E placut si dulce sa locuiasca fratii impreuna in unire

       Cu aceste cuvinte incepe Psalmul 133.  Fara discutie “locuirea impreuna a fratilor nu desemneaza situatii disparate, ocazionale ci caracterizeaza o situatie permenenta.  Psalmul anterior, Ps. 132, schiteaza trasaturi sau conditii ale locuirii fratilor impreuna.  Unde? V. 7 din Psalmul 132 precizeaza: “Haidem la locuinta Lui”.   Acolo unde locuiesc fratii impreuna in unire este un loc spiritual, dominat de prezenta vie, activa si pre-eminenta a lui Dumnezeu.  Cine sunt cei ce locuiesc acolo?  In timp ce Dumnezeu este prezent ca Posesor al locunitei, credinciosii vin “la locul de odihna al lui Dumnezeu” (v.8), purtati de gandul inchinarii. V. 5 din Ps. 132 aminteste ca “locuinta pentru Domnul este  “Efrata” (Betleemul) ceea ce spune despre faprul ca locuirea lui Dumnezeu este in Cristos.

    In casa lui DUmnezeu este belsug de hrana spirituala, belsug de mantuire si belsug de bucurie.  Cristos este subiectul lui DUmnezeu pentru cei stransi laollata in locuinta Lui.

      Psalmul 133 arata consecintele locuirii binecuvantate a fratilot impreuna.  Ps 133:2 “Este ca unrdelemnul de pret”  De unde acest untdelemn? De la Tatal luminilor.  “Ca untdelemul turnat pe barba lui Aron”: o ilustrare a lucraii vii a Duhului Sfant, ca urmare a slujbei de Mare Preot a Domului Isus Cristos si a eficacitatii Jertfei LUi de la Cruc

     v. 3 “Este ca roua Hermonului care se coboara pe muntii Sionului”.   Roua care “coboara” reprezinta rodnicia vietii vesnicie data din plin credinciosilor, pentru timpul cand sunt inca straini si calatori pe pamant.

    Binecuvantarea undelemnului -simbol al Duhului Sfant- si inviorarea si rodnicia picaturilor de roua, este partea tuturor celor ce locuiess in locul odihnei lui Dumnezeu. Odihna si desfatarea lui Dumnezeu si a crdinciosilor este Domnul Isus Cristos!

        (Note de la un mesaj, ascultat la 12 dec. 1981, in Bucuresti).

Descrierea concisa a Credintei lui Martin Luther

• Iata descrierea concisa a creditei lui Luther:

     “Eu, Martin Luther, un nevredncic vestitor al Evanghekiei Domnului nostru Isus Cristos, marturisesc si cred acest ouncr insemnat ca numai credinta, fara fapte poate îndrepati pe pacatos înaintea lui Dumnezeu, iar aceasta lucrare nu poate fi schimbata nici se Imparat, nici de Turci, nici de Persi, nici de Papå, nici de cardinali, nici de preoti, nici de calugåri, nici de regi, nici de printi, nici de puterile lumii; mai mult, nici de toti diavolii din iad

    Acest adevar ramane neclintit cu sau fara voia lor.  Aceasta este Evanghelia:  Ne-a råscumpårat din påcatele noastre Domnul Isus Cristos: numai El! Adevarul ferm si sigur este cel al Scripturii, care råmâne neschimbat, în ciuda tuturor rågetelor lumii si ale demonilor.  Numai Cristos daruieste iertarea pacatelor, caci noi, prin faptele noastre nu putem s- facem.  Primim de la Cristos numai prin credinta, fårå vreo contributie a faptelor noastre: asa vin iertarea pacatelor, îndreptatirea si izbavirea de pacat.  Numai dupa aceea vin faptele bune, care nu sunt cauza credintei ci roadele credintei.

      Aceasta este doctrina pe care o învat si pe care o sustine Duhul Sfant si Biseica fidelå.  In aceasta doctrina raman!  Amin.”                       (transcriere Serban Constantinescu)

           Altceva nu mantuieste, decat sangele lui Isus!

       

Marturisirea lui Martin Luther

           Marin Luther s-a nascut în Eisleben (Gemania) în 1483, fiind fiul unui miner. La 10 August 1505 a fost primit calugår în ordinul augustinian.  Cu acest prilej, Vicarul Principal, Staupitz, i-a oferit o Biblie: Martin a citit-o cu multa atentie. A învatat din Biblie ca mantuirea pacatosilor este nu prin fapte, ci numai prin credinta în Cristos.  Luther a crezut si a fost mantuit; apoi a inceput sa predice ceea ce invåtase din Cuvantul lui Dumnezeu.  Rezulatul acestei activitati a fost Reforma.  Mesajul lui Luther a fost mantuirea prin har, fårå fapte, numai prin Cristos.  A murit în Eisleben, în 1546, in casa în care se nascuse.  Ultimile sale cuvinte au fost:  “Marturisesc ca sunt un pacatos care se încrede numai în lucrare ispasitoare a Domnului Isus Cristos.”

      Dorim ca cititorii acestor rânduri sa poatå face si ei aceeasi marturisire.

                           Serban Constantinescu