Capetenia si Desåvârsirea Credintei (III)

24 03 2009

Capetenia si Desavårsirea Credintei (Evrei 12:3)  (III)

     A privi la Domnul Isus cu ochiul credintei însemneazå a anticipa ceea ce vom face aevea, în cerul strålucit.  Acolo, elberati “de påcatul care ne înfåsoarå asa de lesne”, ne vom scålda privirile în infinitele râuri de har care pornesc din Christosul proslâvit, admirând mereu, noi înfåtisåri si aråtåri ale perfectiunilor Sale. 

   In contextul epistolei cåtre Evrei, Domnul nostru este Cåpetenie si Desåvârsire a credintei.  De ce? Pentru cå El este primul care påsit în chip desåvårsit pe drumul credintei, asa cum a rânduit Dumnezeu pentru toti cei ce au privit la Mântuitorul sau vor privi la El: Domnul Isus a venit în lume, a tråit o viatå pe deplin sfântå, S-a adus jertfå si a mers în mormânt, a înviat într-un trup slåvit, S-a înåltat la cer.  Acelas ciclu al credintei reprezintå destinul binecuvântat al oricårui credincios. Dar, în timp ce toti ceilalti credinciosi asteptå  încå învierea trupurilor lor,  Domnul Isus Christos este deja asezat la Dreaota måririi, aseptând ca vråjmasii Lui så fie fåcuti asternut al picioarelor Lui.  Desigur, Avraam, Isaac, Iacov, Moise si multi altii au avut o curså bunecuvântatå a credintei, dar Cel ce a parcurs în întregime cursa credintei este numai Domnul Isus Christos.  El este unic, este pe deplin îndrituit så fie Capetenia si Desåvårsire credintei nostre.  Dacå urmåm experientele “eroilor credintei” din Evrei 11, prindem curaj, våzând în sfintii Vechiului Testament martori ai credinciosiei lui Dumnezeu, ai puterii Lui în viata celor credinciosi.  De la credinciosii Vechiului Testament, sau chiar din vietile unor credinciosi exemplari din istoria adunårii lui Dumnezeu pe pâmânt, luåm încurajare în alergare noastrå.  Inså de la Cel ce este Cåpetenia si Desåvårsirea credintei noastre, privit, contemplat, luåm nu numai încurajare ci putere efectivå, luåm harul care ne întåreste, care ne face apti så alergåm “cu ståruintå, la alergarea care ne stå înainte”.

      J. N. Darby spunea:  “Carnea, inima omeneascå sunt pline de griji si de fråmântåri: cu cât gândim mai mult la ele, cu atåt suntem mai împovårati.  Inima este usor amågitå de obiectele pe care le dorim si nu se poate elibera de ele.  Când înså privim la Isus, în noi este activ omul cel nou: atunci inima cea nouå are un alt obiect al dorintelor, un obiect care ne despovåreazå, ne detaseazå de obiectele de pe påmânt, lucrând în noi afectiuni noi, potrivite cu inima nouå ce ne-a fost dåruitâ den Dumnzeu. Da! Numai prin Isus, contemplat în perfectiunile Lui, primim acea putere efectivå, pozitivå care ne face liberi.”

     Domnul Isus este Marele Exemplu al credintei în vederea desfåsurarii vietii pe pâmânt a credinciosilor, a alergårii si a lucrårii lor.  (Efeseni 3:10-12).

   Alergarea credintei ìsi are startul la întâlnirea cu Domnul Isus, la Cruce: acolo se pecetluieste soarta vesnicâ a fiecårui om.  Destinul tåu vesnic, iubute cititor, depide de felul în care privesti la Cel crucificat.  Cine priveste cu ochii credintei la Cel Råstignit pe Cruce, capåtå, prin Numele Lui iertarae påcatelor (Fapte 10:43).

  Privirea tintâ la Domnului Isus care este Cåpetenia si Desåvârsirea credintei mântuitoare, este un exerciu spiritual continuu.  Nu existå crestere spiritualå, nu e înaintare duhovniveascå decåt contemplându-L pe Domnu Isus în paginile Scripturilor Sfinte, în pårtåsia sfântå a credinciosilor, adunati IN JURUL DOMNULUI ISUS CHRISTOS.

    Ce fericire de-a cunoaste

   Pe Cel ce-n veci e neschimbat,

  Så-L ai aicea ca Prieten,

  Apåråtor si Bun Påstor!

Serban Constantinescu

Advertisements




Capetenia si Desåvârsirea Credintei

23 03 2009

Capetenia si Desåvârsirea Credintei. Evrei 12:3  (II)

Logica epistolei cåtre Evrei este este urmåtoarea: Capitolul 1 si primele patru versete din v. 2 Il prezintå pe Christosul Ceresc.  El este Fiul slåvit al Tatålui, în cu putere, måretie si autoritate,

Capitolele 2. 3 si primele douasprezece versete din cap. 4 IL prezintå pe Domnul nostru ca pe Fiul Omului.  Sub acest aspect, El este manifestarea perfectiunii si frumusetii morale absolute, de aceea El a putut fi Jertfa fårå cusur si fårå prihanå înantea lui Dumnezeu.  Cu alte cuvinte El este înfåptuitorul lucrårii de mântuire.  Paragraful de la cap. 4:14-5:1 spune despre Christos, Marele Preot în templul ceresc.  In acest oficiu, Domnul nostru Il glorificå pe Tatål acolo, sus si – în acelas timp îi încurajeazå si sustime pe credimcios jos, pe påmânt pentru ca, în conditiile slåbiciunilor noastre legate de conditia noastrå fragila, umanå, så putem tråi o viatå plåcutå lui Dumnezeu, så slâvim pe Tatål în timpul vietuirii noastre pe pâmânt.  Capitolele11, 12 si 13 Il prezintå pe Christos ca fiind izvorul si ratiunea unei vieti practicr potrivitå cu conditia de mâtuit prin Jertfa de la Cruce a Domnului Isus.  Indemnul de a privi tintå la Cåpetenia si desåvârsirea Credintei noastreb este un îndemn practic.  Acest îndeemn urmeaazå dupå enumerarea binecuv å1ntatei galerii de eroi ai credintei din cap. 11.  Eroii din cap. 11 au privit la Isus, Cel care avea så vinå: privirea la Isus le-a dat o puternicå încurajare, i-a caapcitat så înfåptuiascå fapte minumate de credintå.   Cap. 11 începe cu definirea credintei ca fiind “o încredere neclintitå în cele nådâjduite, o puternicå încredintare despre lucrurile care nu de våd”.  Legând cap. 12 de capitolul 11, puem spune cå autorul laså så se înteleagå o altå definitie a credintei:  credinta este ochiul care Il vede pe Isus.  Ai si dumneata, iubite cititor, un asemenea och?  Credinciosii din vremea harului au de privit la Cel care a venit printre noi, a înfåptuit mântuire prin Jertfå, S-a înåltat la cer si va veni iarâsi; sfintii din Vechiul Testament, vedeau în Isus pe Mesia cel promis car va veni.  Dacå credinciosii din Vechiul Testament, care aveau în mod limitat lumina Scripturii au crezut în Cel ce va veni, cu atât mai mult noi, credinciosii din vremea harului suntem chemai så credem, adic6 så privim, så contemplåm pe Cel ce este Cuvântul devenit trup, pe Cel ce a locuit printre noi “plin de har si de adevår”.  Dacå sfintii din Vechiuul Testament sunt “eroi ai credintei”, El – Domnul Isus Christos este Eroul eroilor credintei.  Despre El, psalmistul spune, în chip profetic, “Razboinic viteaz, încingeti sabia, podoaba si slava Ta!” (Ps 45:3).  Domnul Isus Christos a câstigat cea mai mare victorie din istoris vesnicå a Universului: este victoria de la Golgota.  Acolo, l-a învins pe Satan, påcatul, moartea si lumea.  A privi la Isus este cea mai minunat╙ si folositoare priveliste pe care cerul o oferå unui om, care este încå în viatå pe påmânt.  A-L privi pe Domnul Isus în mijlocul atâtor fråmântåri, griji si dureru, inerente conditiei noastre umane, însemneazå lårgirea orizontului nostru spiritual de la un cerc restrâns, limitat la sferele vremelnice ale vietii cotidiene la un orizont nelimitat care exploreazå vesniciile si care te pune în comuniume Intreit Unicul Dumnezeu si cu cei sfinti prin privirea la Christos, 

     





Cåpetenia si Desåvârsire Credintei (Ev. 12:3)

21 03 2009

 Cåpetenia si Desåvârsire credintei noastre (1).

“‘Så privim tintå la Cåpetenia si Desåvârsirea credintei noastre, adicå la Isus”  asa sunå vesetul cu care dorim så ne îndeletnicim în cele ce urmeazå.  In felul acesta, dorim så privim tot mai mult la Acela care este inima vie a Bibliei, spre Cel  ce reprezintå nevoia absolutå a oricårui suflet. Versetul se aflå spre finele epistolei cåtre Evrei.  Când a fost scriså, aceastå epitolå a fost adresatå evreilor crestini.  Scriitorul epistolei le spune acelor frati ai nostri care  recunoscuserå în Domnul Isus pe Mesia cel Binecuvântat, prin care se împlineau Scripturile, cå rânduielile Vechiului Legâmânt, inclusiv Legea cu prescriptiile si ceremoniile ei, erau umbre, care îndreptau toate, spre Christos.

Epistola cåtre Evrei începe cu prezentarea måretiei si pre-eminentei Domnului Isus.  Aceastå måretie este prezentatå, în mod concentat în primul capitol al epistolei, si apoi, dezvoltatå în desfåsurarea întregii epistole.  Primele douåsprezece versete ale cap. 1 spun despre atributele slåvite, titluriile si prerogativele strålucite care Ii apartin, în exclusivitate Domnului Isus Christos:  a.  El este mostenitorul tuturor lucrurilor (v. 2) si b. Creatorul universului (v. 2);  c. este oglindirea slavei lui Dumnezeu (v. 3) si d. întipårirea fiintei Lui (v. 3); e.  påstråtorul în existentå al tuturor lucrurilor (v.3);  f.  Cel care a fåcut curåtire påcatelor (v.3); g. Cel asezat la dreapta Måririi în locurile preînalte (v. 3); h. Fiul, co-substantial cu Tatål v. 5 si 8); i.  Cel vesnic neschimbat (v. 8 si 12),  Ce comori de har, ce slåvi, ce bogåtii nepåtrunse a gåsit cu cale Dumnezeu så tezaurizeze în Persoana binecuvântatå a Domnului si Mântuitorului nostru.  Dorim så ne ocupâm cu ele, dar suntem constienti cå, chiar si stropi din aceste bogåtii nepåtrunse ne pot îmbogåti infint de mult, pentru cå ele se referå la Domnul Isus Christos, Dumnezeul accesibil omului påcåtos care crede în El.

    La Evrei 12:3  Mântuitorul este numit “Cåpetenia si Desåvârsirea credintei noastre”, sau cu a altå exprimate “Infåptuitorul si Implinitorul credintei noastre” ori “Autorul si Realizatorul credintei noastre”.  Numai cei exersati så påtrundå si så tråiascå harul lui Dumnezeu, pot så înteleagå semnificatia bogatå a acestor termeni.





Domnul Isus deplin de ajuns

18 03 2009

      La Coloseni 2:10 este scris: Voi aveti totul deplin în El (Christos}, care este capul oricårei domnii si ståpâniri.”   Aceastå precizare, formulatå de Apostolulul Pavel, ne oferå o adreså pretioaså, în vremea prezentå, de evidentå confuzie spiritualå. Prin mesajul biblic, Dumnezeu oferå omului o singurå solutie: solutia oferitå de Dumnezeu påcåtosului este doat Christos.  Christos este singurul necesar si deplin suficient.  De ce asta?  Numai Christos Il satisface deplin pe Dumnezeu.  Din vesnicie, Domnul Isus a fost desfåtarea Tatålui.  Când a venit ca om pe påmânt, Tatål a mårturisit despre Fiul: Acesta este Fiul Meu Preiubit, în care Imi gåsesc toatå plâcerea Mea”. A tråit o viatå perfectå pe pâmânt si, datoritå sfinteniei Lui desåvârsite,  S-a calificat så fie Mielul fårå patå, Inlocuitorul pâcâtosilor mântuiti. pe Cruce.  Jertfa de la Cruce a împåcat deplin cerintele dreptåtii lui Dumnezeu care pedepseste pâcatul si generozitatea dragostei infinite a lui Dumnezeu, care oferå o iertare deplinå si vesnicå påcåtosului care crede în Domnul Isus. Da! Domnul Isus este deplin de ajuns pentru iertarea tuturor påcatelor.  La Faptele Apostolilor 4:12 este scris: In nimeni altul nu este mântuire cåci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor  în care trebuie så fim nântuiti.”  Ce adevår esential, ce adevår însemnat!  Il cunosti, iubite cititor?  Dar, nu numai atât,  Domnul Isus Christos este deplin suficient si pentru tråirea unei vieti sfinte plåcute lui Dumnezeu:

a.  El este Singurul Model (Filipeni 2:5-11);  b.  El este continutul vietii de credintå.  Pavel scria”  Pentru mine a tråi este Christos = Viata este Chrisos (Filipeni 1;21)c. Scopul vietii crestinului este Christos: “Si så-L cunosc pe El, si puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10). Ba, mai mult, El este si  d.  sursa de energie în viata de credintå (Pot totul prin Christos, care må întåreste  (Filipeni 4:13).   Domnul Isus este deplin suficient så ducå în cer pe toti cei mântuiti de El.  (Prin sângele Lui avem intrare liberâ în Locul Preasfânt): Cine este sub adåpostul Jertfei de la Cruce, merge în raiul lui Dumnezeu. Ce sigurantå pretioaså!

      Domnul Isus Christos este deplin de ajuns pentru nevoile personale ale crestinului, pentru nevoile spirituale ale adunårilor de credinciosi.  Iubiti credinciosi, nu mai alergati la alte adrese: singura adreså eficientå, efectivå este la Domnul Isus Christos.  De El avem nevoie pentru iertarea påcatelor, pentru sfintenia vietii, pentru nevoile noastre curente în vietuire pe pâmânt ca oameni credinciosi sau ca adunari de oameni ai Lui, de El avem nevoie, numai de El, pentru ca, la încheierea cålåtoriei pe påmânt, så mergem în cer, în casa Tatålui.

Când drumul meu e-ntunecos

Lumina mea este Christos:

Cu El stråbat calea voios.

Ce bun e El!

 

Serban Constantinescu





“Doamne, då-mi aceastå apå!”

7 03 2009

Iatå råspunsul Femeii Samaritence, din Ev. dupå Ioan  4:15.  Mântuitorul îi vorbea despre apa vie.  Contactul cu Christos pune capåt ignorantei noastre.  In mod firesc stim ce este apa naturalå, dar nu stim ce este apa.  Sapte   atribute  ale apei naturale ne dezvåluie ce este apa vie , pe care o gåsim numai în Christos.  (a) Apa potoleste setea:  în viata omului, setea de pace este potolitå doar de Domnul Isus.  (b) apa sustine viata:  viata vegetatiei, florilor, a påsårilor, a animalelor – este de neconceput fårå apå.  Nu existå nicio fårâmå de viatå spirirualå, fårå  credinta în Domnul Isus Christos, fårå harul  Lui.  c. apa curåteste – tot asa “Sângele lui Isus Christos curåteste de orice påcat.” (1 Ioan 1:7).  d. apa este  element esential în pregåtirea hranei.  Religia fårå Christos, fårå har, nu potoleste foamea. De ce? Ea cere, dar nu då! Cere ceremonii, slujbe, fapte, donatii.  Harul înså spune despre Dumnezeul care Se då pe Sine Insusi prin Fiul. prin Domnul Isus Christos. (e) apa stinge focul.  Multe focuri ard în inima omului: focul urii, al invidiei, al geloziei, al ambitiiilor, al patimilor vinovate.  Harul venit prin Christos, înlåturå flåcåriile påcatului din inimile celor ce au crezut în Domnul Isus Christos; (f). apa îsi croieste drum prin izvoare învioråtoare.  Cei ce-L au pe Domnul Isus ca Mântuitor si Domn au în El izvorul unei bucurii vesnicie, aici, pe påmânt, si în vesnicia fericitå.  (g) apa aduce rodire si prin rodire aduce recolte bogat.  Rodirea credinciosului pentru Dumnezeu este posibilå doar prin Christos.

        Ce important este så vinå cineva la Christos.  El este “apa vie” pregåtitå de Tatål pentru cei ce vin la El asa cum sunt.   Când så vii?  Chiar acum: acum ai nevoie de apa vie, asa cum a avut odinioarå Femeia Samariteancå din Ioan 4.

 

Serban Constantinescu