii sub robia coruptiei, a frustrårii, dezordinii si vrajmåsiei.  Creatia asteaptå “ceruri noi si påmânt nou în care va domni neprihånirea” si pânå la acele vremuri “suspinå”.  Stim din cartea Apocalipsei cå acele vremuri vor veni.

      Cu privire la cel de al doilea termen al triadei (suspinul credinciosului, determinat de prezenta påcatului), reamintim scumpa realitate cå în Domnul Isus avem Råscumpårarea (Efeseni 1:7). Råscumpârarea unui mântuit în Domnul Isus este un fapt înplinit; totusi, råscumpârarea trupurilor noastre, desi asiguratå de Domnul Isus, va fi executatå la timpul hotårît de Dumnezeu.  Când? La venirea Mântuitorului så-Si ia acaså Biserica. La FIlipeni 3:20-21 se spune: “Dar cetåtenia noastrå este în ceruri, de unde si asteptåm ca Mântuitor, pe Domnul nostru Isus Cristos. El va schimba trupul stårii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are se a-Si supune toate lucrurile”,  Odatå cu noile trupuri, asemânåtoare ce cel al Cristosului slåvit, suspinul produs de prezenta påcatului va înceta.  Va fi atunci bucuria de prezenta aevea a Intreit  Unicului Dumnezeu.  Cele trei elemente ale triadei suspineloe sunt temporare.  Bucuria mântuirii, bucuria cerului, este vesnicå.

Serban Constantinescu 

  

 

Trei triade în Romani 8 – Triada întâia

       Romani 8 este considerat unul dintre cele mai binecuvântate capitole din întreaga Scripturå.  Comentând acest capitil, James Montgomery Boice spunea:  “Am caracterizat acest capitol ca fiind “cel mai mare capitol din Biblie” dar an avut rezerve så fac asta, stiind cå autorul inspirator al oricårui capitol din Sf, Scripturå este Duhul Sfânt si cå ceea ce då mårime unui text este purtarea luminii conferite de Duhul Sfânt.”   Dacå asa stau lucrurile, putem spune cå Romani 8 este un capitol purtåtor de multa luminå si, ca atare, este, int-adevår- un capitol mare.

     S-au descifrat în Romani 8 trei triade.  (O triadå este o formatie alcåtuitå din trei piese care definesc un obiect, caracterizeazå o valoare sau pun în luminå un adevår).   Cele trei triade identificate în Romani 8 sunt:   a.  triada lui “nicio”     b.  triada “suspinelor”        c.  triada “tuturor lucrurilor.  Reamintim câ unii comentatori ai Scripturii  definesc Romani 8 ca fiind “Imnul måret al sigurantei mântuirii:”  Cu alte cuvinte, Romani 8 accentueazå siguranta deplinå si vesnicå oferitå de Dumnezeu, prin Domnul Isus,Mântuitorul pâcåtosilor.

     Triada lui “nicio”      Am spus cå prima triadå este triada lui “nicio”.  V. 1 începe cu propozitiunea: “Acum dar, nu este nicio osândire (condamnare) pentru cei ce sunt în Cristos Isus.”   De ce? Condamnarea a luat-o asupra Lui, Isus, Inlocuitorul påcåtosilor, când a “purtat pâcatele noastre în trupul Lui. pe lemn”.  Al doilea element al triadei este nicio acuzatie.  “Dacå Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastrå?” (v. 31),  :”Cine va ridica pârå (acuzatie) împotriva alesilor lui Dumnezeu. Dumnezeu este Acela care îi socoteste neprihåniti” (v. 33),  Credinciosul, socotit neprihânit este invulnerabl la vreo acuzatie: Dumnezeu îl socoteste drept, deci: nicio acuzatie.

    Al treilea element  al primei triade este nicio despårtite.  Iatå ce se scrie la v. 35:  “Cine ne va despårti pe noi de dragostea kui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau foametea, sau lipsa de îmbråcâminte, sau primejdia sau sabia?…..Sunt încredintat cå nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici ståpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înåltimea, nici adâncimea nicio altå fåpturå nu vor fi în stare så ne despartå de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos, Domnul nostru  Concluzia: Nicio despårtire de dragostea mântuitoare a Domnului Isus.

     Nicio condamnare, nicio acuzatie, nicio despårtire pentru mântuitii prin Domnul Isus: despre asta ne spune prima triadå din Romani 8

Serban Constantimescu      

Mântuirea vine de la Domnul (Iona 2:9)

  Acest verset contine o cuprinzåtoare lectie de teologie, incluså în rugåciunea rostitå de Iona, din pântecele pestelui. Ne putem pune, în mod legitim întrebarea: Ce sens are cuvântul “mântuire”, in contextul Sfintelor Scripturi?  Råspuns:  Sensul cel mai cuprinzåtor, poate fi acesta: Mântuirea este råspunsul lui Dumnezeu la conditia de påcåtos pierdut a omului.  Råspunsul este cå Dumnezeu a dat oamenilor un Mântuitor, în persoana si lucrarea Domnului Isus Cristos.  Nu existå mântuire fårå Isus, mai mult. mântuirea este numai în Domnul Isus.  La Faptele Apostolilor 4:12 este scris: “In nimeni altul nu este mântuire, cåci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor prin care trebue så fim mântuiti:.

     Când S-a sacrificat pe Cruce, Domnul Isus Cristos, Cel fårå påcat, a fost Inlocuitorul påcåtosilor. Asa se spune la Isaia 53: “Dar El (Mesia) a fost stråpuns pentru påcatele noastre, zdrobit pentru fårådelegile noastre, pedeapsa care ne då pacea a cazut pete El si prin rånile Lui suntem tåmåduiti” (v. 5).  Cineva, crezånd si luând aceste text ca avand adreså personalå, a citit aceste text astfel:  “Dar el a fost str?puns pentru påcatele mele, zdrobit pentru fårådelegile mele, pedwapsa care îmi då mie pacea a cazut peste El, si prin rånile Lui, eu sunt tåmâduit.”  Orice om are nevoie de Isus, M131ntuitorul, dar numai cine primeste prin credintå aeevårul cå Isus l-a înlocuit pe el/ea pesonal pe cruce este måntuit(å). 

   Sensul restrâns al temenului “mântuire” poate însemna “scåparea dintr-o situatie criticå”.  La 1 Timotei 2:9-15 se spune cå femeia va fi mântuitå prin nastere de fii”. Aici, mântuirea la care se referå Ap. Pavel nu este rezolvarea conditiei de påcåtaoså pierdutå ci eliberarea de o atitudine vestimentarå neadecvata sau de insubordonare (asa reiese din context).

    Revenind la sensul larg al cuvântului mântuire, care reprezintå råspunsul lui Dumnezu la caliatea de påcåtos piersut a omului este de mentionat textul de la EFESENI 2:8-9:  “CåCI PRIN HAR ATI FOST MANTUITI, PRIN CREDINTA; SI ACEASTA NU VINE DE LA VOI, CI ESTE DARUL LUI DUMNEZEU.  NU PRIN FAPTE, CA SA NU SE LAUDE NIMENI.”  Acest paragraf dezvåluie patru parametri importanti ai mântuirii lui Dumnezeu;   metoda måntuirii (numai harul –  indurarea nemeriatå a Lui, oferitå påcåtosilor);  instrumentalitatea mântuirii (numai credinta) – primirea personalå a Jertfei si a efctelor ei; harul si credinta au ca obectt pe cel prin care au venit harul si adevårul, Domnul Isus Cristos.  Cu alte cuvinte Obiectul credintei mântuitoare – numai Cristos!  Expresia ‘NU prin fapte ca så nu se laude nimeni”, eliminå de la lauda deneratå de mântuire pe oameni rezultånd cå efectul mântuirii este  -Gloria cuvenitå numai lui Dumnezeu.  Iatå patru “numai” specifice evangheliei harului suveran al lui Sumnezeu.

Serban Constantinescu

 

Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4:8,16).

“Dumnezeu este Dragoste” este una dintre cele mai minunate afirmatii ale Cårtii Sfinte.  Adevåratul sens al acestei afirmatii poate fi låmurit credinciosilor numai prin Duhul Sfânt.  Il putem învåta în scoala Domnului Isus, în Adunarea lui Dumnezeu.  In conceptul specific uman, natural – acest adevår este înteles gresit, si gresit aplicat.  De ce? Se omite cå dragostea pe care o defineste Dumnezeu si care Il defineste pe Dumnezeu, include nu numai afectiune, dar si dreptate, curåtie, sfintenie, integritate.  Dragostea naturalå, umanå, tolereazå nedreptatea, coruptia, poluarea moralå.  Afirmatia Dumnezeu este Dragoste reveleazå natura (esenta) lui Dumnezeu.  Expresia “Dumnezeu este Dragoste” este cheia care ne dezvåluie continutul lucrårii lui Dumnezeu si caracterul cåilor Lui: Creatia, Providenta, Mântuirea, Planul Vecilor – toate sunt însemnate, pecetluite cu Dragostea lui Dumnezeu. Din creatie întelegem cå dragostea generatå de Dumnezeu este cosmicå: El a creat, El pâstreazå în existentå, El conduce Universul. Psalmul 104 descrie uimirea adoratoare a Psalmistului fatå de maretia Univesului creat: creatia este o concretizare a dragostei generale a lui Dumnezeu,

     Dar dragostea generalå a lui Dumnezeu se intrepåtrunde cu iubirea specialå (particularå) a lui Dumnezeu.  El iubeste pe om, iubeste pe pâcåtos. El uråste påcatul, dar iubeste pe påcåtos.  Crucea de la Golgota, unde Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit pentru mântuirea påcåtosilor este cea mai revelatorie dovadå a dragostei lui Dumnezeu.  Dragostea lui Dumnezeu pentru mântuirea pâcåtosilor si Jertfa de la Cruce definesc eficacitatea vesnicå a dragostei speciale a lui Dumnezeu, în lucrarea de mântuire (Ioan 3:16)

     Cristos iubeste Biserica si Dumnezeu iubeste “Biserica celor întâi nåscuti.  

      Dumnezeu este Dragoste: så-I multumim cå suntem pentru vesnicie, obiectul dragostei Lui speciale.

Serban Constantinescu

 

 

Inåltarea

 

(de Dumitru Cornilescu – traducere din limba germanå: Serban Constantinescu)  

 

Luca 24:50-53

 

“El S-a dus afara pana spre Betania., Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat; pe cand ii bincuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors la Ierusalim, cu mare bucurie. Si erau tot timpul in templu si-L laudau de Dumnezeu.”.

 

 

Iata, in putine cuvinte, descris felul cum S-a inaltat Domnul Isus de pe acest pamant, in cer: I-a dus pe ucenici afara, pana spre Betania si i-a binecuvantat. Apoi El a plecat in cer. Ucenicii s-au intors in Ierusalim cu mare bucurie.

 

Inaltarea Domnului, un prilej de bucurie

Ucenicii Il vazusear cu ochii lor pe Mantuitorul pentru ultima data, si totusi, ii cuprinsese o mare bucurie; iar bucuria lor este acum si bucuria noastra, caci Acela care S-a inaltat la cer va veni in curand la ai Sai, iar acolo Il vom lauda pentru lucrarea  Lui cea mare.  Ne bucuram de mantuirea Lui deplina si de legatura dintre Dumnezeu si om pe care a innodat-o Mântuitorul pentru totdeauna,  Domnul Isus a spus pe cruce: “S-a sfarsit!”  Aceste cuvinte sunt o puternica temelie pentru noi. Acum, nu mai suntem vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci copii ai Lui, impacati cu Dumnezeu: intre El si noi nu mai este nicio separare. Pretul mantuirii noastre este scumpul sange al Mantuitorului nostru. Iar prin Inaltatrea lui Isus la cer, Dumnezeu ne spune ca mantuirea prin Isus a fost deplin primita si de aceea, ne putem odihni pe aceasta temelie de neclintit. Stim bine ca la Cruce biruinta a fost castigata, cå prin Invierea si Inaltarea la cer a Domnului Isus, Dumnezeu a pus pecetia primirii Jertfei Lui, a incuviintarii ei. Pe acest temei, eficacitaea Jertfei de la Golgota ramane  nu pentru un timp limitat ci pentru vesnicie

 

Omul, in trecut apasat de povara pacatelor si nemantuit, era trist si nelinistit. Acum, cand a capatat mantuirea. El se bucura. El stie ca are un Mantuitor Viu si Inaltat la cer, care a facut totul pentru El 

 

Mantuitorul S-a inaltat la cer ca Biruitor

El a trait ca om pe pamant: a venit la noi ca sa ne mantuiasca. Ce a insemnat aceasta pentru El, prea putin putem intelege noi, doat avem o foarte palida idée.  A trebuit sa infranga tot ce statea in calea lucrarii de mantuire.  A trait printre oameni, aflati sub stapanirea Vrajmasului, robiti de pacate si protivnici fata de tot ce era dumnezeiesc. Ei L-au batjocorit, au rostit hule impotriva Lui si a lui Dumnezeu si n-au incetat sa manifeste ura fata de El. Si, totusi, Isus a fost Cel mai Bun Prieten al påcåtosilor. Ei L-au respins, au dispretuit iubirea Lui si n-au avut liniste, pana nu L-au pironit pe cruce.  Murind insa pe cruce, Isus S-a incarcat cu poverile noastre de neomenie, cu pacatele noastre de oameni cazuti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu.  El S-a incarcat cu toate pacatele noastre. Pe temeiul Jerfei Lui, Dumnezeu poate oferi iertarea in dar fiecaruia. Da. El poate mantui pe orice pacatos, El poate spala orice pata de pe inima, pentru sangele Mantuitorului caci “sangele Lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, curateste orice pacat” (1 Ioan 1:7).  Iata, dar, Domnul Isus Christos s-a inaltat la cer biruitor asupra pacatului, Dumnezeu poate, El vrea sa izbaveasca pe orice om de robia, tirania si vina pacatului. Pacatul nu mai este o piedeca inaintea lui Dumnezeu: påcatul  a fost inlaturat.  Si va veni o vreme pe pamant cand nu va mai fi pe pamant niciun pacat.  Nu este aceasts o biruinta stralucita? Putem oare multumi indeajuns pentru aceasta biruinta mare? Da, ne bucuram mult ca Mantuitorul nostru S-a  inaltat la cer ca biruitor asupra pacatului

 

El este, de asemenea, biruitor asupra mortii.   Scriptura spune ca moartea este “Imparatul spaimelor”.  Nici chiar pentru credinciosi moartea nu este placuta. Totusi, credinciosii nu se tem de moarte, caci moartea este pentru ei un  drum de biruinta, din lume aceasta  “acaså la, Domnul”.  “Unde iti este boldul, moarte? Unde iti este biriunta, moarte?” (1 Cor. 15). Ce maret triumf.  Biruinta lui Christos asupra mortii  este pricina de glorioasa bucurie!

 

Domnul Isus S-a dus in cer si ca biruitor asupra lui Satan.

Acest crunt Vrajmas, care a rapit oamenilor bucuria, a fost invins la Cruce: El nu-i mai  poate chinui pe crestnii adevårati, caci Domnul Isus l-a infrant iar omul credincios si-a gasit refugiul la Cruce, unde si-a  lasat povara de pacate, gasind linistea. Ce eliberare!  Cel  ce imi statea impotriva si ma ameninta este acum invins: ultimul cuvant il are Mantuitorul, care a castigat  biruinta pe Cruce.

 

Totodata, Isus a castigat biruinta asupra lumii.

 

In aceasta lume se manifesta o impotrivire fatisa contra lui Dumnezeu si contra fiecarui om care Ii apartine Lui. Omul, cu propria lui putere nu i se poate impotrivi lumii. Dar, cand stim ca Dpmnul nostru este Biruitor, stam in picioare cu curaj inaintea intregii lumi, Pot sa ne batjocoreasca, sa ne amemenite, sa ne prigomeasca – noi ramanem credinciosi, caci suntem ai Lui, sastigati de El cu scumpul Lui sange. Noi nu renuntam cu niciun chip la legatura nostra cu El.  Domnul Isus a spus: “In lume, veti avea necazuri, dar indrazniti! Eu am biruit lumea,”.  Iata, dar o pricina de bucurie a credinciosilor: Isus este biruitor asupra lumii.

 

Hristosul Inaltat la cer a devenit Mijlocitorul si Chezasul nostru

Domnul Isus a biruit in lupta Sa,  pentru ca a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu ci si Om. Asa a putut El sa fie Substitutul pacatosilor pe cruce. Dar inseamna mai mult: avem acum un chezas in cer, unde ne asteapta ca sa fim acolo unde este El.  Ce bucurie!  Locul meu este in cer, impreuna cu Domnul Isus. Si chiar acum, fiind pe pamant, prin Duhul, eu traiesc acolo. Dorintele, planurile si interesele Lui sunt si ale mele.  Daca ne inteaba cineva:

–         Unde mergi  cand ti se va consuma ultima suflare aici, pe pamant?

–         Merg la Mantuitorul, caci sunt in intregime al sau a Lui!

Ai si tu aceasta nadejde? Este aceasta si bucuria ta?

 

Minunea locuirii Duhului Sfant in credinciosi a fost inaugurata la Cinzecime, la scurt timp dupa inaltarea Mantuitorului la cer.  In acest fel Il avem pe Isus, Mijlocitorul nostru in cer si avem cu noi, in viata de fieacre zi pe pamant pe Duhul Sfant, care lupta cu noi, ne imbarbateaza in incercari si ne intareste. Duhul Sfant este Mangaietorul nostru, El ne invata, ne indeamna, ne corecteaza prin Cuvantul Scripturii.  Nu este oare acesta un temei ca sa ne bucuram?

 

Isus este avocatul nostru in cer

El ne apara de acuzatia vinelor noastre, a inimilor si mintilor noastre  si respinge pârile lui Satan spunand: “Eu M-am jertfit pentru acesti oameni, pacatele lor au fost asupra Mea. Eu am drept asupra acestor oameni, Eu i-am  declarat liberi!”  Cat de sigura si de temeinica este mantuirea! Nimeni n-o poate clatina, caci soarta noastra este in intregime in mana Mijlocitorului nostru din cer.

 

Hristosul Inaltat are toata puterea in cer si pe pamant.

Noi intelegem putin din ce insemneaza acest lucru, El are putere asupra ingerilor din cer, asupra oamenilor pe pamant. Da, asupra oamenilor cat de pacatosi ar fi ei.  Cat de hotarit poate pasi credinciosul care poate spune: Mantuitorul meu are toata puterea. Pot interveni greutati, piedeci, dar voi merge cu bucurie prin toate si viata mea va fi dreapta, caci El are toata puterea. Eu nu inteleg ce mi-a harazit si nu pricep ce face, dar stiu cu siguranta ca tot ce face El este bine pentru mine. 

Cel ce are toata puterea pregateste un loc in casa Tatalui pentru fiecare credincios al Lui,  Vom merge acolo nu ca niste straini ci ca unii care suntem “impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu”.  Cel ce ne-a mantuit si are toata puterea ne asteapta. Ce pricina de bucurie!

     Cand Stefan era improscat cu pietre, el a spus: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu.”  Isus era pregatit sa-i primeasca duhul.

Asa se intampla cu orice credincios care are mantuirea prin Isus: duhul lui va fi primit de Mantuitorul. Daca esti credincios cu adevarat, asa va fi si cu sufletul tau cand vei fi stramutat in Imparatia Lui.

 

Cel Inaltat va veni iarasi

Domnul Isus va veni in curand pe pamant sa intemeieze Imparatia Sa.  Traiesti tu in asteptarea venirii Lui? Esti gata sa exprimi dorinta: Doamne Isuse, de-ai veni chiar azi?  Il astepti tu pregatit/

 

Iata sensul Inaltarii!  Este acest sens si experienta ta? Te bucuri tu cu mare bucurie ca ai um Mantuitor si in El o mantuirea asa de mare? Daca nu poti raspunde “Da!”, considera o oportunitate ca usa harului lui Dumnezeu este inca deschis: asta inseamna ca putem inca sa primim harul Lui, sa devenim ai Lui.

 

(tradusa din buletinul “Unter dem Kreuz” (Sub Cruce), buletin publicat de  Dumitru Cornilescu. Mesajul a fost tinut la sanatoriul  elevetian Le Landli, pentru incurajarea si zidirea sufleteascâ a pacientilot din sanatoriu) 

Nadejdea – o ancorå a sufletului

“Noi, a cåror scåpare a fost så apucåm nådejdea care ne era puså înainte, pe care o avem ca o ancorå a sufletului,, o nådejde tare si neclintitå.”  (Evrei 6:18-19).

Cei necredinciosi, potrivit textului din Efeseni 2:12, sunt “stråini de legåmintele fågåduintei, fårå nådejde si fårå Dumnezeu în lume”.  Cei credinciosi, dimpotrivå, avându-L pe Dumnezeu au “o nådejde tare si neclintitå, care este o ancorå a sufletului”.   Textul din Evrei 6 spune cå aceastå nådejde le este puså înainte celor credinciosi iar credinciosii “o apucå”.  “Apucarea” nådejdii este o actiune specificå vietii de credintå: aceastå actiune înseamnå însusirea pentru viatå a realitåtii cå nådejdea slavei credinciosilor este Cristos în ei (Coloseni 1:27).

     Cristos este nådejdea unui crestin adevårat  Orice crredincios asteaptå venirea din nou a Domnului Isus ca så-l ia acaså, asa cum a spus la Ioan 14:3 “Si dupå ce Må voi duce si vå voi pregåti un loc, Må voi întoarce si vå voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, så fiti si voi”.  Slåvitul obiect al fericitei noastre nådedi este Domnul Isus Cristos, care ne va lua si ne va duce în casa Tatålui,  Så nu uitåm cå “cetåtenia noastrå este în ceruri” de unde Il asteptåm pe Mântuitorul, care va schimba trupul stårii nostre smerite, fåcându-L asemeni trupului slavei  Sale” (Filipeni 3:21).

Cristos care vine så råpeascå Biserica – este nådejdea Bisericii adevårate.  Toti credinciosii în viatå în clipa Råpirii vor råpiti pe nori cå sâ se întålneascå cu Domnul în våzduh si cu “cei morti în Cristos” care vor învia mai întåi (1 Tesaloniceni 4:17).  Biserica, aratå Scri[tura, este Mireasa lui Cristos (Apocalipsa 22:17).  Mirele personal Se va manifesta în glorie împreunå cu Biserica în slavå, pentru vesnicie (Apocalipsa 21:2).

Cristos, råsplata slujitorilor pentru gloria Lui

Lucråtorii pentru zidirea Bisericii, înaintea Domnului Isus Cristos se bucurå de roada ostenelii lor în Domnul, aråtatå de credinciosii între care au lucrat (1 Tesaloniceni 2:19-20).  La 1 Petru 5:4 aratå cå Påstorul cel Mare va da påstorilor care au lucrat dupå voia lui Dumnezeu cu biserica “cununa care nu se poate vesteji a slavei’.   “Toti cei ce vor fi iubit venirea Domnului Isus” vor primi “cununa neprihånirii.  Cei credinciosi pânå la moarte vor primi cununa vietii (Apoc. 2:10).

 

Dragostea lui Cristos care întrece orice pricepere

“Så puteti pricepe, împreunå cu toti sfintii, vare este lårginea, lungimea, adâncimea si înålltimea si så cunoasteti dragostea lui Cristos,  care întrece orice pricepere. (Efeseni 3:18-19).

Lårgimea spune despre mare capacitate de cuprindere a dragostei lui Cristos: ea îi cuprinde pe toti oamenii, fårå distinctie, dar nu fårå exceptie.

Lungimea spune despre întinderea în timp a dragostei lui Cristos: cei salvati prin Cristos sunt alesi înainte de întemeierea lumii si sunt în dragostea Lui. în timp si în vesniciie, inclusiv în vesniciile vesniciilor viitoare, cåci mântuirea în Cristos este vesnicå.

Adâncimea spune despre fundul pråpastiei pierzarii în care eram cufundati. unde ne-a gåsit Mantuitorul Cristos si de unde ne-a ridicat prin harul lui Dumnezeu

Inåltimea spune despre locul înalt din care a tåsinit iuburea divinå, din inima Dumnezeului înåltat de-asupra cerurilor cerurilor, si despre susul suprem unde ne duce mântuirea prin Domnul Isus, în cerul Ceistosului înåtat în glorie. 

Dragostea, Calea nespus mai bunå

Dragostea este “calea nespus mai bunå” pe care sunt chemati så meargå toti crestinii adevårati, potrivit cu 1 Corinteni 12:31 si cu capitolul urmåtor, 1 Corinteni 13.  Dragostea înseamnå “så urmåm pilda lui Dumnezeu”, dupå exenplul Domnului Isus Cristos (Efeseni 5:1-2).  Dragostea este vesmântul credinciosului câci la Coloseni 3:4 suntem chemati “så ne îmbråcåm cu dragostea”,   Dragostea este liantul care îi uneste pe credinciosi (Coloseni 3:14) iar legåtura fåcutå de dragoste este numitå de Cuvânt “legåturea desåvârsirii”” (Coloseni 2:2 si Coloseni 3:14).

     La Galateni 5:5 se spine cå “credinta luceazå prin dragoste”.  Dragostea este demonstrarea credintei adevårate,  Dragostea este mediul din care îsi trage seva firea nouå a credinciosului, si astfel credinciosul creste.  Crestinii sunt înrådåcinati si au temelia puså în dragoste (Efeseni 3:18).  Dragostea face parte din roada Duhului Sfânt dat de Dumnezeu fiecårui credincios (Gal. 5:23).  Dragostea reflctå în credincios esenta lui Dumnezeu, cåci “Dumnezeu este Dragoste”.

   Dragostea este parfumul cu care este imbibat crestinul în toatå fiinta lui, în duhul lui, în gândirea si faptele lui – în tot ce este si face.