Inconjurat de dragostea ocrotitoare a lui Dumnezeu (Ps. 139:5)

“Tu må înconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-ti pui mâna peste mine” asa sunå v. 5 din Psalmul 139.

     L-am auzit cu multi ani în urmå pe fratele Teodor Popescu predicând în legåturå cu acest text.  Vestitorul Cuvântului sublinia cå Psalmistul, David, foloseste în acest verset pronumele “må” (persoana 1-a, singular) ceea ce denotå o relatie personalå a psalmistului cu Dumnezeu.  Cum ajunge cineva så aibå o relatie personalå cu Dumnezeul omniprezent, atotcunoscåtor si atotputenic?  Ne spune cu toatå claritatea Noul Testament: prin primirea Domnului Isus ca Mântuitor personal si ca Domn al vietii.  L-ati primit si Dvs., iubiti cititori?

    Un lucru uimitor atestå David cå se produce cu un suflet care are o legåturå personalå cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos.  Acea persoanå este inconjurata de Dumnezeu pe dinapoi si pe dinainte si Insusi Dumnezeu Isi pune mâna peste El.  Cum interpreta Teodor Popescu aceasta?

      ”Tu må înconjori pe dinapoi” însemneazå, pentru cel mântuit prin Cristos cå între mine si trecutul meu nu mai este pâcatul, cåci Cristos a purtat toate pâcatele mele pe Cruce: între mine si trecutul meu este dragostea lui Dumnezeu aråtatå în Cristos si în Jerfa Lui.

    ”Tu  må înconjuri pe dinainte”  însemneazå cå, între mântuitul prin Cristos si viitorul lui este Dumnezeu, cu certitudinea promisiunilor date de El in Cuvânt: siguranta mântuirii, siguranta mergerii în cere, siguranta cå toate lucrurile lucreazå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8:2

    “Si-Ti pui mâna peste mine”   poate însemna câ între mântuitul  în Cristos si prezentul lui, este Dumnezeu.  Prezentul poate insemna geutåti, primejdiii. progoniri, boalå lipsuri. Så nu uitâm: Dumnezeu care ocroteste prezentul nostru este infinit mai mare decât circumstantele noastre. Suntem în mâna Lui siI putem cânta

                      Iubirea Ta ne tine

                      In pace inima.

                      Când mari dureri si riji

                     Vin peste noi

“El m-a dus în casa de ospåt” (Cântarea Cântarilor 2:4)

  Desi bine stiut cå aceastå carte poeticå prefigureazå in mod primar dragostea råmasitei credincioase a lui Israek pentru Cristos (adevaratul Solomon), totusi, si relatia dintre Cristos si Bisericå poate fi intrevåzuta în paginile poetice, iar sub aspect personal sunt fragmente de text pline de invåtâminte pentru familiile crestine,  Fratele I. S/  a prezentat acum 27 ani, versetul de mai sus, ca ilustrånd viata normala a unei familii crestine.  Am avut privilegiul s6 iau atunci câteva note, al cåror rezumat îl redau mai jos

      Expresia “El m-a dus în casa de ospåt” se poate potrivi si pentru sotia credincioaså si pentru sotul credincios: ce bine ar fi ca, dupå ani de convietuire fericitå impreuna, sotii så poatå spunå, unul despre celâllat: “El (es) m-a condus in casa de ospåt”:.  Viata unei familii crestine, cu toatå rutina ei curentå (caså, serviciu, copii, relatii sociale) nu este doar un moment singular de ospåti, ci este o tråire continuå în bucurie.

    Versetul spune “El m-a dus în casa de ospåt”?  Cine este El?  Este, fårå îndoialå, Domnul Isus, Cel ce ne-a mântuit, care ne conduce în viata noastrå pe p3mânt si care - asa cum spune la Ioan 14-, ne pregâteste un loc în casa Tatålui.  Numai Domnul Isus are atributul ca, în timpul cålåtoriei nostre pe påmânt så ne conducå în casa de ospåt.  El då celor ce se laså condusi de El, viatå din belsug.

   “M-a dus” - înseamnå supunere deplinå: så fiu unde må duce El.  Un amanunt însemnat pentru cei ce se laså dusi de El - merg cu El; “pas cu pas”.  Niciun pas fårå Isus.  Sfaasitul versetului oferå un semn distinctiv al celor dusi în casa de ospåt.  “Si dragostea era steagul fluturat peste mine”.  Dragostea lui Dumnezeu revelatå în Cristos si în Jerfa Lui, infinitå, neschimbabilå, neconditionatå, activa  då perfum si substantå ospåtului.  Sotii credinciosi, toti membtii unei familii crestine, sunt chemati så tinå sus acest steag al dragostei.   Viata de famile poate fi o viatå continuå de ospåt la unbra staegului atotbiruitor al Dragostei lui Dumnezeu aratatå  în chip desåvarsit la Cruce.

                          Note luate de S. Constantinescu

O capodoperå a genului epistolar: Epistola cåtre Filimon

      Epistola lui Pavel cåtre Filimon este recunoscutå în mod universal ca fiinf autentic personalå.  Este expresiadragostei fierbinti a Apostolului, atât fatå de Onisim cât si fatå de credinciosul Filimon.  Onisim înseamnå “folositor”.  Dar el, ca rob fugit de la ståpânul såu Onisim, devenise nefolositor, devenise susceptibil de rigorile aspre ale legii.  Filimon însemneazå “vrednic de a fi iubit”  si, în lumina faptului cå Il cunoscuse pe Domnul Isus ca mântuitor personal, cunoscuse transformare pe care o face Evanghelia în viata unui om si care-l face vrednic så fie iubit,  Prin scrisoarea si actiunile sale, Ap. Pavel îl îndeamnå pe Onisim så de întoarcå, în noua lui caliate de sclav întors la Dumnezeu - la Filimon, ståpânul lui, si pe Filimon så-l primeascå cu toatå dragostea fråteascå pe Onisim: cu alte cuvinte så aibå o comportare de credincios vrednic de a fi iubut,

     Marele reformator Martin Luther spunea câ îb raport cu Dumnezeu  “noi, toti suntem Onisimii Lui”,  Ce adevårat!  Sub apect teologic, scrisoarea lui Pavel cåtre Filimon este o strålucitå ilustrare a doctrinei imputårii.  Pavel scrie: “Dacå ti-a adus vreo våtåmare sau îti este dator cu ceva, pune aceasta ìn socoteala mea.  EU, Pavel voi plåti!” (v. 18-19).  Domnul Isus a påtit r?scumpåraRea noastrå.  Lui, pe Cruce I s-au imputat pâcatele noastre iar nou ne este imuptatå neprihånirea lui Cristos

      Scrioarea descrie superlativul în relatiile fratesti.  Pavel putea så-i spunå lui Filimon: “Frate, inimile sfintilor au fost înviorate prin tine”  (v. 7).  Din cea mai personalå sintre scrisorile Ap. Pavel învåtâm corectitudinea si dulceata sfântå a relatiilor fratesti,

 :

Trei ipostaze ale Pastelui iudaic

      In Vechiul Testament sunt trei capitole care prezintå rânduiala pascalå la poporul evreu, si anume:  la Exodul 12 - se vorbeste despre sårbåtorirea Pastelui în Egipt; la Numeri 9 este descriså sårbåtorirea Pastelui în pustie, iar la Iosua 5 se spune despre sårbåtorirea Pastelui în Canaan.

     Sårbåtaoarea pascalå iudaicå accentua douå adevåruri de seamå: råscumpårarea poporului lui Dumnezeu si unitatea lui.  Pe scurt, sângele Mielului a dezrobit pe Israeel din sclavia egipteanå, l-a întårit si sprijinit în greutåtile cålåtoriei prin pustie, si l-a asezat, in final, în Canaan.  Cele trei ipostaze ale Pastelui aratå puterile nespus de felurite ale sângelui Mielului lui Dumnezeu.  Ce pliinå de invåtåminte este si pentru noi, credinciosii din vremea harului, lucrarea minunatå a sângelui Domnului Isus;  Prin sângele la cruce curs, am fost eliberati de sub robia pâcatului.  In putere acestui sânge cålåtorim prin pustia lumii, constienti cå

    Acesta lume-i un pustiu.  Noi suntem straini în ea,  N-avem de cåutat în ea  Decât doar hrana ce- då!

  Si în temeiul biruintei Mielului, vom intra bucurosi si îmbårbåtati în tara fågåduintelor lui Dumnezeu si ne vom uni cu cerul cântând: Vrednic esti Tu (Mielule care ai fost fost junghiat) så iei cartea si sâ-i rupi pecetiile, penru cå ai rascumpårat pentru Dumnezeu cu sângele Tåu, oameni din orice semintie, de orice limbå, din orice norod si de orice neam” (Apocalipsa 5:9).

Ce este credinta

1.  Credinta este o privire  Ioan 3:14-16

2.  Credinta este odihna Evrei 4:11

3.  Credinta este primire. Ioan 1:12

5.  Credinta este o atingere Luca 8;43-48

6.  Credinta este incredere neclintita Evrei 11: si 31

7. Credinta este o taina 1 Timotei 3:9

8.  Credinta este ascultare de adevar (1 Petru 1;220

9.  Credinta inseamna actiune   Ioan 6:47

10.  Credinta este o lupta.

Domnul este Pastorul meu (Ps. 23:1)

“Eu sunt Pastorul cel Bun. Pastorul cel Bun isi da viata pentru oi.  (Ioan ‘10:11).”

       Un slujitor al Domnului tocmai incheia cirirea Psalmului 23, cand in sala unde se vestea Evanghelia intra o doamna: era insetata dupa mantuire. S-a asezat pe un scaun.  Vecinul ii intense Biblia deschisa la textul cititt, ca astfel. doamna sa poata urmari meditatiile slujitorului lui Dumnezeu.  Doamna observa ca in versetul 1 era subliniat cuvantul  “meu”.  Dupa terminarea vestirii evangheliei, doamna il intreba pe vecinul  de ce a subliniat cuvantul “meu”.

      - Pentru ca acest cuvant este deosebit de important:  Cine nu poate spune “Domnul este Pastorul Meu”, nu se poate binecuvanta de binecuvantarile pe care le aminteste Psalmul 23. Doamna a inteles cele spuse, si -ajunsa acasa, L-a rugat pe Domnul sa-i dea certitudinea ca Domnul Isus nu este numai Mantuitorul, ci Mantuitorul, Domnul si Pastorul ei personal.

        Aveti si Dvs. aceasta certitudine?  Domnul sa va ajute la aceasta!    (Tradus din “Le Salut de Dieu, Oct. 1985, p. 210).  SC

  

E placut si dulce sa locuiasca fratii impreuna in unire

       Cu aceste cuvinte incepe Psalmul 133.  Fara discutie “locuirea impreuna a fratilor nu desemneaza situatii disparate, ocazionale ci caracterizeaza o situatie permenenta.  Psalmul anterior, Ps. 132, schiteaza trasaturi sau conditii ale locuirii fratilor impreuna.  Unde? V. 7 din Psalmul 132 precizeaza: “Haidem la locuinta Lui”.   Acolo unde locuiesc fratii impreuna in unire este un loc spiritual, dominat de prezenta vie, activa si pre-eminenta a lui Dumnezeu.  Cine sunt cei ce locuiesc acolo?  In timp ce Dumnezeu este prezent ca Posesor al locunitei, credinciosii vin “la locul de odihna al lui Dumnezeu” (v.8), purtati de gandul inchinarii. V. 5 din Ps. 132 aminteste ca “locuinta pentru Domnul este  “Efrata” (Betleemul) ceea ce spune despre faprul ca locuirea lui Dumnezeu este in Cristos.

    In casa lui DUmnezeu este belsug de hrana spirituala, belsug de mantuire si belsug de bucurie.  Cristos este subiectul lui DUmnezeu pentru cei stransi laollata in locuinta Lui.

      Psalmul 133 arata consecintele locuirii binecuvantate a fratilot impreuna.  Ps 133:2 “Este ca unrdelemnul de pret”  De unde acest untdelemn? De la Tatal luminilor.  “Ca untdelemul turnat pe barba lui Aron”: o ilustrare a lucraii vii a Duhului Sfant, ca urmare a slujbei de Mare Preot a Domului Isus Cristos si a eficacitatii Jertfei LUi de la Cruc

     v. 3 “Este ca roua Hermonului care se coboara pe muntii Sionului”.   Roua care “coboara” reprezinta rodnicia vietii vesnicie data din plin credinciosilor, pentru timpul cand sunt inca straini si calatori pe pamant.

    Binecuvantarea undelemnului -simbol al Duhului Sfant- si inviorarea si rodnicia picaturilor de roua, este partea tuturor celor ce locuiess in locul odihnei lui Dumnezeu. Odihna si desfatarea lui Dumnezeu si a crdinciosilor este Domnul Isus Cristos!

        (Note de la un mesaj, ascultat la 12 dec. 1981, in Bucuresti).

Descrierea concisa a Credintei lui Martin Luther

• Iata descrierea concisa a creditei lui Luther:

     “Eu, Martin Luther, un nevredncic vestitor al Evanghekiei Domnului nostru Isus Cristos, marturisesc si cred acest ouncr insemnat ca numai credinta, fara fapte poate îndrepati pe pacatos înaintea lui Dumnezeu, iar aceasta lucrare nu poate fi schimbata nici se Imparat, nici de Turci, nici de Persi, nici de Papå, nici de cardinali, nici de preoti, nici de calugåri, nici de regi, nici de printi, nici de puterile lumii; mai mult, nici de toti diavolii din iad

    Acest adevar ramane neclintit cu sau fara voia lor.  Aceasta este Evanghelia:  Ne-a råscumpårat din påcatele noastre Domnul Isus Cristos: numai El! Adevarul ferm si sigur este cel al Scripturii, care råmâne neschimbat, în ciuda tuturor rågetelor lumii si ale demonilor.  Numai Cristos daruieste iertarea pacatelor, caci noi, prin faptele noastre nu putem s- facem.  Primim de la Cristos numai prin credinta, fårå vreo contributie a faptelor noastre: asa vin iertarea pacatelor, îndreptatirea si izbavirea de pacat.  Numai dupa aceea vin faptele bune, care nu sunt cauza credintei ci roadele credintei.

      Aceasta este doctrina pe care o învat si pe care o sustine Duhul Sfant si Biseica fidelå.  In aceasta doctrina raman!  Amin.”                       (transcriere Serban Constantinescu)

           Altceva nu mantuieste, decat sangele lui Isus!

       

Marturisirea lui Martin Luther

           Marin Luther s-a nascut în Eisleben (Gemania) în 1483, fiind fiul unui miner. La 10 August 1505 a fost primit calugår în ordinul augustinian.  Cu acest prilej, Vicarul Principal, Staupitz, i-a oferit o Biblie: Martin a citit-o cu multa atentie. A învatat din Biblie ca mantuirea pacatosilor este nu prin fapte, ci numai prin credinta în Cristos.  Luther a crezut si a fost mantuit; apoi a inceput sa predice ceea ce invåtase din Cuvantul lui Dumnezeu.  Rezulatul acestei activitati a fost Reforma.  Mesajul lui Luther a fost mantuirea prin har, fårå fapte, numai prin Cristos.  A murit în Eisleben, în 1546, in casa în care se nascuse.  Ultimile sale cuvinte au fost:  “Marturisesc ca sunt un pacatos care se încrede numai în lucrare ispasitoare a Domnului Isus Cristos.”

      Dorim ca cititorii acestor rânduri sa poatå face si ei aceeasi marturisire.

                           Serban Constantinescu 

Ce este viata?

Ce este viata? Note de Teodor  Popescu, transcrise de Serban Constantinescu  Viata este pentru noi o minune, un mister.Intr-o dimineata, când pasarile cântasera pâna au tacut de oboseala, linistea a fost intrerupta de un pitigoi, care a intrebat: Ce e viata? Pasarile s-u speriat intai, dar, mai tarziu, o ciocarlie a raspuns: “Viata este o cântare”.  “Nu, ea este o lupta in intunerec” a spus o cârtita, care tocmai îsi scosese capul deasupra pamantului,  “Eu cred ca viata este o dezvoltare” a zis un boboc de trandafir, deschizandu-si petalele spre marea desfatare a unui fluture care a sarutat bobocul de trandafir si a strigat: “Viata este numai bucurie.”  -         “Numeste-o, mai de graba o vara scurta” a fost raspunsul unei muste, care tocmai bazaia pe acolo,  “Eu gasesc ca viata nu este altceva decat munca si osteneala” a zis o furnica, ce se trudea sa târasca un pai de cateva ori mai mare ca ea,  In clipa aceea, au cazut câteva picaturi de ploaie si au soptit deslusit: “Viata este un intreg sir de lacrimi”.  -         “Va inselati” a replicat vulturul, care zbura maiestos prin vazduh: “Viata este libertate si tarie.  Se inserase, si o vrabie le-a propus tuturor sa mearga la culcare, pentru o bine meritata odihnå.  Atunci a inceput sa adie vantul de seara, care soptea printre varfurile pomilor  “Viata este numai un vis.”  Peste tot se coborîse linistea, se mijeau zorii, cand intr-o odaita de studiu, un savant stingea veioza. Facand asta a scos din pieptul lui un suspin: “Viata este o scoala continua. Invatam, invatam mereu,”-          -                 Afara, se auzeau vorbind cativa tineri: se intorceau dupa o noapte de petrecere si unul dintre ei a scos un geamat tare: “Viata este o dorinta neimplinita!”  Apoi, vantul de dimineata sopti si el: “Viata este un vesnic mister”.       Cunosc insa un om, mai mare decat multi din cei ale caror nume lumineaza in paginile Scripturilor Sfinte. In luptele acestei vieti, in activitate fara ragaz, calatorind din loc in loc si in final aruncat in temnita si matirizat pentru credinta lui. El a strigat in Epistola catre Filipeni  1:21  “Pentru mine a trai este Cristos!”  Cu alte cuvinte: Viata este Cristos!