Dragostea – Marele Continut al Evangheliei 1 Ioan 3

24 05 2008

        Dragostea lui Dumnezeu este marele continut al Evangheliei.  Expresia: “Vedeti ce dragoste ne-a aråtat Tatål” exprimå uimirea Apostolului Ioan, in fata dragostei lui Dumnezeu,  Aceastå dragoste ne-a fost aråtataå de “Tatål” iar cei asupra cårora se exercitå aceastå dragoste uimitoare sunt “copii ai lui Dumnezeu”.     Calitatea de copil al lui Dumnezeu reprezintå cel mai înalt titlu pe care îi este dat så-l poarte un om. De ce? Orice om este påcåtos, orice om este pâcåtos pierdut, dar datoritå jertfei de pe cruce a Domnului Isus Cristos, pâcâtosii sunt mântuiti si devin “copii ai lui Dumnezeu”. “Dar tuturor celor ce L-au primit pe Cristos, adicå celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul så se facå copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).  Dumnezeu Isi are afectiunile inimii Lui revarsate pentru vesnicie asupra copiilor lor.  Dragostea paternå a lui Dumezeu este o dragoste care “s-a dat”,  “Si dragoste stå nu în faptul cå noi am iubit pe Dumnezeu ci în faptul cå El ne-a iubit pe noi si a Trimes pe Fiul Såu ca jertfå de ispåsire pentru noi,” (1 Ioan 4:10).  Dragostea lui  Dumnezeu aråtatå în Cristos este infinitå, vesnicâ, neconditionata, imutabilå, ireversibila.  Este o iubire supra-naturalå.  Copiii lui Dumnezeu sunt practicanti ai dragostei divine. Ei sunt plini de dragoste fatå de frati, dar si de compasiune iubitoare fatå  de cei ce pier, fata de cei ce au nevoie de vestea bunå a dragostei lui Dumnezeu.                   Serban Constantinescu 

 

 





Cålåuzirea Duhului si Scriptura (Rom. 8:14;2 Tim. 3:16)

21 05 2008

Este un principiu însemnat al vietii crestine: nu poate fi separatå cålåuzirea Duhului Sfânt de îndrumarea pentru viata de fiecare zi. pe care o dau Scripturile.  Pentru viata cotidianå a credinciosilor este esential importantå autoritatea Scripturii; datoritå acestei autoritåti, Scriptura ne ilumineaza mintea, iar o minte iluminata este o minte înnoitå si o minte înnoitå este a minte cu gânduri schimbate; la credinciosi schinbarea gândurilor are un criteriu: este fåcutå dupå Dumnezeu.  Cuvântul grecesc care desemneazå schimbarea gåndurilor este metanoia   care a trecut în vocabularul românesc cu  termenul pocåintå,  Credinciosii adevårati s-au pocåit si se pocåiesc continuu: îsi primenesc continuu gândirea, dupå Dumnezeu.  Hrånirea spiritualå zilnicå cu cuvintele Scripturii aduce o gândire nouå, mereu proaspåtå, o gândire asa cum o doreste Dumnezeu.

     Cel ce aplicå cuvintele Bibliei la inima noastrå este Duhul Sfânt, cu care am fost pecetluiti atunci când am crezut în Domnul Isus (Efeseni 1:13).  Prin aceastå “aplicare” suntem abilitati så fim nu numai cunoscåtori cu mintea ai Biblei ci si tråitori ai ei cu viata de fiecare zi.  Am putea spune cå Duhul Sfânt lucreazå ca Biblia så ne îndrume mintea, inima si viata. Ce binecuvântare!

     Cuvintele Scripturii sunt foarte clare: Biblia cuprinde învåtåturi directe, entitåti morale definite si principii de tråire în armonie cu voia lui Dumnezeu “cea bunå, plåcutå si perfectå” (Rom, 12:2).   Ce facem când, în lumina Scripturii, avem de optat între alternative care par toate bune?  Iluminarea Scripturii este nevoe så fie însotitå de rugåciune.  Så-L rugåm pe Domnul ca alegerea pe care o facem så-L glorifice pe Dumnezeu si så reprezinte o binecuvântare pentru viata noastrå.  Apoi, atentie la circumstante!  Anumite evenimente pot fi socotite, în mod gresit, ca voie a lui Dumnezeu, dar nu totdeauna ceva neobisnuit reprezintå o regulå de tråire.  Deciziile noastre trebue så fir biblice, dar în acelas timp logice si rationale sub controlul înnoirii mintii lucratå de Duhul Sfânt

Cuvâmtul Tåu e-o candelå pentru piciorele si pasii mei,

E o luminå pururea nestinså, pe calea mea, oricân vin norii grei.     (Ps, 119, versuri Traian Dorz)

 





Sfintenia lucratå de Duhul Sfânt (Ioan 15:4-5)

21 05 2008

      Sfintirea înseamnå “punerea de o parte pentru Dumnezeu” prin separare si prin strålucire,  Sfintirea începe “cu nasterea din nou” cu “regenerarea” Ioan 3 aratå cå nastere din nou este prin apa Cuvântului lui Dumneze si pei “duh” (în mod specific. prin Duhul Sfânt). Cu alte cuvinte, sfintirea lucratå în viata unui credincios începe cu nasterea de sus, cu regenerarea.  Un aspect esential al nasterii de sus este unirea cu Cristos.  Fårå unirea cu Cristos nu poate fi sfintire.  Sfintirea este lucratå de Duhul Sfânt.  Sfintirea este un proces, este progresiva, nu o transformare instantanee.

    Sfintirea lucratå de Duhul Sfânt are douå aspect: un aspect negativ – este lepådarea de tot ce tine de omul  vechi, neîntors la Dumnezeu; aspectul pozitiv – este formarea caracterului cristic, cåpåtarea tråsâturilor de om nou în Cristos.  La 2 Corinteni 5:17 este scris: “Cåci dacå cineva este în Cristos este o fåpturå nouå.  Cele vechi s-au dus, iatå cå toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.”   “A fi în Cristos” aratå Cine este izvorul de viatå” – este Cristos, prin Duhuk Sfânt,  “A râmâne în Cristos” aratå care este sursa rodirii în viata crestinulu: este Cristos care tråieste în credinciosi, prin Duhul Sfânt.  Roada Duhului este aratatå la Galateni 5:22-23: “Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pace, îndelunga råbdare, bunåtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor.”

   Sfintenia lucartå de Duhul Sfânt implicå hårnicie crestinå, Primim putere de sus, dar ea le este datå spre a fi folositå. La Filipeni 2:12-13 ni se då îndemnul: “Duceti pânå la capåt mântuirea vpastra cu fricå si cutremur….cåci Dumnezeu este Cel ce lucreazå în voi si vå då, dupå plåcerea Lui si vointa si înfåptuira.”

De-i dåm cu-adevårat fiinta noasrå-ntreagå      El oururi ne va fi Comoara cea mai dragå!

  





Consecinta ale abaterii de la har (Evrei 12:15)

14 05 2008

 Textul de la Evrei 12 mentioeazå trei consecinte ale abaterii de la har   a. låstari de amåråciune;  b. tulburara    c. întinare.   Tråirea în abatere de la har înseamnå amåråciune.  Termenul folosit la Evrei 12  “lâstari se amåråciune” sugereazå o arie largå de propagare a amåråciunii.  Un credincios spunea: “Amåråciunea o aduc nu necazurile, ci abaterea de la harul lui Dumnezeu: am iesit din castelul sigurantei, si viata noastrå personalå este nåpâditå de bålåriile amåråciunii.

       Abaterea de la har aduce si tulburare: neîntelegeri, certuri, discutii, diviziuni sectare.  Despre Galatenii care se abåtuserå de la har se spune  cå se “muscau” unii pe altii.  Un alt efect al abaterii de la har este întinarea.  Asta înseamnå o viatå pâtatå, In castelul harului lui Dumnezeu nu stâpâneste pâcatul (Rom. 6) Sub har credinciosul se curåteste, nu se întineazå.  La Tit 2:11 se spune:  “Cåci harul lui Dumnezeu ne învatå s-o rupem cu pâgânåtatea si cu poftele lumesti si så tråim în veacul de acum cu cumpåtare, drepate si evalvie, asteptând fericita noatrå nådejde.”

     Tråirea prin har aduce sfintire si oferå o nådejde fericitå; abaterea de la har aduce deznådejdea amåråciunii, nelinistea tulburårii si discomfortul întinårii specifice pågânåtåtii

       In umblarea mea prin lume,         Prin ispitele haine

      Peste tot, Isuse – Doamne,          Numai harul Tåu mâ tine    (N.  Moldoveanu)

Serban Constantinescu

  





Abaterea de la harul lui Dumnezeu (Evrei 12:15)

14 05 2008

Gandurile de mai jos reprezintå note personale de la predicå, ascultatå la 21 Septembrie 1981 în adunarea Carol Davila, din Bucuresti.  Textul din Epistola cåtre Evreu sunå astfel:” Luati seama ca nimeni så nu  se abatå de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nucumva så dea låstari vreo rådåcina de amåråciune, så aducå tulburare si multi så fie întinati de ea.”

   In mod normal viata credinciosului este si trebue tråitå prin harul lui Dumnezeu.  O tråire în afara harului lui Dumnezeu este pentru un credincios o tråire anormalå, una falså.  In multe cazuri, abaterea de la har este mascatå de bune intentii: se instituiesc rânduieli omenesti, cu justificarea câ “trebue så facå si omul ceva”.  In fapt înså, toate rânduierile omenesti, prin lucrarea lor, umbresc lucrarea deplinå, la care nu este nimic de adaugat, a Domnului Isus Cristos.

       Trebue så recumoastem cå în mediile crestine abaterea de la har este o practicå foarte frecventå.  Galatenii începuserå prin credintå, dar cåutau så continuie mersul pe cale prin eforturi omenesti.  De aceea, Pavel le scrie: “Nu vreau så fac zadarnix harul lui Dumnezeu. Cåci dacå neprihânirea se capåtå prin Lege, degeaba a murit Cristos.” (Gal, 2:21).   Si astazi, în adunåri sau în familii crestine este încå prezent duhul legii. Acest duh prezintå un mare pericol pentru cei credinciosi,  Abaterea de la har înseamnå pâråsirea drumului pe care credinciosul este condus prin Duhul Sfânt, înseamnå så iesi din turnul de scåpare, din castelul sigurantei depline, în care totul este garantat în chip neconditionat de Dumnezeu.  Iesirea din acek loc sigur devine un drum deschis pentru tot felul de påcate morale, doctrinale si relationale.  Iatå de ce, în frumosul cântec “Cea mai dulce vorbå-i harul”  Dumitru Cornilescu scria

Cea mai dulce vorbåi harul     Prin Isus Cristos venit

El de vin’al nostru cuget         Pe deplin l-a curåtit.       Aceastå cântare eEra si unul din imnurile favorite ale lui Teodor Popescu,

Serban Constantinescu

 

 





Inconjurat de dragostea ocrotitoare a lui Dumnezeu (Ps. 139:5)

8 05 2008

“Tu må înconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-ti pui mâna peste mine” asa sunå v. 5 din Psalmul 139.

     L-am auzit cu multi ani în urmå pe fratele Teodor Popescu predicând în legåturå cu acest text.  Vestitorul Cuvântului sublinia cå Psalmistul, David, foloseste în acest verset pronumele “må” (persoana 1-a, singular) ceea ce denotå o relatie personalå a psalmistului cu Dumnezeu.  Cum ajunge cineva så aibå o relatie personalå cu Dumnezeul omniprezent, atotcunoscåtor si atotputenic?  Ne spune cu toatå claritatea Noul Testament: prin primirea Domnului Isus ca Mântuitor personal si ca Domn al vietii.  L-ati primit si Dvs., iubiti cititori?

    Un lucru uimitor atestå David cå se produce cu un suflet care are o legåturå personalå cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos.  Acea persoanå este inconjurata de Dumnezeu pe dinapoi si pe dinainte si Insusi Dumnezeu Isi pune mâna peste El.  Cum interpreta Teodor Popescu aceasta?

      “Tu må înconjori pe dinapoi” însemneazå, pentru cel mântuit prin Cristos cå între mine si trecutul meu nu mai este pâcatul, cåci Cristos a purtat toate pâcatele mele pe Cruce: între mine si trecutul meu este dragostea lui Dumnezeu aråtatå în Cristos si în Jerfa Lui.

    “Tu  må înconjuri pe dinainte”  însemneazå cå, între mântuitul prin Cristos si viitorul lui este Dumnezeu, cu certitudinea promisiunilor date de El in Cuvânt: siguranta mântuirii, siguranta mergerii în cere, siguranta cå toate lucrurile lucreazå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8:28)

    “Si-Ti pui mâna peste mine”   poate însemna câ între mântuitul  în Cristos si prezentul lui, este Dumnezeu.  Prezentul poate insemna geutåti, primejdiii. progoniri, boalå lipsuri. Så nu uitâm: Dumnezeu care ocroteste prezentul nostru este infinit mai mare decât circumstantele noastre. Suntem în mâna Lui siI putem cânta

                      Iubirea Ta ne tine

                      In pace inima.

                      Când mari dureri si riji

                     Vin peste noi





“El m-a dus în casa de ospåt” (Cântarea Cântarilor 2:4)

7 05 2008

  Desi bine stiut cå aceastå carte poeticå prefigureazå in mod primar dragostea råmasitei credincioase a lui Israek pentru Cristos (adevaratul Solomon), totusi, si relatia dintre Cristos si Bisericå poate fi intrevåzuta în paginile poetice, iar sub aspect personal sunt fragmente de text pline de invåtâminte pentru familiile crestine,  Fratele I. S/  a prezentat acum 27 ani, versetul de mai sus, ca ilustrånd viata normala a unei familii crestine.  Am avut privilegiul s6 iau atunci câteva note, al cåror rezumat îl redau mai jos

      Expresia “El m-a dus în casa de ospåt” se poate potrivi si pentru sotia credincioaså si pentru sotul credincios: ce bine ar fi ca, dupå ani de convietuire fericitå impreuna, sotii så poatå spunå, unul despre celâllat: “El (es) m-a condus in casa de ospåt”:.  Viata unei familii crestine, cu toatå rutina ei curentå (caså, serviciu, copii, relatii sociale) nu este doar un moment singular de ospåti, ci este o tråire continuå în bucurie.

    Versetul spune “El m-a dus în casa de ospåt”?  Cine este El?  Este, fårå îndoialå, Domnul Isus, Cel ce ne-a mântuit, care ne conduce în viata noastrå pe p3mânt si care – asa cum spune la Ioan 14-, ne pregâteste un loc în casa Tatålui.  Numai Domnul Isus are atributul ca, în timpul cålåtoriei nostre pe påmânt så ne conducå în casa de ospåt.  El då celor ce se laså condusi de El, viatå din belsug.

   “M-a dus” – înseamnå supunere deplinå: så fiu unde må duce El.  Un amanunt însemnat pentru cei ce se laså dusi de El – merg cu El; “pas cu pas”.  Niciun pas fårå Isus.  Sfaasitul versetului oferå un semn distinctiv al celor dusi în casa de ospåt.  “Si dragostea era steagul fluturat peste mine”.  Dragostea lui Dumnezeu revelatå în Cristos si în Jerfa Lui, infinitå, neschimbabilå, neconditionatå, activa  då perfum si substantå ospåtului.  Sotii credinciosi, toti membtii unei familii crestine, sunt chemati så tinå sus acest steag al dragostei.   Viata de famile poate fi o viatå continuå de ospåt la unbra staegului atotbiruitor al Dragostei lui Dumnezeu aratatå  în chip desåvarsit la Cruce.

                          Note luate de S. Constantinescu