Cuvânt la o cåsåtorie – Teodor Popescu

27 05 2009

Cuvantare rostita la casatoria

lui Serban Constantinescu cu

Ancuta Gheorghe

in Bucuresti, la 31 Ianuarie 1955

                                                          de Teodor Popescu

                                                (transcrisa de Horia Azimioarå)

T

Psalmul 128

 

1. Introducere

“O cantare a treptelor”. Expresia aceasta se poate traduce si in alt fel.  Intre comentatori pare ca a biruit parerea ca acesta este un psalm al pelerinilor spre Ierusalim.

Ierusalimul este asezat la 780 metri deasupra nivelului marii. Cei ce urcau spre Ierusalim faceau din loc in loc cåte un popas si cåntau psalmi: de la psalmul 120 pana la 134, deci 15 psalmi, sunt “psalmi ai treptelor”. Calatoria incepea cu psalmul 120, urmau apoi, la anumite distante. ceilalti psalmi, iar la Ierusalim, in templu, cântau psalmul 134.

Daca este o calatorie spre Ierusalim, apoi si viata credinciosului este o calatorie, o cålåtorie unicåm cea care duce spre cer. In aceasta calatorie, ne sade bine cantarea de lauda. In calatoria crestinå, cantarea trebuie sa-l insoteasca pe credincios, iar daca buzele nu pot sa cante, deci cu glasul, sa-i cante inima. Este cu putinta sa cante cineva doar cu buzele, fara sa-i cante inima si este cu putinta sa cante inima cuiva, fara buze. Este, desigur, mai bine sa-i cante cuiva inima, cand buzele-i nu mai pot sa cante.

Cand inima este plina de Domnul Isus, asa cum Il cunoastem din Cuvantul lui Dumnezeu, atunci inima trebuie sa cante cantari de lauda. Cel credincios are o deosebita intelepciune de sus, ca in toate lucrurile, dar in toate, si grele si usoare, si bucuroase si triste, si de sanatate si de boala, sa gaseasca binecuvantari, mangaiere. Acesta este un secret al celui credincios.  A-nvatat el acest secret? Si de unde?

Da! L-a învåtat In scoala Domnului Isus si din Cuvant lui Dumnezeu. Credinciosului ii sade bine cantarea de lauda, de aceea noi nu ne putem aduna laolalta fara sa cantam Domnului.

 

2. Muzicalitatea psalmului

 

Evreii erau renumiti in ce priveste cantarile religioase. Noi nu mai cunoastem azi muzica lor de atunci. Unul ca mine, chair dacå ar cunoaste ceva, n-ar putea s-o redea.  Vei care s-au ocupat de acesti psalmi de cålåtorie au aråtat si cum se împårteau versurile lor; cânta când tot grupul de câlåtori, când cåte un solist, care råspundea sau introducea o altå idée.. Eu n-am putut så aflu întocmai cântarea si muzica acestor psalmi, , dar mi-am notat cå în Psalmul 128, v. 1 era cântat în cor de tot grupul., v. 2 si

 Erau cântate de cåtre un solist. V. 4 era cântat de tot corul iar v. 5 si 6 erau cântate de câte un solist. Ultima prpozitiune din v. 6  “Pacea så fie peste Israel!” era cantata cu putere, de cåtre întregul grup.  Nu pot så nuantez acest psalm, dar vå propun sâ vå imaginati muzica maiestuoaså cu care înregul grup cânta: “Ferice de oricine se teme de Domnul si umblå în cåile Lui!”   Råspunsul venea de la un solist. Care cu o voce mai înaltå rostea: ”Cåci vei mânca agonisita mâinilot tale,esti fericit si-ti merge bine. Sotia ta va fi ca o vita roditoare înlåuntrul casei tale; copii tåi stau ca niste lâstari de måslin, în jurul mesei tale.” Dupå aceea, intona din nou tot grupul, puternic: “Iatå, asa  va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul! Solistul continua apoi:”Domnul så te binecuvinteze di Sion si så vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vietii tale si så vezi pe copiii copiilor tåi!” In final, ìntregul gruo intona cu putere, concluziv: “Pacea så fie peste Israel!”.

 

3.     Scurte comentarii asupra textului psalmului

 

“Ferice de oricine se teme de Domnul si umblå pe cåile Lui” (v. 1)  Pentru cei neobisnuiti cu limbajul Scripturii, cuvintele aceste nu sunå prea plåcut, dar pentru noi, ele sunå foarte plåcut.

   V, 1 începe cu cuvintele “Ferice de oricine se teme de Domnu!l ” Temerea de Domnul (sau frica de Domnul( este tot una cu pietatea.  Oricine este pios sau evlavios este fericit.  Cum? In teama de Domnul, în frica de El poate så fir fericire?  Frica, teama face pe om så se cutremure,..

O, nu: nu asa este cu cel credincios.  El nu se teme cu frica sclavului, o fricå chinuitoare. La el este teama copilului care îsi iubeste pårintii si doreste så nu-I supere cu ceva.  Este teama celui scåpat de înnec så nu arate cumva nerecunostintå fatå de salvatorul lui; este teama unui gratiat de a nu se aråta nevrednic fatå de cel ce l-a gratiat, scåpându-l de condamnare, este frica oe care o au îngerii lui Dumnezeu.  Cu alte cuvinte, credinciosii au frica de a nu supåra pe Dumnezeu, de la care au, în fiecare zi, multe si bogate binecuvântåri.  Credinciosii sunt însotiti mereu, mereu de aceastå fricå.

     Nu cu mult timp în urmå am stat de vorbå cu o credincioaså, pe care am cunoscut-o într-o familie.

–         Dar dumneata? Esti credincioaså? Nu te-am întrebat pânå acum: te rog så-mi spui : esti credincioaså?

–         Sunt de trei ani.

–         Si cum te-ai întors la Dumnezeu?

–         Domnul a lucrat.

–         Si ai întâmpinat împotrivire?

–         Da,  Sotul mi-a zis: “Så stii cå te las. Nu-mi trebui pocåiti!”

–         Bine, dragå.  O så iei si pe fiica noastrå.

–         O iau.

Si bårbatul a trimes prieteni, cunostinte,rude la sotie ca ea så se lase de credintå, cå altfel divorteazå.  “Mie mi-e fricå de Dumnezeu. Nu må pot lâsa de Domnul Isus” – råspuns sotia.  In sufletul ei, în care Dumnezeu turnase dragostea Lui era frica copilului lui Dumnezeu, nu a sclavului. Era teama de a nu råspunde cu recunostintå lui Dumnezeu, pentru dragostea pe care i-o aråtase. Nu era teama sclavului, ci teama copilului de a råspunde cu recunostintå si cu iubire Tatâlui,  Intr-adevår, este fricâ si fricå.  Toti cresinciosii trebuie så avem acea fricå izvorîtå din recunostinta pe care I-o datoråm lui Dumnezu. Si, slavå Domnului. O avem în måsura în care Il iubim pe Domnul Isus.

     “Ferice de oricine se teme de Domnul”  O asemenea fericire nu vine de la sine: ea vine prin Evanghelie.  Evanghelia îl face pe om så se încredinteze cå este påcåtos, vrednic de pedeapså; dar tot Evanghelia Il duce la Crucea de la Golgota, ca så-I arate jertfa aduså pentru noi, jertfå prin care am fost împâcati cu Dumnezeu, prin ispåsirea påcatelor noastre. Crezi lucrul acesta si-l iei ca fåcut pentru tine? Atunci, pâcatele îti sunt iertate.  Cel iertat de påcate L-a primit pe Domnul Isus ca Ståpân si Mântuitor.  El începe o viatå nouå, în care îi este turnatå în inimå dragosta lui Dumnezeu.  Apostolul Pavel spune cå “dragostea lui Dumnezeu ne constrânge” adicå ne desparte de tot ve este råu. Asa vine în suflet frica de Domnul, care face fericit pe omul care umblå în cåile Domnului.

    Frica de Domnul nu este ceva abstract,o stare de inimå care zboarå în vânt, ca apoi så nu mai râmânå nimic din ea.  Frica de Domnul are efecte concrete, vizibile: cel ce se teme de Domnul, umblå în cåile Lui.

Umblarea crestinå este dovada limpede cå cineva a primit dragostea lui Christos, cå ea a fost turnatå în inima cuiva.  Cum îti este inima, asa îti este si calea.  Dacå inima îti este plinå de dragostea Domnului Isus, de teama de a nu-L supåra, asa este si calea ta.  Dacå inima este, înså, plinå de usuråtate, usuratec vei tråi: atunci, frica de Domnul nu este partea ta, iar câile Lui îti sunt stråine.  Fiecare om este îndemnat så reflecte asupra acestor cuvinte ale lui Dumnezeu.  Dacå va lua aminte cu seriozitate la ele, atunci  ele se vor vedea aplicate în cåile vietii omului. Omule, dacâ nu se våd aplicate în cåile tale, te înseli: în tine nu este frica de Dumnezeu.  Numai cel ce se teme de Dumnezeu umblå în cåile Lui si numai un astfel de om este fericit cu o fericire durabilå. “Fericirea pietåtii” se resfirå în toate aspectele vietii.

     Acum câtiva ani, må întreba cineva:  “Dvs. tråiti numai pentru cer?” Astepta så-I råspund: “Da.  Numai pentru cer!”  Am råspuns înså: “Nu. Prin întoarcerea noastrå la Dumnezeu, ne-am ales nu numai cerul ci pe Domnul Isus: El este prezent cu noi în toate circumstantele noastre, inclusive în viata pe care o avem de trait aici, pe pâmânt, Credinta în El se resfirå în toate colturile inimii si vietii noaste, deci si în viata noastrå, tråitå zi de zi pe påmânt”.

   V. 1 era cântat de întregul cor al pelerinilor.  Ca råspuns, un solist intona în chip râsunåtor v. 2:

     “Cåci atunci te bucuri de agonisita mâinilor tale, esti fericit si-ti merge bine”.  Munca nu este un blestem oentru om, ci o binecuvântare.  De aceea, vai de omul activ, pus în situatia de a nu mai munci, Un astfel de om se plictiseste grozav. Omul câzut în påcat ar fi fost si mai nenorocit, dacå nu I s-ar fi dat munca drept mângâiere.  “Te bucuri de agonisita mâinilor tale” înseamnå “vei fi binecuvântat în munca ta!” Sunt oameni asa de ocupati cå uitâ så mai si månânce: n-au timp så se aseze la maså, iar când se aseazå, infulecå repede, repede de parcå ar scåpa     trenul. Nu e bine asa!

  Am citit într-o carte, cum un om cu nume mare în Apus, când era så fie chemat la maså, îsi lepâda hainele de lucru si punea alte haine, ca si când ar fi mers la o nuntå. El întelegea så stea la maså într-un chip vredmic de Cel cene pune hrana pe maså.

     Cel pios, cel evlavios, cel ce se teme de Domnul poate så mânânce di ce a agonisit, din ce a câstigat prin munca lui. El este fericit si-I merge bine.  Este o måsurå si în agoniesealå.  Sunt cazuri când tendinta de a strange, de a agonisi, trebue tinutå în frâu. Nu stiu dacå celor ce se cåsåtoresc acum  trebue så le recomand vreo måsurå în aceastå privintå: nu cunosc bine înclinatia lor, stiu înså cå fiind credinciosi, vor fi fericiti si le ba merge bine.

     v. 3  Sotia ta este ca o vita roditoareînlåunrul casei tale; copiii tåi sun ca niste låstari de måslin în jurul mesei tale. Vitå roditoare!  Imi place foarte mult så må uit la o vie. Odatå, când eram la Slatina, nu må mai såturam privind la via de lângå caså.  La Pitesti, am fost gåzduit într-o caså în curtea cåreia era o vie, resfiratå în toatå curtea cu coardele ei. Iar pe coarde era ciorchinii de struguri: dintr-o singurå tulpinå s-au scos într-un an patru vedre de vin.  Era un spectacol foarte frumos, încântåtor!  Textul spune: “Sotia ta este ca o vita roditoare”.  Este drept så gândim cåaici8, este în primul rând o referintå la copii. Cei credinciosi nu socotesc copiii ca fiind o pacoste pe capul lor>

–         Vai, Doamnå, dar ce o så le dai så månâce? Întreba cineva pe o credincioaså cu multi copii.

–         Dumnezeu poartå de grijå. Copiii nostri nu se culcå nemâncati.

–         Bine, dar atâtia?

–         Câti då Dumnezeu, Fiind credinciosi, noi nu putem folosi mijloacele criminale ale oamenilor,

–            Credinciosii au pårâsit asemenea gânduri si îi dezgustå felul de a gândi al necredintei care socoteste cå copiii pe care îi då Dumnezeu într-o famile sunt o pacoste,  Expresia “Sotia ta ca o vita roditoare în mijlocul casei tale” o aratå pe sotia si pe mama creddincioså ca fiind “ståpâna casei”.  Dar “vita roditoare” ne spune si depre roada Duhului de la Galateni 5.  Sotia, mama credincioasa are roada Duhului: ea este plinå de dragoste, de afectiune, practicå facerea de bine,caritatea – aceasta este în deosebi partea ei. Roada Duhului trebuie sâ-I împodobeascå deopotrivå si pe barbate si pe femei, totusi, de la sotii porneste mai mult mila, îngåduinta, o inimå largå, plinå de iubire.

–         V.3  “Copiii tåi sunt ca niste låstare de måslin în jurul mesei tale” Iatå o altå asemânare! Vitza o vedem des si pe la noi; låstari de måslin nu vedem: nu stim cum este podoaba lor. Se zice câ måslinul când îmbåtrâneste este înconjurat de multi lâstari, iar aceasta aratå vigoare.  Privelistea este foarte frumoaså, mai ales dupå ploaie. Ploaia le spalå bine frunzele. Låstarii nu produc roade, dar au prospetime, vigoare. Este o priveliste plåcutå pentru credincios så-si vadå copiii în jurul mesei.  Trebuie så mårturisesc câ îmi este deosebit de plåcut så våd familii crestine unite, asezate împreunå îm jurul mesei.  La Câmpulung Muscel, un frate care are sase copii ne-a invitat la maså.  La un moment dat, toti copiii s-au strâns lângå tatål lor, så spunå câte un verset, sâ cânte împreunå imnuri crestine. Nu m-am putut opri så-I spun fratelui impresia încântåtoare pe care mi-au fåcut-o. Nu må mai såturam så-I privesc pe cei sase copii în jurul pårintilor lor. In casa în care ne gâsim acum, cea a lui E si T. C, a intrat într-o zi un om, tocmai în timpul când tatål si mama erau împreunå cu copiii la maså, Omul care a intat, un simplu lucråtor, nu s-a putut opri så spunå: “m stiut eu cå sunteti multi, dar nu asa cum vå våd acum.” Tatål meu se mâmdrea cu copiii lui. A tinut, spre sfârsitul vietii, så fim cu totii fotografiati, într-un tablou de familei: erau noua copii. Acest tablou, ne-a råmas.

v. 4  “Asa este binecuvântat omul care se teme de Domnul” Este o idée repetatå pentru a se întipåri mai bine în mimtea noastrå.

v. 5 Domnul så te binecuvinteze din Sion si så vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vietii tale si så vezi pe copiii copiilor tåi!” Iatå o  vorbire specificå pentru Evrei, noi înså, putem gåsi un înteles spiritual si pentru credinciosii din vremea harului.  Sionul era pentru poporul evreu locul unde Isi pusese Dumnezeu slava.  Noi putem întelge cele exprimate aici, asftel: Domnul så te binecuvinteze din cer.  Sionul nostru este Domnul Isus Christos. De la El cåpåtåm binecuvântårile pe care Dumnezeu le revarså peste noi, potrivit cu nevoia si cu starea noastrå.  In mod deosebit, Dumnezeu Isi revarså binecuvântåri în Adunare, unde se vesteste Cuvântul Lui.  Este acelas Domn si în cer si îm Adunare.  Când Domnul din cer este Domnul Adunårii si Domnul fiecårui credincios, avem dreptul så asteptåm binecuvântårile Lui

     Noi, care suntem acum mai înaintati în vârstå, vom pleca si vom merge la locul nostru, dar celor ce råmân dupå noi, le dorim ca Domnul så-i binecuvinteze si så se bucure de lucrarea lui Dumnezeu, de propâsirea si zidirea sufletelor de lucrarea de înaintare a evangheliei si de sfintire a credinciosilor.  Dacå fiecare are sfintenia, podoaba casi lui Dumnzeu, atuci, sfintenia va fi podoaba tuturor.  Da! Domnul Isi revarså binecuvântarea acolo unde fratii sunt adunati împreunå în unire,

 

4.    Gânduri la întemeierea unei familii (A si B. C)

V. 5 se încheie cu urarea: “Så vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vietii tale!”  Când este vorba despre cåsåtorie, dacå tinerii sunt credinciosi, nu mergem pe brodealå dacå va fi o cåsåtorie bunå si nu zicem, cum se spune de obicei, cå se va vedea mai târziu. Noi suntem siguri cå cei ce s-au câsâtorit vor fi fericiti, råmânând ei pe calea Domnului.  Cei ce s-au cåsåtorit ne-au fâcut bucurie pânå acum si creem cå vor face asta si de acum încolo.  Dacå înså se vor abate de la calea lui Dumnezeu, le vor fi retrase binecuvântårile, Cei ce râmân credinciosi, suntem siguri cå vor fi binecuvântati.  Sotilor credinciosi li se spune: “Så vezi pe copiii copiilor tåi”, cu alte cuvinte “så deveniti bunicå si bunic”. Dacå Dumnezeu binevoieste acest lucru, El lucreazå ca sotul si sotia credincioså så nu-si scurteze viata prin påcat: ei duc o viatå måsuratå, ascultând de voia lui Dumnezeu.

   v. 6   “Pacea så fie peste Israel”  Så fie pace în cåminul celor credinciosi.  Dacå vin împrejuråri care turburå pacea, credinciosii nu sunt în necunostintå de planurile Vråjmasului: ei stiu ce au de fåcut. Unul dintre ei va propune: decât så schimbåm între noi cuvinte aspre, mai bine så ne rugâm.  Cred înså cå lucrurile nu vor ajunge pânå acolo cu cei ce s-au cåsåtorit.  Ii cunoastem si ne rugåm ca Domnul så le dea harul de a trece cu bine prin greutåtile vietii.  Cåsåtoria lor va fi o cåsåtorie binecuvânatå si Domnui îi va påstra si-I va creste în toate zilele vietii lor.

      Ce în înseamnå “cåsåtoria” la tinerii care s-au init de curând în Domnul?  Familia pådintilor såi l-a crescut pe Bånel cum a putut, dar a avur fericirea så constate cå, de la un timp, el s-a întors la Dumnezeu, iar viata pe care a dus-o a dovedit cå, într-adevår, este un om întors la Dumnezeu: asa a ajuns el så fie bucuria familiei si a adunårii.  Ancuta, a fåcut si ea pasul acesta cånd si cum a vrut Dumnezeu. Noi am privit-o ca pe fiiica noastrå, peste care Dumnzeu  îsi revarså binecuvântårile.  Este drept cå, în ceea ce må priveste pe mine, pânå acuma nu i-am prins figura sufleteascå, pentru a putea spune mai mult; dar din câte am putut prinde, ne pare o credincioaså serioaså, care va creste mai departe în harul lui Dumnezeu.

   Pårintii unuia sau ai altuia dintre soti pot så spunå despre copiii lor: noine-am fåcut datoria, am ternimant cu cresterea voastrå. Cu aceasta nu s-a terminat, înså, legåtura dintre pårinti si copii.  Cine are copii stie cå pârintii nu pot så-si ia mâna de pe ei, când s-a cåsåtorit si si-au format cåminul lor. Copiii sunt încâ sub privirea noastrå, plinâ de dragoste. Cât tråim, dacå auzim de bine, ni se umple inima de bucurie, dacå înså auzim ceva trist, ne întriståm si noi. Nu putem spune: “Te-ai cåsåtorit? De acum, orice ti s-ar întâmpla, te priveste”.  Chiar dacå, în unele privinte lucrurile pot sta astfel, noi totusi, nu ne depårtåm de copiii nostri, pentru cå ei sunt iubitii nostri: nådåjduim sâ-I vedem mereu credinciosi si så ne bucuråm de ei.

    Ancuta si Bånel, pårintii vostri si-au fåcut datoria. Binele vostru va fi si binele lor. Dacå va veni ceva trist peste voi, si pem ei îi va întrista. Cred înså cå, atât cât atârnå de voi, nu veti da niciodatå pricinå de întristare pârintilor vostri. Nu vorbesc în numele lor, cred înså cå ei sunt bucurosi cå vâ stiu pe picioarele voastre, având o situatie independentå, dar cu totul dependentå de Dumnezeu. Dependenta noastrå de Dumnezeu este fericirea noastrå.

    In ceea ce priveste adunarea, familia voastrå mai mare, nådåjduim cå, si de acum încolo veti fi mådulare sânåtoase ale adunårii si dela voi va porni o influientå binefåcåtoare. Intr-u fel sau altul, veti aduce cu voi înrâuriri binecuvântate.  Veti trece prin multe în viatå, veti înainta în experientå.  Dumnezeu are un plan cu fiecare si îl trece pe unde crede El de cuviintå. Veti cåpåta tot mai multå experientå, ceea ce va fi un câstig pentru mådularele adunårii din care faceti parte.  Så facå Dumnezeu så vedeti “fericirea Ierusalimului”, iar din Sion så porneascå peste voi toat binecuvântårile! Facå Dumnezeu så vedeti adunarea îmbobocind si înflorind iar voi, så cresteti în toate privintele.

    In ceea ce priveste viata fe familie, tinerii cåsåtoriti îsi vor fi fåcut idealuri, care se împlinesc în Domnul Isus. Dar, pe lângå idealuri, duceti cu voi pilda de la pårintii vostri. Dacå p 134rintilor le-a fost dat harul så vå dea o pidå bunå si vrednicå de urmateste de asteptat ca si voi så actionati dupå pilda lor. Vorbele sunt pitici, plidele sut uriasi: pildele vor sta înaintea ochilor vostri.  Vå vetiaduce aminte de ele la timpul potrivit; multumiti Domnului pentru pildele bune pe care vi le-au dat pârintii vostri.

    Noi pretuim educatia pe care a primit-o cineva în casa pårinteascå; ea nu este totuna cu educatia pe care o primim în scoala Domnului Isus, dar nici educatia din casa pårinteascå nu este de nebågat în seamå. “Cei ce stau ìn curtile Domnului, Il laudå pe El în orice vreme”.

    Stând voi în stransa legåturå cu Domnul Isus, suntem încredintati cå veti avea o viatå binecuvântatå, veti fi bucuria pårintilor si a adunårii, veti fala lui Christos.  El împlineste dorintele celor ce se tem de El.

Advertisements

Actions

Information

3 responses

12 09 2009
emi

multumim pentru inaintasi nostri,avem de la ei o mostenire atit de scumpa,care si noi ar trebui s-o[mprastiem],ca pe o mireasma de bun miros..

Raspuns:
Domnul så ne ajute ca primind mostenirea scumpå a înaintasilor nostri, så-L aråtåm pe Christos generatiilor pe care le va chema Dumnezeu så ne urmeze. Domnul så-Si binecuvinteze lucrarea cu vieti si cu familii crestine, care Il glorificå pe El, într-o lume impregnatå de pâcat si de întunerec. Multumesc pentru comentariul Dvs.
Serban Constantinescu

28 11 2009
NicuMeister

Te întrebi de unde atâta profunzime în anii ’50 cu resurse atât de limitate? Cred că răspunsul este în profunzimea relaţiei cu Dumnezeu care îţi descoperă lucruri minunate indiferent de perioada în care trăieşti.

Multumesc pentru pretioasele comentarii. Domnul sâ va binecuvinteze pe Dumnevostra si familiile de credinciosi de toate varstele.
Cu dragoste, Serban Constantinescu

28 11 2009
heisable

Domnul sa va binecuvinteze si sa va dea o viata de familie care a gåsit în Cristos secretul fericirii si continutul permanent si inlaterabil al vieti vesnice/

Serban Constantinescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: