Personalitate umanå si Personalitate Divinå

                  Personaliate umana si personalitate divina

 

                Geneza 1:26 arata ca omul, la creatie, a fost facut “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu: “Sa facem pe om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra si el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul s peste toate taratoarele care se misca pe pamant.”  Dupace Dumnezeu  a planuit si a infaptuit ceea ce a hotarit cu privire la om, a urmat caderea in pacat. Din aceasta pricina, imaginea lui Dumnezeu a fost mult alterata de pacat.  Totusi, ceva din imaginea lui Dumnezeu se poate constata si acum, desigur, partial, imperfect in om.

               Astfel, omul are atribute mentale: (ratiune, discernamant) si atribute morale (vointa, afectiune, simtul dreptatii). Exista insa o deosebire in felul cum gasim aceste atribute la om si cum sunt ele la Dumnezeu: la Dumnezeu, atributele sunt desavarsite si infinite, in timp ce la om sunt imperfecte si limitate.  La Dumnezeu, atributele manifesta fiinta lui Dumnezeu in esenta ei. La om atributele personaliatii manifesta ceva din ceea ce a pus Dumnezeu in fiinta umana, in bunavointa Lui suverana, si in plus, trasaturi pe care le-a lucrat coruptia pacatului in caracterul omului,

                 Caracteristicile personalitatii divine nu se schimba: ele raman vesnic aceleasi

          sau sunt inalterabile si imutabile.  Caracteristicile personalitatii umane sunt supuse schimbarii, degradarii sub actiunea distrugatoare a pacatului.

                 Faptul ca omul a fost facut “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” nu se refera la latura fizica, corporala sau trupeasca a fintei umane, caci Scriptura la Ioan 4:24 spune ca “Dumnezeu este Duh” .  Totusi, ca sa usureze intelegerea noastra, cand Scriptura vorbeste despre Dumnezeu, foloseste de multe ori.referiri la insusiri omenesti.  Aceste referiri sunt numite in teologie – reprezentari antropomorfice sau antropomorfisme.  Vom da cateva exemple de reprezentari antropomorfice:

 

 

           “Dumnezeul cel Vesnic este un loc de adapost si sub bratele Lui este un loc de scapare (Deut. 32:27).

          “Tatal Meu, care mi le-a dat este mai mare decat Mine si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu (Ioan 10:29).

          “Pamantul este asternutul picioarelor Mele”  (Isaia 66:1).

            “Caci Domnul Isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga de partea Lui”.   (2 Cron. 16:9).

           “Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui  prea tare ca sa auda” (Isaia 59:1).

         “Gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:14).

         “Domnul vorbea cu Moise fata catre fata (Exod 33:11).

         “Fundul marii s-a vazut, temeliile au fost descoperite de mustarea Domului de vuietul suflarii narilor Lui, (2 Samuel 22:16)

 

           “Brate, mânå, picioare, priviri, gura, ochi, nåri” sunt reprezentari antropomorfice:  ele ne ajuta så întelegem ceva din Atotputernicia lui Dumnezeu, din caracterul si atributele Lui. Ce minunat! Biblia ne ajuta sa-L cunoastem pe Dumnezeu, in ciuda limitelor inerente ale capacitaii noastre de intelegere.  Aceasta este o manifestare a condescendentei lui Dumnezeu.  Logica ar fi urmatoarea:

                Ce minunata este ratiunea umana! Dar aceasta ratiune este doar o fårâmå

           minusculå in raport cu intelepciunea infinita si desavarsita a lui Dumnezeu!  Ce puternice sunt afectiunile, sentimentele umane, dar ce nesfarsita, mareata, adânca si neschimbata este dragostea lui Dumnezeu, care a dat pe Fiul Sau ca Jertfa pentru mantuirea pacatosilor, alcåtuind din cei mantuiti cea mai privilegiata ceata de credinciosi, Biserica, Mireasa glorioasa a Domnului Isus, Mirele si Imparatul!  Ce puternica este vointa umana si totusi, ce fragile!  Dimpotriva, ce sigura, ce imutabila, ce perfecta este voia lui Dumnezeu, ce neclinitie sunt planurile Lui vesnice!

               Chipul si asemånare lui Dumnezeu in om dupa parerea unor cercetatori ai Scripturii, trebuies privite sub aspectul unei asemanari structurale. Dumnezeu  este  o Trinitate (Tatal, Fiul si Duhul Sfant). Dar si omul este o fiintå trihotomicâ; omul are trup, suflet si duh, componente care au insusiri specifice, functii specifice, dar care sunt strans legate intre ele.

                  Dumnezeul Unic Isi manifesta lucrarea Lui prin cooperarea desavarsita, armonioasa si integrala a Persoanelor Divine care alcatuiesc Sfanta Treime.  Dumnezeu are o putere infinita, dar nu este o Forta. El este Cel Atotputernic, omiprezent ca Dumnezeu personal nu ca o forta.

                  Daca dumnezeirea n-ar fi manifestata de existenta si actiune peroanelor divine care formeaza impreuna Treimea, ar fi acreditat in mod inerent conceptul “panteist”.  Potrivit acestui concept “totul este dumnezeu”: si lemnul, si caramida, si fiinta umana, si solul si aerul – totul ar fi dumnezeu. Intr-un anume sens, conceptia panteista este sora cu ateismul. Panteismul nu spune: nu exista Dumnezeu, dar spune ca tot ce ne inconjoara, inclusiv omul este dumnezeu,  Cu alte cuvinte, dumnezeul in care cred panteistii este un dumnezeu difuz, fara planuri, fara vointa, fara capacitatea de a interveni in viata personala, in istorie in societatea umana.

             Ce ratacire!

                Inca un lucru important: Dumnezeirea Unica, subsistand in cele trei Persoane Divine (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) deschide usa partasiei (comuniunii) dintre personaliatea divina si personaliatea umana  Scriptura sustine cu claritate acest adevar. Prin lucrarea mantuitoare a Domnului Isus Cristos, pacatosul primeste nu numai iertarea pacatelor ci si calitatea de copil al lui Dumnezeu. Un astfel de om este pecetluit cu Duhul Sfant. In acest fel, omul pacatos care a crezut in Domnul Isus Cristos are comuniune directa cu Dumezeirea: El are in raport cu  Dumnezeu Tatal starea si dreptul de copil al lui Dumnezeu, are in Domnul Isus Cristos pe Mantuitorul si are in Duhul Sfant pe Mângâietorul care calauzeste, indruma, invata,.  Iata cateva textw care ilustreaza acest scump adevar::

           ”Nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul afara de Tatal si nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal afara de Fiul si de acela caruia vrea Fiul sa I-L descopere (Matei 11:27).

           “Va voi da un Mangaietor care sa ramana cu voi in veci si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste, dar voi Il cunoasteti caci este cu voi si va fi cu voi”. (Ioan 14:7)    “Cand va veni Mandaietorul, pe care Il voi trimite de la Tatal, adica Duhul Adevarului care purcede de la Tatal, El va va marturisi despre Mine”. (ioan 15:26)  “Deci, ce am vazut si auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi.  Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Cristos.”  (1 Ioan 1:3)

Serban Constantrinescu

Dumnezeu este Luminå (1 Ioan 1:6)

Ne apropiem cu sfialå, dar plini de încredere de un text, care spune multe despre caracterul lui Dumnezeu: El este luminå. Dumnezeu este infinit,  iar omul este finit limitat.  Când vorbeste despre Dumnezeu, Biblia nu pluteste în abstract, ci ne ajutå så-L cunoastem personal, så avem pårtåsie cu El, så ne låsâm învåtati de El. Ce deosebire  între felul Bibliei de a-L prezenta pe Dumnezeu si orice alte cåi care pretind cå Il abordeazå pe  Dumnezeu. Dumnezeu este luminå este un adevår doarte adånc.  El este mai întâi lumina primarå, sursa oricårei lumini în Univers. (Geneza 1:1). Creatia spue cå Dumnezeu este luminå,  Lumina creatå de Dumnezeu este în puternic contrast cu orice energie luminoaså produså de om: lumina Lui nu consumå nimic, fiind emanatå fie de Fiinta Lui.fie de creatia Lui; este luminå nepoluanta; divin programatå, perfect adaptå organului vederii, ochiului.  Cum så-I multumim Domnulu cå ne-a dat lumina si organe de vedere compatibile cu lumina pe care El a implementat-o?    Dar Dumnezeu nu este numai sursa luminii fizice ci si continutul si criteriul luminii morale si spirituale.  Domnul Isus a spus: “Eu sunt lumina lumii. Cine Må urmeazå pe Mine nu va unbla în întunerec ci ca avea lumina vietii.  ” (Ioan 8:12).  Fårå Dumnezeu, fârå Christos, este întunerec moral. Ce stare tristå!  Ea duce la pierzare vesnucå.  Dumnezeu este adevårata luminâ, în contrast cu lasa lumina.  Câtå falså luminå poate gåsi omul în filosofie, în politicå, în stiinta pe nedrept numitå astfel, în religiile omenesti.  Numai Dumnezeu, numai Christos este adevårata luminå.  Så primim lumina care vine prin El!

    ” Dumnezeu este  lumina” este o sublimâ p rezentare a caracterului lui Dumnezeu:  El este absolut sfânt, El este Dragoste mântuitoare, El cheamå la El pe pâcâtosi dar urâste pâcatu, El împårtåseste lumina Lui cu cred inciosii Lui, pe care i-a mântuit pri Jertfa de la Cruce a Domnului Isus.  Cine umblå prin Christos cu Dumnezeu, lumina lumii, va ajune în lumina prezentei aevea a lui Dumnezeu, în cerul luminat vesnic de gloria Intreit Unicului Dumnezeu

Serban Constantinescu

Atitudini fatå de cunoasterea lui Dumnezeu

Atitudini fata de cunoasterea lui Dumnezeu

 

 

 

Atitudini fata de cunoasterea lui Dumnezeu

 

Fata de ceea ce invata Scriptura cu privire la cunoasterea lui Dumnezeu, pot exista, in general, patru atitudini:

atitudine pretins rationalista

atitudine mistica

atitudine istoric-traditionalista

atitudinea credintei

 

a, Atitudinea pretins rationalista

desemneaza gandirea care considera ca ratiunea umana este criteriul adevarului. Prin urmare, orice adevar trebuie trecut prin filtrul ratiunii, inclusiv orice ar prezenta Biblia drept adevar: cu alte cuvinte, ratiunea umana are dreptul sa contrazica Biblia. Cei ce abordeaza o astfel de atitudine, socotesc cå ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu nu este altceva decat produsul plasmuirilor omenesti.  Desigur, potrivit unui asemnea concept, Dumnezeu este cel mult egal cu omul. Inpins la extrem, rationalismul neaga orice revelatie divina, sau orice relatie a Bibliei cu Dumnezeu. “Ateistii” (cei care nu cred in Dumnezeu) si “agnosticii” (cei care spun ca nu se poate sti daca exista sau nu Dumnezeu) au o atitudina rationalista extrema in raport cu cunoastrea lui Dumnezeu.  In mod paradoxal pozitia “rationalista” este doar pretins rationalista; este – in fapt- o pozitie irationala. Cum adica? Simplu: cum s-ar fi putut forma Universul singur, din nimic? Cum si-a putut asigura o organizare atat de complexa, cum si-ar fi auto-conceput legi de neclintit, cu raza de actiune infinita, guvernand natura si viata?. O ratiune sanatoasa, consecventa spune raspicat ca fara un Creator Atotputernic asemnea lucruri sunt imposibile.  O ratiune reala, nu doar pretinsa, o ratiune consecventa nu fluctuanta, nu oscilanta admite concluzia ca numai advevarurile biblice cu privire la Creator si la creatiune pot ilumina mintea si inima oamenilor sa descifreze marea problema a “inceputurilor” in mod rezonabil, logic si pastrand simtul proportiilor: conceptul despre Creator al creaturilor ni se ofera prin revelarea Celui Infint, catre creatura finita, inzestrata cu gandire, cu ratiune, cu sesizarea cauzalitatii, care merge pana la Cauza primara a existentei, adica la Dumnezeu

Exista si un rationalism “subiectiv”: sunt unii care iau gandirea proprie drept atribut al rationalitatii. Ei isi “inchipuie” un Dumnezeu, dar nu-L accepta pe Dumnezeul Bibliei. Dumnezeu Bibliei este dragoste desavarsita, sfintenie totala si dreptate perfecta.  Sunt unii care admit ca Dumnezeu este dragoste, dar neaga ca  El, in sfintenia Sa, pedepseste pacatul la toti cei care resping mantuirea oferita de Dumnezeu prin Jertfa de la cruce a Domnului Isus Hristos, oferita pacatosilor care cred in El.  Ce important, ce potrivit cu mintea sanatoasa sa primim revelatia Scripturii, a Bibliei cu privire la Dumnezeul Creator, la Dumnezul Mantuitor. Ai experimentat aceasta revelatie, iubite cititor? 

 

 

b.       Atitudinea mistica se caracterizeaza prin promovarea  ideii ca revelatia  biblica despre Dumnezeu nu este suficient sa fie inteleasa prin Duhul Sfant; omul are nevoie sa apeleze la “izvoare de intelepciune” care sunt de fapt “persoane initiate”, dotate cu capacitatea de a scoate la iveala adevaruri care au aceeasi valoare ca si adevarurile revelate de Biblie. Cu alte cuvinte, sunt oameni care completeaza, largesc sau modifica cele specificate in mod expres de Biblie. Cei ce adopta o astfel de atitudine, isi fauresc un dumnezeu al imaginatiei omenesti, un dumnezeu subordonat ratiunii si experientei, Punand mai presus cuvantul oamenilor fata de Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, cei ce impartasesc acest punct de vedere, marginesc, limiteaza maretia lui Dumnezu si neaga suveranitatea Lui absoluta.  De multe ori, atitudinea mistica are o fateta “emotionalistica”: revelatia lui Dumnezeu este dependenta de buna dispozitie a oamenilor, de relatiile pe care oamenii le au cu un fel de “mass-media”, facatori de minuni si detinatori de secrete “adanci”.

 

 c Atitudinea istoric-traditionalista

acrediteaza ideea ca autoritatea suprema in materie de cunoastere a lui Dumnezeu o are nu Dumnezeu Insusi, ci anumite biserici care au o “traditie” institutionalizata- Aceste biserici de considera, se auto-definesc drept “canal al revelatiei divine”: fara ele, in afara lor nu este nici mantuire, nici cunoastrea a lui Dumnezeu, nici viata morala. Ele afirma ca “nu Biblia a creat Traditia ci Traditia a fundamentat Biblia” ca atare, intre Bible si Traditie, cea care are prioritate este Traditia. Dar ce departe sunt unele traditii in raport cu “Ce spune Scriptura!”.  Biblia spune limpede: “Este Un Singur Mijlocitor intre Dumnezeu si om: omul Isus Hristos.” Traditia atribuie rol de mijlocitor si sfintilor si ingerilor care ar mijloci pentru mantuirea omenilor. Scriptura spune ca in nimeni altul nu este mantuire decat in Hristos, in timp ce traditia sugereaza mantuire prin rugaciuni si slujbe religioase post-mortem sau   prin acte caritabile, de natura sa schimbe, sa modifice hotaririle vesnice ale lui Dumnezeu.

 

d.   Atitudinea credintei

Aceasta atitudine porneste de la incredintarea ca Biblia este in intregime Cuvantul lui Dumnezeu: cu alte cuvinte, Dumnezeul Vechiului Testament si Dumnezeul Noului Testament este Acelas Atotputernic, Maret, Vesnic si Absolut Suveran Dumnezeu. Numai Biblia da continut credintei, caci ea Il dezvaluie pe Dumnezeul accesibil oamenilor in Persoana Mantuitorului, a Domnului Isus Hristos.  In Vechiul Testament, Hristos apare in tipuri, umbre si profetii, in Noul Testament El apare ca Dumnezeul devenit om, traind pe pamant o viata desavarsit de sfanta, murind pe cruce in locul pacatosilor, inviind, inaltandu-Se la cer, trimetand impreuna cu Tatal pe Duhul Sfant sa mangaie si sa calauzeasca pe credinciosii in Domnul Isus. Hristosul glorificat va veni iarasi pe pamant ca Imparat al Imparatilor si Domn al Domnilor.

De aceea niciodata ratiunea umana nu are dreptul sa se ridice de-asupra Bibliei.  Ratiunea umana trebuie sa se supuna logicii Bibliei. Duhul Sfant – nu oamenii- interpreteaza Scriptura. Nu exista autoritate umana, sinod, consiliu de frati, seminarii, conferinta denominationala, nu exista organizatie omeneasca care sa fie ingaduita de Dumnezeu pentru a formula doctrine sau idei specifice cu privire la Dumnezeu, care vin in contrazicere cu “ce spune Scriptura”, cu continutul expres al Bibliei.

Cu multi ani in urma, credinciosul Teodor Popescu ii sfatuia pe ascultatorii sai cum sa citeasca Scriptura: “Sa citim Scriptura cu semnul intrebarii: Ce ma invata acest text? Ce-mi spune el despre Dumnezeu? Ce aflu despre Domnul Isus Hristos, despre pilda Lui de viata, despre blandetea si smerenia Lui, depre Jertfa Lui mantuitoare de la cruce, despre inaltarea lui la cer, despre slava Lui, despre venirea Lui? Aceasta este atitudinea credintei.  Iubite cititor, ai tu aceasta atitudine?

 

J. N. Darby, remrcabil traducator al Bibliei in engleza, germana, franceza si italiana, in a sa “Introducere la Biblie”, scria – printre altele:”Sa scrii o introducere la Biblie este o lucrare grea si serioasa. Si cum ar putea fi altfel, cand este vorba sa prezinti o carte care cuprinde ansamblul tuturor gandurilor lui Dumnezeu si al tuturor cailor lui Dumnezeu cu privire la om si cu privire la planurile Lui legate de Hristos si de omul in Hristos, de noile relatii in care intra omul, datorita lui Hristos si a Jertfei Lui de la cruce? Biblia este Cartea care descopera ce este Dumnezeu in chip moral, in natura (esenta) Lui si economiile in cursul carora El Se glorifica pe Sine Insusi in fata cerurilor si a celor ce le locuiesc. Biblia este Cartea care dezvaluie secretele inimii omenesti si arata limpede starea ei.”

Un credincios spunea ca numai in masura in care Il cunostem pe Dumnezeu ne cunoastem cu adevarat si pe noi insine.  Fara Dumnezeu ne aflam intr-o criza de identitate. Ce este omul, aflam de la Cel ce a creat pe om, de la Dumnezeu.  Care este si cum este Omul planurilor lui Dumnezeu aflam privindu-L contemplandu-L pe Domnul Isus Hristos, Dumnezeu-Adevarat si Om-Adevarat.

Pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa ne aplecam sub lucrarea Duhului Sfant asupra Sfintelor Scripturi si sa-L aflam in ele pe Domnul Isus Hristos cel crucificat pentru pacatele mele si ale unui numar mare de pacatosi. Cei ce-L gasesc in

Scripturi pe Dumnezeul Mantuitor in Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos, au inimile pline de bucurie si recunostinta: prin mantuirea oferita prin credinta, fara plata de Dumnezeu in Hristos omul intra in partasie vie cu Unicul Intreit Dumnezeu: asta inseamna a fi crestin.

Serban Constantinescu

 

i

 

a, Atitudinea pretins rationalista

desemneaza gandirea care considera ca ratiunea umana este criteriul adevarului. Prin urmare, orice adevar trebuie trecut prin filtrul ratiunii, inclusiv orice ar prezenta Biblia drept adevar: cu alte cuvinte, ratiunea umana are dreptul sa contrazica Biblia. Cei ce abordeaza o astfel de atitudine, socotesc cå ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu nu este altceva decat produsul plasmuirilor omenesti.  Desigur, potrivit unui asemnea concept, Dumnezeu este cel mult egal cu omul. Inpins la extrem, rationalismul neaga orice revelatie divina, sau orice relatie a Bibliei cu Dumnezeu. “Ateistii” (cei care nu cred in Dumnezeu) si “agnosticii” (cei care spun ca nu se poate sti daca exista sau nu Dumnezeu) au o atitudina rationalista extrema in raport cu cunoastrea lui Dumnezeu.  In mod paradoxal pozitia “rationalista” este doar pretins rationalista; este – in fapt- o pozitie irationala. Cum adica? Simplu: cum s-ar fi putut forma Universul singur, din nimic? Cum si-a putut asigura o organizare atat de complexa, cum si-ar fi auto-conceput legi de neclintit, cu raza de actiune infinita, guvernand natura si viata?. O ratiune sanatoasa, consecventa spune raspicat ca fara un Creator Atotputernic asemnea lucruri sunt imposibile.  O ratiune reala, nu doar pretinsa, o ratiune consecventa nu fluctuanta, nu oscilanta admite concluzia ca numai advevarurile biblice cu privire la Creator si la creatiune pot ilumina mintea si inima oamenilor sa descifreze marea problema a “inceputurilor” in mod rezonabil, logic si pastrand simtul proportiilor: conceptul despre Creator al creaturilor ni se ofera prin revelarea Celui Infint, catre creatura finita, inzestrata cu gandire, cu ratiune, cu sesizarea cauzalitatii, care merge pana la Cauza primara a existentei, adica la Dumnezeu

Exista si un rationalism “subiectiv”: sunt unii care iau gandirea proprie drept atribut al rationalitatii. Ei isi “inchipuie” un Dumnezeu, dar nu-L accepta pe Dumnezeul Bibliei. Dumnezeu Bibliei este dragoste desavarsita, sfintenie totala si dreptate perfecta.  Sunt unii care admit ca Dumnezeu este dragoste, dar neaga ca  El, in sfintenia Sa, pedepseste pacatul la toti cei care resping mantuirea oferita de Dumnezeu prin Jertfa de la cruce a Domnului Isus Hristos, oferita pacatosilor care cred in El.  Ce important, ce potrivit cu mintea sanatoasa sa primim revelatia Scripturii, a Bibliei cu privire la Dumnezeul Creator, la Dumnezul Mantuitor. Ai experimentat aceasta revelatie, iubite cititor? 

 

 

b.       Atitudinea mistica se caracterizeaza prin promovarea  ideii ca revelatia  biblica despre Dumnezeu nu este suficient sa fie inteleasa prin Duhul Sfant; omul are nevoie sa apeleze la “izvoare de intelepciune” care sunt de fapt “persoane initiate”, dotate cu capacitatea de a scoate la iveala adevaruri care au aceeasi valoare ca si adevarurile revelate de Biblie. Cu alte cuvinte, sunt oameni care completeaza, largesc sau modifica cele specificate in mod expres de Biblie. Cei ce adopta o astfel de atitudine, isi fauresc un dumnezeu al imaginatiei omenesti, un dumnezeu subordonat ratiunii si experientei, Punand mai presus cuvantul oamenilor fata de Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, cei ce impartasesc acest punct de vedere, marginesc, limiteaza maretia lui Dumnezu si neaga suveranitatea Lui absoluta.  De multe ori, atitudinea mistica are o fateta “emotionalistica”: revelatia lui Dumnezeu este dependenta de buna dispozitie a oamenilor, de relatiile pe care oamenii le au cu un fel de “mass-media”, facatori de minuni si detinatori de secrete “adanci”.

 

 c Atitudinea istoric-traditionalista

acrediteaza ideea ca autoritatea suprema in materie de cunoastere a lui Dumnezeu o are nu Dumnezeu Insusi, ci anumite biserici care au o “traditie” institutionalizata- Aceste biserici de considera, se auto-definesc drept “canal al revelatiei divine”: fara ele, in afara lor nu este nici mantuire, nici cunoastrea a lui Dumnezeu, nici viata morala. Ele afirma ca “nu Biblia a creat Traditia ci Traditia a fundamentat Biblia” ca atare, intre Bible si Traditie, cea care are prioritate este Traditia. Dar ce departe sunt unele traditii in raport cu “Ce spune Scriptura!”.  Biblia spune limpede: “Este Un Singur Mijlocitor intre Dumnezeu si om: omul Isus Hristos.” Traditia atribuie rol de mijlocitor si sfintilor si ingerilor care ar mijloci pentru mantuirea omenilor. Scriptura spune ca in nimeni altul nu este mantuire decat in Hristos, in timp ce traditia sugereaza mantuire prin rugaciuni si slujbe religioase post-mortem sau   prin acte caritabile, de natura sa schimbe, sa modifice hotaririle vesnice ale lui Dumnezeu.

 

d.   Atitudinea credintei

Aceasta atitudine porneste de la incredintarea ca Biblia este in intregime Cuvantul lui Dumnezeu: cu alte cuvinte, Dumnezeul Vechiului Testament si Dumnezeul Noului Testament este Acelas Atotputernic, Maret, Vesnic si Absolut Suveran Dumnezeu. Numai Biblia da continut credintei, caci ea Il dezvaluie pe Dumnezeul accesibil oamenilor in Persoana Mantuitorului, a Domnului Isus Hristos.  In Vechiul Testament, Hristos apare in tipuri, umbre si profetii, in Noul Testament El apare ca Dumnezeul devenit om, traind pe pamant o viata desavarsit de sfanta, murind pe cruce in locul pacatosilor, inviind, inaltandu-Se la cer, trimetand impreuna cu Tatal pe Duhul Sfant sa mangaie si sa calauzeasca pe credinciosii in Domnul Isus. Hristosul glorificat va veni iarasi pe pamant ca Imparat al Imparatilor si Domn al Domnilor.

De aceea niciodata ratiunea umana nu are dreptul sa se ridice de-asupra Bibliei.  Ratiunea umana trebuie sa se supuna logicii Bibliei. Duhul Sfant – nu oamenii- interpreteaza Scriptura. Nu exista autoritate umana, sinod, consiliu de frati, seminarii, conferinta denominationala, nu exista organizatie omeneasca care sa fie ingaduita de Dumnezeu pentru a formula doctrine sau idei specifice cu privire la Dumnezeu, care vin in contrazicere cu “ce spune Scriptura”, cu continutul expres al Bibliei.

Cu multi ani in urma, credinciosul Teodor Popescu ii sfatuia pe ascultatorii sai cum sa citeasca Scriptura: “Sa citim Scriptura cu semnul intrebarii: Ce ma invata acest text? Ce-mi spune el despre Dumnezeu? Ce aflu despre Domnul Isus Hristos, despre pilda Lui de viata, despre blandetea si smerenia Lui, depre Jertfa Lui mantuitoare de la cruce, despre inaltarea lui la cer, despre slava Lui, despre venirea Lui? Aceasta este atitudinea credintei.  Iubite cititor, ai tu aceasta atitudine?

 

J. N. Darby, remrcabil traducator al Bibliei in engleza, germana, franceza si italiana, in a sa “Introducere la Biblie”, scria – printre altele:”Sa scrii o introducere la Biblie este o lucrare grea si serioasa. Si cum ar putea fi altfel, cand este vorba sa prezinti o carte care cuprinde ansamblul tuturor gandurilor lui Dumnezeu si al tuturor cailor lui Dumnezeu cu privire la om si cu privire la planurile Lui legate de Hristos si de omul in Hristos, de noile relatii in care intra omul, datorita lui Hristos si a Jertfei Lui de la cruce? Biblia este Cartea care descopera ce este Dumnezeu in chip moral, in natura (esenta) Lui si economiile in cursul carora El Se glorifica pe Sine Insusi in fata cerurilor si a celor ce le locuiesc. Biblia este Cartea care dezvaluie secretele inimii omenesti si arata limpede starea ei.”

Un credincios spunea ca numai in masura in care Il cunostem pe Dumnezeu ne cunoastem cu adevarat si pe noi insine.  Fara Dumnezeu ne aflam intr-o criza de identitate. Ce este omul, aflam de la Cel ce a creat pe om, de la Dumnezeu.  Care este si cum este Omul planurilor lui Dumnezeu aflam privindu-L contemplandu-L pe Domnul Isus Hristos, Dumnezeu-Adevarat si Om-Adevarat.

Pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa ne aplecam sub lucrarea Duhului Sfant asupra Sfintelor Scripturi si sa-L aflam in ele pe Domnul Isus Hristos cel crucificat pentru pacatele mele si ale unui numar mare de pacatosi. Cei ce-L gasesc in

Scripturi pe Dumnezeul Mantuitor in Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos, au inimile pline de bucurie si recunostinta: prin mantuirea oferita prin credinta, fara plata de Dumnezeu in Hristos omul intra in partasie vie cu Unicul Intreit Dumnezeu: asta inseamna a fi crestin.

A fi crestin înseamnå a-L cunoaste pe Dumnezeu

A fi crestin insemneaza a-L cunoaste pe Dumnezeu

 

 

1. O marturisire

 

Am intalnit un evreu credincios al carui tata imigrase cu multi ani in urma in America din Rusia. Evreul credincios a citit Psalmul 145: “Te voi inalta, Dumnezeule, imparatul meu, si voi binecuvanta Numele Tau in veci de veci. In fiecare zi Te voi binecuvanta si voi lauda Numele Tau in veci de veci.  Mare este Domnul si foarte vrednic de lauda si maretia Lui este neptarunsa” (v. 1-3). Comentand aceste text tanarul spunea: “Trebuie sa va marturisesc ca viata tatalui meu, din frageda copilarie pana acum, ma fascineaza. Este in mine o curiozitate vie sa stiu cat mai multe despre tata.  Cand citesc Psalmul 145 ma gandesc la faptul ca noi, credinciosii suntem dornici sa cunostem cat mai multe, sa avem cunostinte amanuntite, adanci, despre Dumnezeul nostru. Trebuie, o neaparata necesitate sa crestem in cunoasterea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne este Tata, iar copiii doresc sa stie cat mai multe despre tatal si mama lor..

Doresti si dumneata, iubite cititor sa cunosti mai mult, mai adanc despre Dumnezeu?

 

2. O nevoie absoluta

 

Un credincios spunea:: “Daca treci prin viata pamanteasca si n-ai avut o intalnire personala cu Dumnezeu, ti-ai ratat voata.”  Cunosterea lui Dumnezeu este masura implinirii unei vieti, caci a-L cunoste pe Dumnezeu, ne spune Domnul Isus Hristos, este insusi continutul vietii vesnice: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu Adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu (Ioan 17:3).

Cunoasterea lui Dumnezeu se face prin revelatie, prin descoperirea pe care, in condescendenta Sa, Dumezeu o face oamenilor, lucrand in inimile lor. Biblia, Cuvantul viu si lucrator (activ) al lui Dumnezeu, este instrumentul eficace prin care Dumnezeu atinge inimile pacatosilor, ca sa li Se descopete si, astfel, sa le transforme vietile,

In inima umana naturala, in inima neintoarsa la Dumnezeu exista inclinarea spre negarea cunoasterii, a invataturii, Uneori, chiar oameni care ar putea fi credincisi, pot declara: “Cunostrea? Invatatura? N-au prea mare importanta; practica, trairea – iata  ce este insemnat.”, Dar, ce spune Scriptura?  “ hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi”  (1 Tim. 4:6); “Toata Scriptira este insuflata de Dumnezeu si de folos sa invete, sa convinga, sa corecteze, sa dea intelepciune in neprihanire.” (2 Tim. 3:16).

Este cu adevarat nevoie sa-L cunoastem pe Dumnezeul Bibliei, pentru ca numai cunoastrea Lui prin Domnul Isus Hristos ne ridica de la lucrurile trecatoare, limitate si de mica insemnatate, la lucrurile esentiale, vesnice, infinite ca valoare. Niciun om nu poate sa vina in contact cu realitatile vesnice dacat cunoscandu-L pe Dumnezeu.  Dumnezeul accesibil oamenilor eate Domnul Isus Hristos, Dumnezeu-Fiul, Mantuitorul pacatosilor. El aduce pacatosilor care cred in El. iertarea pacatelor si schimarea din temelii a felului de a trai .  O viata curata, roditoare spre bine, vine din Cuvantul lui Dumnezeu (Biblia) si din cunoastrea lui Dumnezeu; o astfel de viata Il onoreaza pe El.”

            Cunoasterea Dumnezeului Bibliei nu este o cunostinta care se incheie vreodata, ci este o cunoastere continua, progresiva, o cunoastere pe viata si pe vesnicie.  Aceasta cunoastere nu este expresia abilitatii intelectuale, a dotarii cu inteligenta naturala ci este lucrarea launtrica a lui Dumnezeu care Se descopere pe Sine Insusi pacatosului.  Abilitatea intelectuala a unui om neintors la Dumnezeu nu ajuta la cunoasterea lui Dumnezeu caci adevarurile divine se exprina nu cu “vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca ci cu cuvinte invatate de la Duhul Sfant” (1 Cor. 2:13).

Orice crestin cu o viata roditoare pentru Domnul si pentru semeni a avut si are o inima puternic adåpata de Cuvantul lui Dumnezeu, cercetat zilvic, cu staruinta, in dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu.

Cunoasterea Dumnezeului Bibliei este in egala masura pentru minte, pentru inima 

si pentru viata de fiecare zi.  Cine Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu nu are o viata care stagneaza: viata unei astfel de persoane se innoeste in fiecare zi. Daca un om

 pretinde ca Il cunoaste pe Dumnezeu dar viata lui sau a ei ramane tot cum era inainte, atunci acea persoana are o cunoasterea inchipuita a lui Dumnezeu.  Cunostrea lui Dumnezeu impinge vointa omului la ascultarea de Dumnezeu si inima omului la laudarea lui Dumnezeu: desigur, laudarea catre Dumnezeu nu este ceva doar declarat pe buze ci este viata: viata traita spre gloria Dumnezeului cunoscut, O asemnea viata insemneaza traire dupa pilda Domnului Isus Hristos.

Cunoasterea lui Dumnezeu dezvolta viata spirituala a credinciosului.  Cum?

Aceasta cunoastere inaripeaza fiinta umana cu cel mai inalt ideal. Este idealul suprem, idealul vesnic, idealul care trece dincolo de marginea marmantului. Ce frumos exprima Apostolul Pavel idealul lui: “Sa-L pe El (Hristos) si puterea invierii Lui”   (Filipeni 3:10).  Apostolul Pavel alerga spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti in Hristos” (Filipeni 3:14).

In al doile rand, cunoastrea lui Dumnezeu aduce unui suflet rezolvarea celor mai serioase probleme cu care se comporta traitorii pe pamant: vesnicie, cer, iad, om, responsabilitate, destin, har, mantuire, judecata.  Fara cunoasterea Dumnezeului viu si adevarat aceste “notiuni” ar fi goale de continut.  Numai cand stim Cine este Dumnezeu, ce vrea El, ce a facut si ce face El – intelegem semnificatia chestiunilor vitale cu care se confrunra indivizii si umanitatea.

In al treilea rand, cunoasterea lui Dumnezeu aduce in suflete pasiune pentru adevar iar pasiunea pentru adevar marge mana in mana cu dorinta fierbinte de a trai potrivit cu  ce-I este placut lui Dumnezeu, cu alte cuvinte de a trai o viata curata inaintea lui Dumnezeu.

In al patrulea rand, cunoasterea lui Dumnezeu largeste infinit de mult orizontul unui om,

Crestinii stiu cu siguranta ca exista realitati spirituale, care depasesc posibilitatile de perceptie limitate ale omului natural.  Crestinii stiu nu numai ce este dragostea ci si Cine este Izvorul Dragosteo: El, Dumnezeul cel Atotputernic.

O gandire in care Dumnezeu nu ocupa primul loc este o gandire ciuntita. Filosofiile fara Dumnezeu sunt filosofii ale disperarii. Numai credinta in adevarurile biblice despre Dumnezeu poate oferi o nadejde care biruie moartea.

Cunosterea lui Dumnezeu incepe cu cunoastrea Mantuitorului, Isus Hristos, Fiul Vesnic al Tatalui, S-a intrupat, a mers la cruce, a inviat si S-a inaltat la cer si ofera pacatosilor care cred in El iertare deplina de pacate, o viata nou si un sprijin puternic in viata pe pamant însotitå de siguranat mergerii in cer.  Cunosti tu pe Dumnezeu, iubite cititor? 

Serban Constantinescu

Scripture readings: 1 Thessalonians 5:16 to 24.

Scripture readings:  1 Thessalonians 5:16 to 24.                  

 

    When we were singing the stanza of the opening hymn of this evening        

service,  by which we are exhorted to praise God and to rejoice in Him with                      

 our souls and bodies, my mind went to the verse 22 of this read paragraph                    

 saying: “Now, may the God of peace sanctify you entirely, and your spirit,                  

and soul and body  be reserved complete at the coming of our Lord Jesus                       

Christ. Faithful is He who calls you. He also will bring it to pass!”             

Some moments further, we sang some beautiful verse by dr. Boice:  

: “I once was rebellious, corrupted by sin,

    Pursuing the devil’s dark path,                

    Oblivious dead in the state I was in,

    And object of God’s dreadful wrath.”                       

There is a spiritual connection between the above mentioned hymn and the text from 1       

  This text mentions three  components of a human being: spirit, soul and body.  Some interpreters. of the Scripture think that such a text defines the man as being a trinity,  Thus, God is a Triune God, He is a Trinity, but man, created by the Creator according

to His image,  is also a trinity.  “Entirely sanctified” means in a complete and

non-alterated condition of activity of all the three components of the human being..

The Scripture clearly shows that man is a fallen being, because of sin: inherited sin and committed sin. In this fallen condition the natural man does not represent anymore a trinity.  A non-regenerated person is unable to display the full essence of humanity,

the miraculous completeness of  the man according to God’s plan. The

life of the spirit comes in man by regeneration, by the new spiritual life offered

by the grace of God to sinners who receive the gift of faith, the life from above.

The exhortations from v, 16-18 are applicable only to those who have the spirit

alive: To rejoice always, to pray without ceasing, to give thanks in everything

represent spiritual, super-natural activities, specifically practicable by regenerated

men  or women.

    Each component of a human being represents also is also a trinity.

The spirit. The spirit brought to life exerts three main aspects of the spiritual

life: spiritual intuition, communion and worship (adoration).

 – intuition represents the ability to understand and to perceive the things

from above,  A believer, “received not the spirit of the world but the Spirit

who is from God that he might know the things freely given to us by God,

which things we also speak not in words thought by human wisdom but by

the Spirit”. (1 Cor. 2:12-13).  Because of the spiritual intuition, the simple true

believer has access to the divine realities, while unregenerated scientists, philosophers or

high educated persons, are blind to these realities.  Of course, spiritual intuition

is growing by a personal relation with the  Word of God: this is a spiritual,

daily exercise in the believer’s life.

 –  communion is another important characerustic of spiritual life.  The

Christian communion is a great privilege:it is  the most elevated communion,

with the Father and with His Son, the Lord Jesus Christ.  This

is our vertical communion: we are permanently in communication with the

heavens.  This vertical communion determines horizontal commnuniion: our

dear, brethenly fellowship in the church, in the true Christian family.  This

availability to the most noble communion, is worked by the Holy Spirit

 – worship (adoration) is considered the  act  of paying honor to God.

The motivation for such an act is a spiritual motivation: the human spirit, having

life given by the Holy Spirit, it is enabled to worship.  When in v.17 it is

said: “pray unceasingly” this is not only an encouragement to present demands

to God, but also to worship Him, mainly in personal adoration.  There is also

a very blessed collective adoration, in the Church meetings, in which we

remember the Lord, His sacrifice for us, His eternal salvation and we give

praises, thanks. We glorify God the Father, the Lord Jesus Christ, through the Spirit, for  the Triune God’s

perfections and blessings.

    The human soul has also three important abilities: reason, affection and will.

    The human body has three specific constituents: flesh, bones and blood.

So, the man a trinity, and also a sum of trinities.                                                            

To be a complete human being is something specific only to believers: Their dead  spirit has been brought to life. In order for us to have life, Christ died on the cross as our

Substitute.  We have a complete salvation in Christ. He is an effective Savior who brings a perfect, eternal, grace-rooted salvation.  We can be complete in Him.  What could we say?  Hallelujah! What a Savior!

“Gogosi stiintifice mucegåite” Darwinismul

Gogosi “stiintifice” mucegaite, prezentate drept “gogosi calde”

(Despre “Darwinism” – Scurtå nota

 

“Fortele oarbe” care determina evolutia de la simplu la complex a speciilor, sunt dupa Darwin si adeptii lui:

– variabilitatea

– adptare la mediu si lupta pentru existenta,

La acesti factori, Frederic Engels, unul din “dascalii” teoriei marxiste, care a imbratisat cu entuziasm ideile darwwiniste, se adauga si munca. Engels chiar a scris un articol amplu, intitulat “Rolul muncii in trensformarea maimutii in om”.   Dezvoltarea stiintei transmisiei ereditare a caracterelor (genetica), descoperirea genelor purtatoare de caractere si de functii vitale si dezvaluirea bazelor moleculare si codurilor genetice responsabile de pastrarea caracterelor si de stabilitatea lor – a zdruncinat argumentatia explanatorie a darwninismului clasic. Genetica demonstra “fixitatea speciei” nu evolutia ei, Dupa o estapa de deruta, scoala darwinista si-a reformulat explicatiile: mutatiile la nivelul echipamentului genetic sunt cele ce produc evolutia; cu cat echipamentul genetic este mai complicat, cu atat organismul este mai evoluat.  Un contra-argument foarte graitor n-a incetat sa vina: s-a constatat ca omul are un sistem genetic bazat pe 48 de cromozomi iar maimuta un sistem genetic bazat pe 52 cromozomi. Cum atunci? Este maimuta o specie biologica mai evoluata ca omul? Pe de alta parte, mutatiile, revendicate de evolutionisti ca motori ale schimbarii evolutioanre, s-a dovedit ca retrag nu adauga informatii la codul genetic, ca atare, mutatiile determina regres nu progres, cu alte cuvinte involutie, nu evolutie.  In lucrarea sa “Nu din intamplare” dr. Lee Spetner dezvolta mai pe larg aceasta ideea.

    Concluzia? Chiar si cele mai recente “achizitii” neo-darwinste sunt tot gogosi, gogosi mucegaite.  

     Ce larg, ce cuprinzator, ce real formuleaza Ap. Pavel o realitate incurajatoare pentru crestini:

“In El avem viata, miscarea si fiinta”(Fapte 17:28).

 

Serban Constantinescu

 

Så privim tintå la Isus (Evrei 12:2)

         Versetul 2 din Evrei 12 cuprinde un îndemn esential pentru credinisi: “Så privim tintå la Cåpetenia si Desåvârsirea credintei noastre, adicå la Isus.”    Contemplarea scumpului nostru Mântuitor – este un exercitiu spiritual cu caracter de continuitate, as spune “de continuitate dinamicå.  De ce? Pentru cå privirea la El este privirea care då sånåtate spiritualå, care aduce robustete în cålåtoria noastrå cåtre cer.  In acest îndemn, douå atribute ale Domnului nostru sunt mentionate:  a.  El este Cåpetenia credintei –  Cu alte cuvinte, avem o credintå de obârsie divinâ, al cårei Originator este Insusi Domnul Isus Christos.  Crestinismul autentic are caracter christic, ceresc, autorul lui este Mântuitorul:  El este initiatorul credintei mântuitoare, El cheamå si atrage pe pâcåtosi sâ vinå la o adreså preciså: la El,   b.  El este si Desåvârsirea credintei.   Cu alte cuvinte,  El, prin harul Lui Såu, face ca viata de credintå då fie o realitate vie, o realitate practicatå,  înfåptuitå în viata de fiecare zi.  El este nu numai Initiatorul credintei ci si Implinitorul credintei.    c.  Expresia “credintei noastre” spune despre faptul cå toti cei ce au îb Domnul Isus pe Incepåtorul si Desåvârsitorul credintei lor au un mers de viatå personal, dar în pårtåsie cu toti cei ce-L au pe Domnul Isus ca Mântuitor.

       Il putem privi pe Domnul ca pe slåvitul Creator al Universului.  “Toate au fost fåcute prin El si nimic din ce a fost fåcut, n-a fost fåcut fårå El” (Ioan 1:3).  Il putem privi ca så stim mai bine Cine este El, ce afåcut, ce face în prezent, ce va face. “El este oglindirea slavei lui Dumnezeu, si exacta reprezentare a Fiintei Lui,, El tine toate lucrurile cu cuvântul puterii Luu, a fåcut curåtirea påcatelor si a sezut la dreapta måririi în lucurile cele preaînalte.” (Evrei 1:3-4).  Sâ privim la Christosul crucificat, Crucea vorbeste inimii despre dragostea infinitå a lui Dumnezeu.  La cruce, îi Isus gåsim iertare, pace. gåsim cerul,  Privind la Christos cel Inviat gåsim viatå de înviere si nådejdea sigurantei Invierii în El a tuturor celor ce au “adormit în Christos (1 Cor. 15)  Privind la Chrisosul Inålta su slåvit, avem sigiranta pregåtirii unui loc în casa Tatålui Ioan 14, a miglocirii Lui de Mare Preot (Ep. cåtre Evrei) si de Avocat (1 Ioan 2) ca Cel ce Vine iaråsi (Apocalipsa 22:17).

  Ce privilegiu så putem så-L contemplâm cu ochii credintei pe Domul Isus.  Aceastå contemplare ne conduce “sin slavå în slavå” prin Dugul Domnului (2 Cor. 5:11-21).

 Privind la Tine, harul må innundå

Si primåvara – n suflet se coboarå,

Iar pacea ta cea dulce si profundå.

Isus, desåvårdit må înconjoarå   (N. Moldoveanu)

Serban Constantinesc