7. Insemnele Memorialului

26 12 2007

  Cina Domnului este, în esentå, un memorial: acesta este sensul recomandårii Domnului Isus, exprimatå în cuvintele: “Så faceti acesta spre amintirea Mea” (Luca 22:19).  Din textul de la 1 Corinteni 11:20-34 transpar patru însemne ale strângerii laolaltå a credinciosilor în Domnul Isus pentru Cina Domnului.  a, Cina Domnului este un lucru fåcut în amintirea Mântuitorului (v. 24).   Conditia prealabila este b.  discernerea trupului Domnului (v. 29).  Numai cei ce fac parte, sub aspect spiritual, din “trupul Domnulu”  pot c. vesti moartea Domnulu” si d. anticipa venirea Lui iaråsi (v. 26). a. Isi pot aminti de Mântuitorul numai cei ce L-au cunoscu si primit pe El cå Mântuitor si Domn alvietii lor: cu alte cuvinte, cina Domnului estenumai pentru credinciosii autentici.                b. Discernerea trupului Domnului înseamnå recunoasterea cå acolo unde sun strânsi laolatå credinciosii ei sunt o reprezentantå localå a Bisericii, membri ai unui trup al cårei Cap este Domnul.  Ce pretuire trebuie så dåm fiecårui participant la Cina Domnul: el sau ea este un membru al trupului Domnului, si il are drept cap pe Cristos.  Iar pentru mine personal, ce råspundere så fiu un mådular al lui Cristos, så fie direct sub autoritaea Capului Bisericii, Cristos. Evident, este deosebit de important så discernem trupul Domnului.  c.  A vesti moartea Domnului însemneazå a descifra scopul råstignirii Domnului Isus.  Ap. Pavel spune: “Isus Cristos a venit în lume ca så mântuiascå pe cei pâcåtosi, dintre care cel dintâo sunt eu.” (1 Tim. 1:15) .   Moartea pe cruce pe care o vestin la frângerea pâinii a fost o moarte subsitutorie. Cel Desåvåsit de Drept purtat pe Cruce pâcatele noastre si în El avem iertarea tuturor pâcatelor, calitatea de copii ai lui Duumnezeu (Ioan 1:12), viata vesnicå (Ioan 3:16). Aceastå dragoste o proclamåm, în bucuria cå, prin harul lui Dumnezeu, mântuirea lui Dumnezeu ne este oferitå, nu pe criteriul meritelor personale, ci pe crieriul dragostei neconditionale a lui Dumnezeu, aråtatå în Cristos.  d.  “Pânå va veni El, spune despre certitudinea venirii iaråsi a Dmnlui Isus, mai întâi pentru credinciosii Såi (råpirea Bisericii si apoi cu ai Såi spre a fi impreunå cu Impåratul impåratilor si Domnul Domnilor. Biserica va fi Mireasa lui Cristos. In acest fel, Cina Domnulu împrospåteazå nådejdea noastrå fericitå, nådejdea sigurå cå vom fi pentru totdeauna cu Domnul si Mântuitorul nostru

Aducerea aminte de Persona Lui .   Improspåtarea memoriei nostre spirituale cu privire la Cine este Domnul Isus, Ce a fåcut si face El în prezent pentru noi si ce va face în viitor este foarte important, pentru progresul nostru spiritual: aceasta ne ajutå så “Il iubim, fårå så-L fi våzut”. In fapt, scopul adunårii pentru Cina Domnului, nu este nici vestirea Evangheliei, nici edificare, nici cereri ståruitoare în rugåciuni. nici mustråri sau ìndemnuri mobilizatoare ci acela de a ne concenta mintile si inimile asupra Persoanei Domnului Isus.

  •  1.  Så meditåm la Numele Lui.  La Ps. 20:7 se spune: “Unii se bizuiesc pe caii lor,altii pe caii lor dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.”  Numele Domnului Isus Cristos reveleazå caracterul Lui.  Cântåm “Isus, Isus, Isus, Isus,   Ce dulce si scump Nume, Decåt oricine-i mai presus,  In ceruri si în lume”…. Isus înseaamnå “Du,mnzeul-Mântuitor”, Cristos înseamnå “Unsul sau Mesia”…aceste nume spun despre dumnezeirea Fiului, despre ascultrea neabåtutå de Tatå, despre faptul cå a fost uns de Dumnezeu ca profet, Mare Preot si Impårat. Så ne gânsin la numele de la Isaia 9:6; “Si va fi numele Lui Minunat, sfesbuc, Dumnezeu-Tare, Parintele Vesniciilor, Print al Påcii”. Aceste nume descriu måretia Domnului Isus Cristos’ alte nume spun despre esentialitaea Lui: El este Lumina lumii, Apa Vietii, P♪inea vie care a coborît di cer, Påastorul cel Bun, Calea, ADevårul si Viata. In Isaia 53 el este chemat “om aldurerii si obisnuir cu suferinta, iar în Evanghelia dupå Ioan, în 1 Petru si în Apocalipsa este Numit “Mielul”nume care spune despre jertfa Lui, si despre catacterul Lui blând si smerit.
  • Så meditåm la dragostea Lui:  ne-a iubit, atunci când eram vråjmasi ai lui Dumnezeu. Ne-a cåutat când noi fugeam de El.  A luat locul nostru de påcåtosi si. prin har. fårå fapte ci prin credintå ne-a conferit neprihånirea Lui si ne-a deschis un loc îi inima Tatålui.
  • Så meditåm la lucarea Lui: mai întâi la mântuirea deplinå si perfectå pe care o då, fårâ platå, tuturor celor ce cred în El;  så meditåm la minunile Lui, la vindecårile Lui, la såturarea flåmânzilor, la încurajarea celor apåsati, la dragostea pe care a arâtat-o ucenicilor Såi.
  • Sâ meditåm la cuvintele Lui care au fost si råmân duh si viatå/
  • Så meditåm la lucrarea Lui de Mare Peot si Mijlocitor la Tatål pentru credinciosoo Lui,
  • Så meditåm la rolul Lui de Cap ap Bisericii si de faptul cå El poartå în brate pe oile, oitele si pe mieluseii Såi.
  • Så meditåm la pozitia Lui de model desåvårsit al credinciosilor.  Ce minunate prilejuri ne oferå amintirea de Persoana Domnului så ne invioråm contemplând perfectiunile Domnului Isus Cristos.  Cap. 11 din 1 Corinteni ne avertizeazå cå trebuie så luåm Cina Domnului într-o conditie de cercetare de sine. pentru a nu lua pâine si vinul “in chip nevrednic” în care caz  ne putem expune disciplinei lui Dumnezeu.  El så ne ajute så facem asta!  SC 
  •                                                 

                                    

Advertisements




6. Semificatia teologicå a pâinii si vinului

2 12 2007

 6.       Interpretåri “teologice” cu privire la         Semnificatia pâinii si vinului.

Expresia literalå folositå de Domnul Isus al prima cinå:  “Luati, mâncati acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi: (1 Cor. 11:24) – referindu-se la pâine,  si la vin “acest pahar este legåmântul cel nou în sângele Meu” (v. 25);  la Marcu 14:23-24 se spune: “Apoi a luat un pahar, si dupå ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat si au båut toti din el, si le-a zis: “Acesta este sângele Meu, sângele legâmântului celui nou, care se varså pentru multi”, a dus, în decursul istoriei practicåruu Cinei Domnului la diverse interpretåri teologice: primii crestini, apostolii, chiar personalitåti ale crestinismului din primele secole, au considerat cå “acesta este  Trupul Meu” sau “acesta este sângele Meu” erau expresii care explicau simbolismul pâinii si vinului.  Ele spuneau despre Jertfirea Domnului Isus care urma så aibâ loc si car a vut loc o data pentry totdeauna la Cruce.  Vasile cel Mare, Origen, Grigore de Nazians au subliniat sensul simbolic, spiritual al Cinei Domnului. În timp ce Cyril si Sf. Ioan Crysostom socoteau cå prin capacitatea preotului, în timpul Cinei Domnului pâinea si vinul devin chiar trupul si sângele Domnului Isus Cristos, chiar în timpul slujbei preotesti, înainte de frângerea pâinii si oferirea vinului spre a fi folosit de crediciosi.  Spre sfârsitul primului mileniu Biserca de Apus si cea de Råsårit au ajuns så formuleze în mod explicit “teologia transubstantierii”  In timpul multumirii pentru pâine si vin fåcutå de preoti ordinati ca având succesiune apostolicå,  Dumnezeu schimbå substanta initialå a pâinii si vinului, în substanta fizicâ a trupului si sângelui lui Cristos.  De ce?  Cel ce a zis “Acesta este trupul Meu” aratând spre pâine a fost Cristos.  Se uitå cå în repetate rânduri, Domnul Isus fåcea asemenea afirmatii în chip simbolic:  Când spune “tarina este lumea” era evident cå o arei destinatå culturii simbliza lume, dar acea tarinå era o parte din lume.  Când El a spus “Eu sunt Usa” acredita ideea cå El este Cel ce oferå accesul la Dumnezeu 

    Când El spune cå “såmânta este Cuvântul lui Dumnezeu” nu îndemneazå cå orice såmåntå este cuvântul lui Dumnezeu, ci cå Cuvântul Bibliei este o sâmântâ care nu poate putrezi, care rodeste în mod binecuvântat. Pentru Biserica Catolicå, Sinodul de la Trent specificå

        Isus Cristos este in mod real si substantai prezent ìn rânduiala Cinei Domnulu;

        Påinea si vinul sunt schimate în trupul si sângele lui Cristos;

        Cristosul deplin este orezent ìn fiecare sectiune a pâinii si vinului.

Biserica Ortodoxå declarå cå Pâine si Vinul se prefac în Trupul si sângele luate de Fiul lui Dumnezeu, la Intruparea din Maica Domnului.. “Prin Sfânta Impårtåsanie – spun ortodocsii- no mâncâm trupul lui Cristos si bem sângele Lui cu adevårat, nu ca pre-figurare.”.  Sfântul Ioan Damaschin sustine cå nu putem spune exacy cum are loc aceastå transformare, dar ne este suficient så stim cå este fâcutå de Dumnezeu Duhul Sfånt.

    Ipoteza “transubstantierii” omite så considere cå la Instituirea Cinei,  Domnul Isus era în trupul care avea så fie supus mortii si care a fost efectiv dat mortii.  Un alt trup, simulatn cu trupul pe care I-l pregåtise Dumnezeu, nu ar fi prezenta nicio semnificatie.

     Este limpede: ipoteza transubstantierii nu are temei scripturistic,

   In anumite cercuri reformate se considerå realå prezenta Domnului Isus împreunå cu Pâinea si Vinul de la frângerea Påinii.  Este asa numita ipotezå a consubstantierii: cu alte cuvinte, pâinea råmâne påine, vinul råmåne vin, dar Domnul Isus este personal prezent în ele.

     Multi comentatori ai Scripturilor iau îndemnul: “Så faceti aceasta spre pomenirea mea considerå cå este  considerat si de aplicat o altå teologie, o teologie practicå.

    Cina Domnului este un memorial: memorialul Jertfei de la Golgota, a Celui mai important act istoric din Istoria Universului.  Amintirea de Domnul Isus Cristos cel Råstignit, de  Sângele Lui scump råscumpåråtor, de faptul cå El vine iaråsi umple inimile credinciosilor de laude, si umple cerurile cerurilor de Gloria care I  Se cuvine Atotbiruitorului de al Golgota.

    Cineva spune:  Când Cristos promite cå “acolu unde sunt doisau trei adunati în Numele Meu sunsi Eu în mijlocul  lor” (Matei 18:20), divine evdent cå o “consubstaniere” aditionalå ar fi superfluå.

      Concluzie?  Nu transubstantiere, nu consubstantiere ci memorial, în binecuvântata Lui prezentå  

.