O reformå modernå

15 05 2009

This is the new text.  Please. review it.  SC.  Multumesc pentru comentarii

O REFORMA MODERNA

Aceste note, concepute de Dan Duncan,  vestitor al Cuvantului lui Dumnezeu la Believers Chapel, Dallas-Texas, au fost traduse din limba engleza in limba romana, de Serban Constantinescu.

Introducere

     Privim in urma la Reforma din secolul al XVI-lea si ne intrebam: se mai poate petrece asa ceva?  Si daca “da”, ce trebuie sa se intample?  Raspunsul este “da”: asa ceva s-a ice

întamplat, si as dori sa spun despre ce as numi “O Reforma Moderna”, si din asta sa schitez cateva lectii pentru noi.

     Lucrurile s-au petrecut in Romania,  ceea ce a condus la formarea multor biserici, pe care le-am vizitat in decursul anilor.  Despre asta nu prea s-a vorbit si stiam putin despre aceste lucruri, pana am citit cate ceva.

      Este foarte intersant ca John Stott mentioneaza Introduceres sa la Comentariile asupra Epistolei catre Romani ca Reforma Moderna in Romania a fost legata, ca si reforma din secolul XVI-lea de Epistola catre Romani. Cele doua personalitati implicate au fost doi preoti ortodocsi: Dumitru Cornilescu si Teodor Popescu. Paralela dintre vietile lor si cea a lui Martin Luther este izbitoare. In fapt, Teodor Popescu a fost numit “un Luther roman” (Horia Azimioara, From Darkness to Light, 2005, pag. 2)

   Romania

      Romania este o tara mica din Sud-Estul Europei cam de marimea statului Oregon sau a New Mexico-ului.  Se invecineaza cu Ungaria la West, cu Moldova la East, cu Ucraina la Nord si cu Bulgaria la Sud de Dunare.  Marea Neagra se afla la Sud-Estul Romaniei si scalda totodata o parte din litoalul Bulgariei, despratind Romania de zone ale Rusiei, Ucrainei si Turciei.

    Influenta Reformei a ajuns in Romania chiar din veacul al 16-lea, in special in orasul Brasov, situat in centrul Romaniei, dar Reforma n-a putut substitui actiunea si influenta bisericii dominante, Biserica Ortodoxa Romana.

Traducerea 

Reforma moderna a inceput cu Dumitru Cornilescu. El a inceput sa fie miscat de Duhul Sfant, cand era student la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti.  A inceput cu dorul dupa o mai mare si mai adanca realitate spirituala.  In timpul cautarii lui, a avut acces la anumite carti, scrise de autori evanghelici, care il dirijau catre Bible.  Mai apoi, o doamna bogata din Romania l-a rugat sa traduca Biblia. In acea vreme, Biblia romaneasca era scrisa  într-o limba greu de citit.  Acea doamna a finantat intregul proiect. Asa a inceput Cornilescu sa traduca Biblia in limba româna moderna.  Lucrarea a inceput in 1916 si a necesitat, pana la terminare, aproape sase ani.

      Dar in timp ce traducea Epistola catre Romani, s-a produs in Cornilescu o schimbare profunda: lua cunostinta de adevaruri care pana atunci nu-i fusesera familiare.  “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” (Rom. 3:10); “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom, 3:23); “Plata påcatului este moartea” (Rom. 6:23).  Si, totusi, pacatosii pot fi declarati drepti fara nicio plata prin Cristos, caci “ei sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin har, prin rascumpararea care este in Cristos Isus” (Romani 3:24).

      Prin aceste texte, si prin altele din Romani, Cornilescu a inceput sa inteleaga ca Dumnezeu prin Cristos a facut tot ce este necesar pentru mantuirea noastra.  El si-a zis: “Iau aceasta mantuire,  aceasta iertare pentru mine insumi.  Il primesc pe Cristos ca pe Mantuitorul meu.”  Din acel moment, el a devenit o faptura noua, dedicata in totul lui Cristos.

  1.       Traducerea Noului Testament a fost publicata in 1921 iar a întregii Biblii în 1923-24, si a devenit, ulterior,  text de referinta al Societatii Biblice Britanice. Cornilescu a fost persecutat pentru credinta lui, iar in 1923 a fost pus în situatia de a pleca din Romania   

    O Intoarcere la Dumnezeu

     Cornilescu a plecat, dar influenta lui a ramas: el avea un prieten, pe Teodor Popescu, care era de asemenea preot ortodox.  Teodor Popescu era un om de aleasa educatie: cu studii universitare, cunostea germana si franceza. Slujea la o biserica din Bucuresti numita “Cuibul cu Barza”.  La slujba i s-a asociat Cornilescu:erau prieteni, chiar inainte de plecarea lui pentru traducerea Bibliei

      Intre timp, Tudor Popescu a trecut printr-o mare incercare. In 1918 el era melancolic, despresiv. Nu-si dadea seama de cauza dar nici nu putea sa se smulga din intristare.  Apoi, intr-o epidemie de gripa care a durat intre 1918-1921, i-a murit sotia.  A fost adanc mahnit si se tot intreba cu privire la rostul vietii, la scurtimea ei si la faptul ca atunci cand el insusi va muri va sta inaintea lui Dumnezeu cu mainile goale, din pricina neizbututirlor in slujba lui de preot.  In acest timp de disperare, prietenul lui Cornilescu i-a trimes o copie a Bibliei, in traducerea lui. Popescu a inceput sa citeasca cu privire la pacat si la rostul crucii. Scriptura l-a convins pe Teodor Popescu ca Cristos S-a jertfit pe cruce ca sa satisfaca mânia lui Dumnezeu împotriva påcatului omului. Nimeni pana atunci nu-i spusese despre asa ceva.

  1.        A fost puternic impresionat de textul de la Marcu 10:45: “Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeascå ci El sa slujeascå si sa-Si de viata – rascumparare pentru multi.”   Dupa un timp de reflctie, Teodor Popescu a crezut spusele Scripturii: s-a intors la Dumnezeu si viata i s-a schimbat din temelii. El a recunoscu ca s-a intors la Dumnezeu, nu pentru ca el L-a cautat pe Dumnezeu ci pentru ca Dumnezeu l-a cautat pe el. Mai tarziu, el putea sa spuna despre fiecare intoatcere la Dumnezeu:  “Chiar faptul ca un om cauta pe Dumnezeu, vine tot de la Dumnezeu”.   “Chiar faptul ca ai ajuns la convingerea ca esti pacatos si ai absoluta nevoie de Mantuitorul care sa te salveze de pacatele tale, este lucrarea Lui.” (din Predica cu privire la Efeseni 2:1-10, Note de Horia Azimioara).

      Vestirea Cuvântului 

    Cand viata lui Teodor Popescu s-a schimbat, s-a schimbat si slujba lui.  Cornilescu s-a reintors la Cuibul cu Braza si au inceput sa lucreze impreuna, învatand si explicand Cuvantul lui Dumnezeu.  Incepusera sa lucreze impreuna ca necredinciosi, dar, datotita Scripturii, ei au ajuns sa reia sujba impreuna in caliate de credinciosi.  Au inceput sa explice Evanghelia dupa Ioan, sa scrie articole si tractate, iar oamenii au inceput sa raspunda si sa creada.  Oameni au crezut si au impartasit credinta lor.   Un numar de studenti din universitatile bucurestene au inceput sa vina la Cuibul cu Barza ca sa auda predicile lui Teodor Popescu si Cornilescu.  Unul dintre ei a fost Emil Constantinescu, care s-a intors la Dumnezeu in 1923.

    Aceasta noua stare de lucruri nelinistea pe unii.  Cand Luther a inceput sa predice evanghelia, Papa a inceput sa emita circulate oficiale (bule) sustinand ca un mistret salbatec s-a ratacit prin via Domnului: curand dupa aceea, Luther a fost excomunicat.  Autoritati ecclesiastice au inceput sa ia nota de ceea ce se intampla la Cuibul cu Barza, si curand au trecut la opozitie fatisa 

   Acele autoritåti sustineau si inca sustin ca ingerii si sfintii mijlocesc, prezentand inaintea lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor. Popescu n-a gasit in Scriptura asa ceva. El a testat traditia cu Scriptura.  El a gasit la 1 Timotei 2;5 ca este scris:  “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos.” Teodor Popescu a ales sa urmeze mai de graba Scriptura decat traditia.

  1. Au inceput mari presiuni aupra lui Teodor Popescu: tatål lui, care era preot, a venit la Bucuresti sa-l convinga sa-si renege convingerile si sa se conforme pozitiei ierarhiei bisericesti,  Teodor a ramas ferm, raspunzand cu curaj. I-a spus tatalui sau: “Nu pot, tata! Evanghelia este clara si eu trbuie s-o proclam fara nicio modificare”.   Cand tatal i-a amintit ca este sarac si ca are de crescu copii, Popescu i-a raspuns: “Nu-ti face griji. Dumnezeu ne va purta de grija!”

      Procesul

Procesul religios a avut loc in 1923. Procedurile oficiale impotriva lui Teodor Popescu au fost similare cu Dieta de la Worms, impotriva lui Luther: a fost investigat de un tribunal format din zece înalti prelati. El a raspuns intrebarilor cu caracter doctrinal, din Scriptura. A ramas ferm, n-a facut compromisuri. Desi membrii curtii s-au recunoscut ca nefiind calificati sa decida in probleme doctrinare, totusi, ierarhia superioarå l-a excomunicat si exclus pe Teodor Popescu din Biserica: a ramas fara serviu, fara o locuinta unde sa stea. S-a indreptat insa catre Domnul si Domnul a fost credincios ca sa-i acopere toate nevoile

          Noi câmpuri de lucru

   Cand Whitefiel si Wesley au fost opriti sa mai predice in bisericile anglicane au iesit pe câmpuri, au predicat si mii si mii au auzit vestirea lor. Asa s-a intamplat si cu Teodor Popescu: a gasit noi câmpuri in care sa slujeasca Domnului. I s-au alaturat cei care se intorsesera la Dumnezeu la Cuibul cu Barza.  A inceput sa tina adunari in case; dar casele erau neincapatoare. Atunci, o doamna bogata, care facea parte din nobilimea româna, a donat fondurile necesare pentru zidirea unei biserici intr-o zona frumoasa a Bucurestilor. Deseori, asa lucreaza Dumnezeu.: Asa a facut cu Whitefield si cu Wesley: contesa de Hunntigdon i-a suportat, i-a ajutat sa construiasca sali de cult si scoli si le-a finantat lucrarile.

    Fiind vaduv, T. Popescu s-a recasatorit.  El sotia si cei trei copii au trait in conditii saracacioase, dar au facut o practica: sa nu faca cunoscute niciodata altora nevoile lor.  Dar au vazut ca Domnul le purta de grija,  in chip providential, minunat.  Teodor Popescu era un cercetator harnic al Cuvantului lui Dumnezeu.  Nu socotea ca este indicat sa vorbeasca fara o pregatire prealabila.  Pregatea in studiu ore intregi pentru schitarea predicilor, pentru conoasterea si aprofundarea doctrinei Scripturii.  El sustinea pricipiul Reformei numit “Sola Scriptura” (numai Scriptura), potrivit caruia numai Scriptura este autoritatea noastra pentru credinta si practica. In lumina acestui principiu, el a respins inchinarea la icoane, praznicurile de inchinare catre sfinti si cele mai multe din cele sapte sacramente pe care unii crestini le socoteste necesare pentru mantuire.  Asemenea reformatorilor europeni, Teodor Popescu si cei prinsi cu el in aceeasi lucrare au ajuns la concluzia ca Scriptura suporta botezul si Cina Domnului ca acte de cult ale bisericii.

                 Extinderea lucrarii

     Lucrarea s-a raspandit si in afara Bucurestilor.  Persoane din tara care veneau in Bucuresti il rugau pe Teodor Popescu sa vina si in orasele lor si sa predice. Astfel, el vizita orase si targuri din Romania. Lua trenul, uneori trenul de carat busteni si ajungea chiar si in sate departate sau cobora in vai retrase si marturisea evanghelia chiar si unor simpli ciobani. Oamenii rasoundeau la chemarea evangheliei, se intorceau la Dumnezeu de formau adunari si astfel, evanghelia continua sa se raspandeasca.

     Asa se intampla in biserica primara, cun atesta cartea Faptele Apostolilor.  La Fapte 11:20 citim despre “câtiva oameni” (nenominailzati) din Cipru si Cirena care au venit in Antiohia, au predicat grecilor evanghelia, astfel incat in Antiohia s-a format o biserica mare din primul veac al crestinismului. In mod simlar s-a intamplat in Romania, si se intampla oriund evanghelia prinde radacini.  Iar unde evanghelia se raspmdeste apar si impotriviri.

   Teodor Popescu a intampinat in acele locuri impotrivirea celor care I se opuneau,, care atatau la atacuri pentru ca sa determine autoritatile sa-l aresteze pe Popescu. In Faptele Apostolilor citim ca Iudeii au atatat multimea contra lui Pavel si Barnaba, i-au improscat cu pietre or i-au aruncat in temnita: aceasta era viata unui apostol (Fapte 13:50; 14:2).  Dar Pavel si-a continuat lucrarea lui; asa a facut si Teodor Popescu.  Rezultatul? Evanghelia s-a rasandit in Romania: la 15 ani de la excomunicarea lui Teodor Popescu , fusesera infiintate mai mult de 200 de adunari in orasele si satele Romaniei.  In acest timp, Cornilescu se stabilise in Elvetia. langa Geneva, continuand traducerile.  A publicat a doua traducere a Bibliei si lucrarea lui Bunyan “Calatoria Pelerinului” numita, in acceptiunea populara “Calatoria Crestinului”.

       Vremuri grele

  1. In aceste vrenuri, crestinii evanghelici din Romania au fost persecutati

Teodor Popescu a primit amenintari personale: era pus pe lista sa fie executat de nazisti. A  fost dat in judecata pentru literatura  crestina pe care o scrisese.  Domnul l-a izbavit din toate aceste primejdii, totusi., biserica i-a fost inchisa si transformata in depozit de materiale,  Credinciosii se duceau in paduri sa aiba strangeri laolalta de cult, in secret.  Crestinii evanghelici din Romania erau urmariti, arestati, judecati.  Au fost vremuri foarte grele.

  1. Asa trebuie sa fie si pentru noi.

       Totalitarismul

In timpul perioadei comuniste 1945-1989, biserica a fost supusa cenzurii guvernului si a unor rigori severe.  Unii crestini au fost dati afara din servicii din pricina credintei, altii si-au pierdut libertatea si viata in inchsori. Richard Wurmbrand si-a istorisit viata in cartea” “Torturat pentru Cristos”: si-a petrecut 14 ani in inchisorile comuniste.  A fost o vreme plina de primejdii, dar in acest timp, Teodor Popescu nu si-a schimbat mesajul.  El a continuat sa predice evanghelia simpla, asa cum a predicat-o imediat dupa intoarcerea lui la Dumnezeu.

    El n-a vorbit impotriva guvernului, n-a combatut filosofia materialista a comunismului, n-a discutat ideologii politice in predicile lui: El a invatat ce spune Biblia, s-a opus ratacirii, dar mai ales L-a predicat pe Cristos,, i-a indemnat pe oameni sa cresa in El si sa traiasca dupa modelul Lui de viata

      Sfarsitul

  1. Teodor Popescu a murit in Februarie 1963. Dumitru Cornilescu a murit in Elvetia in 1975.

     La serviciul de inmormantare al lui Teodor Popescu, cineva a citat un cuvant spus de el: “Viata noastra este un timp foarte important: este o scoala pentru vesnicie; este un timp de har si trebue sa-l folosim cat mai bine posibil.”  Cele spuse sunt foarte adevarate.

      Invataminte

   Ce putem invata din toate acestea?  Voi sugers cateva lucruri cu caracter general si apoi, cu caracter personal.  Poate fi astazi o Reforma? Da.

1.  Pentru o Reforma sunt necesare doua lucruri.  Mai intai, inainte de toate este nevoe de lucrarea Duhului Sfant. Reforma este lucrarea Lui, noi oamenii cu abilitatile noastre, n-o putem produce.  La Ioan 3:8 se spune: “Vantul sufla incotro vrea”; asa lucreaza Duhul lui Dumnezeu. Nu-i putem prezice sau directiona miscarile, dar ne putem ruga pentru asta. Si putem proclama adevarul lui Dumnezeu.

2. Proclamarea adevarului lui Dumnezeu este al doile punct.  Duhul lucreaza mana in mana cu Scriptura.  Prin Duhul Sfant si prin Scripturi, Reforma se poate produce din nou, asa cum s-a produs in secolul al 16-lea, ca urmare a predicarii Bibliei si doctrinelor ei centrale. “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taaaaiusuri. Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheiurile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” (Evrei 4:12).  Presbiterilor bisericii din Efes, Pavel le spune ca “nu le-a ascuns nimic din ce era de folos” si ca “nu s-a ferit sa le vesteasca tot planul lui Dumnezeu.: (Fapte 20:20,27)- toata doctrina. Ce invatam din asta? Scriptura este deplin suficienta: Reforma vine prin predicarea Cuvantului lui Dumnezeu, a intregului plan al lui Dumnezeu, ceea ce inseamna predicarea docrinelor ccentrale ale Bibliei

3.  La nivel mai personal, istoria cu Romania arata ca Dumnezeu acopera toate nevoile noastra. La  Filipeni 4:19 Pavel spune: “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava in Isus Cristos”.  Cand ne bizuim pe acest principiu, Du,mezeu nu ne lasa. El ne poarta de grija. Ne putem bizui pe El totdeauna ca va face acest lucru.  El nu ne va parasi, nici nu ne va uita.  Dumnezeu poarta de grija infinit de mult de lucrarea Sa si de poporul Lui.  El poarta de grija mult de o tara mica asa cum este Romania ca si pentru o tara mare, ca America.  Ii sunteti tot atat de importanti lui Dumnezeu precum au fost  Avraam. Pavel, Augustin si Luther.

Dumnezeu este credincios Cuvantului Sau: fagaduintelor Lui si poporului Lui. 

O REFORMA MODERNA

Aceste note, concepute de Dan Duncan,  vestitor al Cuvantului lui Dumnezeu la Believers Chapel, Dallas-Texas, au fost traduse din limba engleza in limba romana, de Serban Constantinescu.

Introducere

     Privim in urma la Reforma din secolul al XVI-lea si ne intrebam: se mai poate petrece asa ceva?  Si daca “da”, ce trebuie sa se intample?  Raspunsul este “da”: asa ceva s-a ice

întamplat, si as dori sa spun despre ce as numi “O Reforma Moderna”, si din asta sa schitez cateva lectii pentru noi.

     Lucrurile s-au petrecut in Romania,  ceea ce a condus la formarea multor biserici, pe care le-am vizitat in decursul anilor.  Despre asta nu prea s-a vorbit si stiam putin despre aceste lucruri, pana am citit cate ceva.

      Este foarte intersant ca John Stott mentioneaza Introduceres sa la Comentariile asupra Epistolei catre Romani ca Reforma Moderna in Romania a fost legata, ca si reforma din secolul XVI-lea de Epistola catre Romani. Cele doua personalitati implicate au fost doi preoti ortodocsi: Dumitru Cornilescu si Teodor Popescu. Paralela dintre vietile lor si cea a lui Martin Luther este izbitoare. In fapt, Teodor Popescu a fost numit “un Luther roman” (Horia Azimioara, From Darkness to Light, 2005, pag. 2)

   Romania

      Romania este o tara mica din Sud-Estul Europei cam de marimea statului Oregon sau a New Mexico-ului.  Se invecineaza cu Ungaria la West, cu Moldova la East, cu Ucraina la Nord si cu Bulgaria la Sud de Dunare.  Marea Neagra se afla la Sud-Estul Romaniei si scalda totodata o parte din litoalul Bulgariei, despratind Romania de zone ale Rusiei, Ucrainei si Turciei.

    Influenta Reformei a ajuns in Romania chiar din veacul al 16-lea, in special in orasul Brasov, situat in centrul Romaniei, dar Reforma n-a putut substitui actiunea si influenta bisericii dominante, Biserica Ortodoxa Romana.

Traducerea 

Reforma moderna a inceput cu Dumitru Cornilescu. El a inceput sa fie miscat de Duhul Sfant, cand era student la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti.  A inceput cu dorul dupa o mai mare si mai adanca realitate spirituala.  In timpul cautarii lui, a avut acces la anumite carti, scrise de autori evanghelici, care il dirijau catre Bible.  Mai apoi, o doamna bogata din Romania l-a rugat sa traduca Biblia. In acea vreme, Biblia romaneasca era scrisa  într-o limba greu de citit.  Acea doamna a finantat intregul proiect. Asa a inceput Cornilescu sa traduca Biblia in limba româna moderna.  Lucrarea a inceput in 1916 si a necesitat, pana la terminare, aproape sase ani.

      Dar in timp ce traducea Epistola catre Romani, s-a produs in Cornilescu o schimbare profunda: lua cunostinta de adevaruri care pana atunci nu-i fusesera familiare.  “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” (Rom. 3:10); “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom, 3:23); “Plata påcatului este moartea” (Rom. 6:23).  Si, totusi, pacatosii pot fi declarati drepti fara nicio plata prin Cristos, caci “ei sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin har, prin rascumpararea care este in Cristos Isus” (Romani 3:24).

      Prin aceste texte, si prin altele din Romani, Cornilescu a inceput sa inteleaga ca Dumnezeu prin Cristos a facut tot ce este necesar pentru mantuirea noastra.  El si-a zis: “Iau aceasta mantuire,  aceasta iertare pentru mine insumi.  Il primesc pe Cristos ca pe Mantuitorul meu.”  Din acel moment, el a devenit o faptura noua, dedicata in totul lui Cristos.

      Traducerea Noului Testament a fost publicata in 1921 iar a întregii Biblii în 1923-24, si a devenit, ulterior,  text de referinta al Societatii Biblice Britanice. Cornilescu a fost persecutat pentru credinta lui, iar in 1923 a fost pus în situatia de a pleca din Romania   

    O Intoarcere la Dumnezeu

     Cornilescu a plecat, dar influenta lui a ramas: el avea un prieten, pe Teodor Popescu, care era de asemenea preot ortodox.  Teodor Popescu era un om de aleasa educatie: cu studii universitare, cunostea germana si franceza. Slujea la o biserica din Bucuresti numita “Cuibul cu Barza”.  La slujba i s-a asociat Cornilescu:erau prieteni, chiar inainte de plecarea lui pentru traducerea Bibliei

      Intre timp, Tudor Popescu a trecut printr-o mare incercare. In 1918 el era melancolic, despresiv. Nu-si dadea seama de cauza dar nici nu putea sa se smulga din intristare.  Apoi, intr-o epidemie de gripa care a durat intre 1918-1921, i-a murit sotia.  A fost adanc mahnit si se tot intreba cu privire la rostul vietii, la scurtimea ei si la faptul ca atunci cand el insusi va muri va sta inaintea lui Dumnezeu cu mainile goale, din pricina neizbututirlor in slujba lui de preot.  In acest timp de disperare, prietenul lui Cornilescu i-a trimes o copie a Bibliei, in traducerea lui. Popescu a inceput sa citeasca cu privire la pacat si la rostul crucii. Scriptura l-a convins pe Teodor Popescu ca Cristos S-a jertfit pe cruce ca sa satisfaca mânia lui Dumnezeu împotriva påcatului omului. Nimeni pana atunci nu-i spusese despre asa ceva.

       A fost puternic impresionat de textul de la Marcu 10:45: “Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeascå ci El sa slujeascå si sa-Si de viata – rascumparare pentru multi.”   Dupa un timp de reflctie, Teodor Popescu a crezut spusele Scripturii: s-a intors la Dumnezeu si viata i s-a schimbat din temelii. El a recunoscu ca s-a intors la Dumnezeu, nu pentru ca el L-a cautat pe Dumnezeu ci pentru ca Dumnezeu l-a cautat pe el. Mai tarziu, el putea sa spuna despre fiecare intoatcere la Dumnezeu:  “Chiar faptul ca un om cauta pe Dumnezeu, vine tot de la Dumnezeu”.   “Chiar faptul ca ai ajuns la convingerea ca esti pacatos si ai absoluta nevoie de Mantuitorul care sa te salveze de pacatele tale, este lucrarea Lui.” (din Predica cu privire la Efeseni 2:1-10, Note de Horia Azimioara).

      Vestirea Cuvântului 

    Cand viata lui Teodor Popescu s-a schimbat, s-a schimbat si slujba lui.  Cornilescu s-a reintors la Cuibul cu Braza si au inceput sa lucreze impreuna, învatand si explicand Cuvantul lui Dumnezeu.  Incepusera sa lucreze impreuna ca necredinciosi, dar, datotita Scripturii, ei au ajuns sa reia sujba impreuna in caliate de credinciosi.  Au inceput sa explice Evanghelia dupa Ioan, sa scrie articole si tractate, iar oamenii au inceput sa raspunda si sa creada.  Oameni au crezut si au impartasit credinta lor.   Un numar de studenti din universitatile bucurestene au inceput sa vina la Cuibul cu Barza ca sa auda predicile lui Teodor Popescu si Cornilescu.  Unul dintre ei a fost Emil Constantinescu, care s-a intors la Dumnezeu in 1923.

    Aceasta noua stare de lucruri nelinistea pe unii.  Cand Luther a inceput sa predice evanghelia, Papa a inceput sa emita circulate oficiale (bule) sustinand ca un mistret salbatec s-a ratacit prin via Domnului: curand dupa aceea, Luther a fost excomunicat.  Autoritati ecclesiastice au inceput sa ia nota de ceea ce se intampla la Cuibul cu Barza, si curand au trecut la opozitie fatisa 

   Acele autoritåti sustineau si inca sustin ca ingerii si sfintii mijlocesc, prezentand inaintea lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor. Popescu n-a gasit in Scriptura asa ceva. El a testat traditia cu Scriptura.  El a gasit la 1 Timotei 2;5 ca este scris:  “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos.” Teodor Popescu a ales sa urmeze mai de graba Scriptura decat traditia.

   In timp ce împotrivirea fata de el crestea,  Teodor Popescu ramasese singur.  Dumitru Cornilescu fusese amenintat cu moartea din pricina evangheliei, astfel incat a fost fortat sa paraseasca Romania: nu s-a mai intors niciodata inapoi.  Au inceput mari presiuni aupra lui Teodor Popescu: tatål lui, care era preot, a venit la Bucuresti sa-l convinga sa-si renege convingerile si sa se conforme pozitiei ierarhiei bisericesti,  Teodor a ramas ferm, raspunzand cu curaj. I-a spus tatalui sau: “Nu pot, tata! Evanghelia este clara si eu trbuie s-o proclam fara nicio modificare”.   Cand tatal i-a amintit ca este sarac si ca are de crescu copii, Popescu i-a raspuns: “Nu-ti face griji. Dumnezeu ne va purta de grija!”

      Procesul

Procesul religios a avut loc in 1923. Procedurile oficiale impotriva lui Teodor Popescu au fost similare cu Dieta de la Worms, impotriva lui Luther: a fost investigat de un tribunal format din zece înalti prelati. El a raspuns intrebarilor cu caracter doctrinal, din Scriptura. A ramas ferm, n-a facut compromisuri. Desi membrii curtii s-au recunoscut ca nefiind calificati sa decida in probleme doctrinare, totusi, ierarhia superioarå l-a excomunicat si exclus pe Teodor Popescu din Biserica: a ramas fara serviu, fara o locuinta unde sa stea. S-a indreptat insa catre Domnul si Domnul a fost credincios ca sa-i acopere toate nevoile

          Noi câmpuri de lucru

   Cand Whitefiel si Wesley au fost opriti sa mai predice in bisericile anglicane au iesit pe câmpuri, au predicat si mii si mii au auzit vestirea lor. Asa s-a intamplat si cu Teodor Popescu: a gasit noi câmpuri in care sa slujeasca Domnului. I s-au alaturat cei care se intorsesera la Dumnezeu la Cuibul cu Barza.  A inceput sa tina adunari in case; dar casele erau neincapatoare. Atunci, o doamna bogata, care facea parte din nobilimea româna, a donat fondurile necesare pentru zidirea unei biserici intr-o zona frumoasa a Bucurestilor. Deseori, asa lucreaza Dumnezeu.: Asa a facut cu Whitefield si cu Wesley: contesa de Hunntigdon i-a suportat, i-a ajutat sa construiasca sali de cult si scoli si le-a finantat lucrarile.

    Fiind vaduv, T. Popescu s-a recasatorit.  El sotia si cei trei copii au trait in conditii saracacioase, dar au facut o practica: sa nu faca cunoscute niciodata altora nevoile lor.  Dar au vazut ca Domnul le purta de grija,  in chip providential, minunat.  Teodor Popescu era un cercetator harnic al Cuvantului lui Dumnezeu.  Nu socotea ca este indicat sa vorbeasca fara o pregatire prealabila.  Pregatea in studiu ore intregi pentru schitarea predicilor, pentru conoasterea si aprofundarea doctrinei Scripturii.  El sustinea pricipiul Reformei numit “Sola Scriptura” (numai Scriptura), potrivit caruia numai Scriptura este autoritatea noastra pentru credinta si practica. In lumina acestui principiu, el a respins inchinarea la icoane, praznicurile de inchinare catre sfinti si cele mai multe din cele sapte sacramente pe care unii crestini le socoteste necesare pentru mantuire.  Asemenea reformatorilor europeni, Teodor Popescu si cei prinsi cu el in aceeasi lucrare au ajuns la concluzia ca Scriptura suporta botezul si Cina Domnului ca acte de cult ale bisericii.

     Asemenea primilor crestini, ei iau Cina Domnului in amintirea mortii Domnului Cristos si fac aceasta in fiecare Dumineca dimineara, dupa care urmeaza  ora de vestirea Cuvantului lui Dumnezeu.  

                 Extinderea lucrarii

     Lucrarea s-a raspandit si in afara Bucurestilor.  Persoane din tara care veneau in Bucuresti il rugau pe Teodor Popescu sa vina si in orasele lor si sa predice. Astfel, el vizita orase si targuri din Romania. Lua trenul, uneori trenul de carat busteni si ajungea chiar si in sate departate sau cobora in vai retrase si marturisea evanghelia chiar si unor simpli ciobani. Oamenii rasoundeau la chemarea evangheliei, se intorceau la Dumnezeu de formau adunari si astfel, evanghelia continua sa se raspandeasca.

     Asa se intampla in biserica primara, cun atesta cartea Faptele Apostolilor.  La Fapte 11:20 citim despre “câtiva oameni” (nenominailzati) din Cipru si Cirena care au venit in Antiohia, au predicat grecilor evanghelia, astfel incat in Antiohia s-a format o biserica mare din primul veac al crestinismului. In mod simlar s-a intamplat in Romania, si se intampla oriund evanghelia prinde radacini.  Iar unde evanghelia se raspmdeste apar si impotriviri.

   Teodor Popescu a intampinat in acele locuri impotrivirea celor care I se opuneau,, care atatau la atacuri pentru ca sa determine autoritatile sa-l aresteze pe Popescu. In Faptele Apostolilor citim ca Iudeii au atatat multimea contra lui Pavel si Barnaba, i-au improscat cu pietre or i-au aruncat in temnita: aceasta era viata unui apostol (Fapte 13:50; 14:2).  Dar Pavel si-a continuat lucrarea lui; asa a facut si Teodor Popescu.  Rezultatul? Evanghelia s-a rasandit in Romania: la 15 ani de la excomunicarea lui Teodor Popescu , fusesera infiintate mai mult de 200 de adunari in orasele si satele Romaniei.  In acest timp, Cornilescu se stabilise in Elvetia. langa Geneva, continuand traducerile.  A publicat a doua traducere a Bibliei si lucrarea lui Bunyan “Calatoria Pelerinului” numita, in acceptiunea populara “Calatoria Crestinului”.

       Vremuri grele

     Au fost greutati care au provenit nu numai din partea autoritåtilor ecclesiastice ci si din partea autoritatilor de stat.   In deceniul 1930-1940 si in continuare pana in august 1944, Romania a fost sub o puternica influenta nazista.  In cel de al doilea razboi mondial, Romania a fost aliat al Germaniei. In martie 1945, in Romania a fost instaurat guvern comunist.  In aceste vrenuri, crestinii evanghelici din Romania au fost persecutati

Teodor Popescu a primit amenintari personale: era pus pe lista sa fie executat de nazisti. A  fost dat in judecata pentru literatura  crestina pe care o scrisese.  Domnul l-a izbavit din toate aceste primejdii, totusi., biserica i-a fost inchisa si transformata in depozit de materiale,  Credinciosii se duceau in paduri sa aiba strangeri laolalta de cult, in secret.  Crestinii evanghelici din Romania erau urmariti, arestati, judecati.  Au fost vremuri foarte grele.

O doctrina care le dadea mangaiere si curaj a fost cea a rapirii Bisericii inainte de necazul cel mare, deci inainte de instaurarea Imparatiei de o  mie de ani.   In mijlocul marilor greutati, care vor continua sub comunisti, nadejdea ca Domnul Isus va veni iarasi, a fost o binecuvantare.  Asa trebuie sa fie si pentru noi.

       Totalitarismul

In timpul perioadei comuniste 1945-1989, biserica a fost supusa cenzurii guvernului si a unor rigori severe.  Unii crestini au fost dati afara din servicii din pricina credintei, altii si-au pierdut libertatea si viata in inchsori. Richard Wurmbrand si-a istorisit viata in cartea” “Torturat pentru Cristos”: si-a petrecut 14 ani in inchisorile comuniste.  A fost o vreme plina de primejdii, dar in acest timp, Teodor Popescu nu si-a schimbat mesajul.  El a continuat sa predice evanghelia simpla, asa cum a predicat-o imediat dupa intoarcerea lui la Dumnezeu.

    El n-a vorbit impotriva guvernului, n-a combatut filosofia materialista a comunismului, n-a discutat ideologii politice in predicile lui: El a invatat ce spune Biblia, s-a opus ratacirii, dar mai ales L-a predicat pe Cristos,, i-a indemnat pe oameni sa cresa in El si sa traiasca dupa modelul Lui de viata

      Sfarsitul

   In ultimii lui ani de viata isi petrece vrile intr-u sat de munte, cu credinciosii.  Statea ore intregi de vorba, in mod privat cu ei, dupa predici.   Petrecea ore intregi pe o banca in curtea casei in care locuia, unde era vizitat de multi, de foarte multi credinciosi, care veneau sa stea de vorba cu el.  Teodor Popescu a murit in Februarie 1963. Dumitru Cornilescu a murit in Elvetia in 1975.

     La serviciul de inmormantare al lui Teodor Popescu, cineva a citat un cuvant spus de el: “Viata noastra este un timp foarte important: este o scoala pentru vesnicie; este un timp de har si trebue sa-l folosim cat mai bine posibil.”  Cele spuse sunt foarte adevarate.

      Invataminte

   Ce putem invata din toate acestea?  Voi sugers cateva lucruri cu caracter general si apoi, cu caracter personal.  Poate fi astazi o Reforma? Da.

1.  Pentru o Reforma sunt necesare doua lucruri.  Mai intai, inainte de toate este nevoe de lucrarea Duhului Sfant. Reforma este lucrarea Lui, noi oamenii cu abilitatile noastre, n-o putem produce.  La Ioan 3:8 se spune: “Vantul sufla incotro vrea”; asa lucreaza Duhul lui Dumnezeu. Nu-i putem prezice sau directiona miscarile, dar ne putem ruga pentru asta. Si putem proclama adevarul lui Dumnezeu.

2. Proclamarea adevarului lui Dumnezeu este al doile punct.  Duhul lucreaza mana in mana cu Scriptura.  Prin Duhul Sfant si prin Scripturi, Reforma se poate produce din nou, asa cum s-a produs in secolul al 16-lea, ca urmare a predicarii Bibliei si doctrinelor ei centrale. “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taaaaiusuri. Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheiurile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” (Evrei 4:12).  Presbiterilor bisericii din Efes, Pavel le spune ca “nu le-a ascuns nimic din ce era de folos” si ca “nu s-a ferit sa le vesteasca tot planul lui Dumnezeu.: (Fapte 20:20,27)- toata doctrina. Ce invatam din asta? Scriptura este deplin suficienta: Reforma vine prin predicarea Cuvantului lui Dumnezeu, a intregului plan al lui Dumnezeu, ceea ce inseamna predicarea docrinelor ccentrale ale Bibliei

3.  La nivel mai personal, istoria cu Romania arata ca Dumnezeu acopera toate nevoile noastra. La  Filipeni 4:19 Pavel spune: “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava in Isus Cristos”.  Cand ne bizuim pe acest principiu, Du,mezeu nu ne lasa. El ne poarta de grija. Ne putem bizui pe El totdeauna ca va face acest lucru.  El nu ne va parasi, nici nu ne va uita.  Dumnezeu poarta de grija infinit de mult de lucrarea Sa si de poporul Lui.  El poarta de grija mult de o tara mica asa cum este Romania ca si pentru o tara mare, ca America.  Ii sunteti tot atat de importanti lui Dumnezeu precum au fost  Avraam. Pavel, Augustin si Luther.

Dumnezeu este credincios Cuvantului Sau: fagaduintelor Lui si poporului Lui.

Advertisements




Slåvitul Mântuitor (2)

2 05 2009

        Sensul cuvântului “mântuitor”.

In greaca veche cuvåntul românesc “mântuitor” este redat cu corespondentul “soter”care îndeamnå “salvator”, “eliberator” ori “pâstråtor”.  In sens biblic, Mântuitorul este Cel ce a înfåptuit si înfåptuieste lucrarea de salvare a omului påcåtos de dreapta manifestare a pedepsei cerute de sfintenia lui Dumnezeu, aducând totodatå eliberarea de sub puterea pâcatului, si vesnica emancipare de prezenta påcatului, prin tråirea aevea cu Dumnezeu, în prezenta lui Dumnezeu, în paradis.  Mântuirea este împlinitå potrivit cu planurile vesnice a lui Dumnezeu.  Nu este vorba de o salvare, eliberare sau de o  emancipare temporarå, vremelnicå, ci este vorba de o lucrare înfåptuitâ potrivit unui plan vesnic, care are un caracter vesnic. O asemenea lucrare a putut si poate fi lucratå numai de Cel despre care Scriptura cå “nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor prin care trebuie så fim mântuiti”, de Domnul Isus Christos (Fapte 4:12). El este Dumnezeu adevårat si  om  adevårat. Faptul cå este om adevårat, în totul fårå pâcat, în totul sfânt, L-a calificat så fie Substitutul omului påcåtos pe cruce. Dacå ar fi fost doar Omul perfect, ar fi putut înlocui numai un singur om.  Pentru cå este si Dumnezeu Adevårat, El a putut substitui pe cruce “o mare multime de påcåtosi”, pe toti aceia pe care Dumnezeu i-a ales så fie asemenea chipului Fiului Såu, pe care i-a creat dupå planul Såu.  (Romani 8:29-30).

         Trasaturile mântuirii prin Domnul Isus

Mântuirea este eliberarea spiritualå vesnicå datå direct de Dumnezeu,  tuturor celor vin la Christosul cel Crucificat, si care, prin credintå, recunosc cå Domnul Isus este Mântuitorul personal al pâcåtosiloe: este o scåpare de pierzarea vesnicå, de flåcårile iadului vesnic, de depårtarea vesnicå de la fata lui Dumnezeu, care este partea tuturor celor care resping Jertfa de la Cruce a Domnului Isus, râmânând mai departe în necredinta lor, în pâcatele lor.   Vorbind despre påcat, despre iad, despre moarte, despre judecatå, suntem constienti cå acestea sunt realitåti grave, si cå este o necesitate esentialå ca aceste realitåti så fie cunoscute. Dar amintind aceste realitåti, ne este mult mai plåcut så proclamåm vestea cea bunå cå existå un Mântuitor Viu. El este Domnul Isus Christos. El este gata så primeascå, så aducå o mântuire vesnicå oricårui påcåtos care vine la El prin credintå.

      Ce mare adevår este acesta: Domnul Isus Christos este Mântuitorul påcåtosilor,  Este El si Mântuitorul tåu, iubite cititor?

  

Serban Constantinescu





Slåvitul Mântuitor (1)

12 04 2009

“In nimeni altul nu este mântuire, cåci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, prin care trebuie så fim mântuiti (Fapte 4:12)

O întâmplare

Se spune cå învåtåtorul  de la o scoalå duminicalå, a cerut micutilor ei elevi så råspundå pe scurt la o întrebare: “Cine este Isus? Multe råspunsuri frumoase s-au primit…Copiii au spus despre blândetea si despre bunåtatea Lui, despre minunile pa care le-a f6cut, despre cuvintele Lui pline de putere. Si, într-adevår, este minunat ca chiar si copilasii så syi cât mai multe despre Domnul Isus. Totusi, nota cea mai mare a primit-o o fetitå care a  dat un råspuns forte scurt, dar precis: “Domnul Isus este Mântuitorul meu”.  Ce mult am ddori ca tot mai multi citittori ai acestei note så poatå råspunde ca si acea fetitå: Domnul Isus este Mântuitorul meu.  Ce ìnseamnå asta? Inseamnå: Il cunosc pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul meu, personal.

     Cunoasterea ca Mântuitor personal a Domnului Isus are o însemnåtate esentialå: nu pentru cå aduce o notå bunå, ci pentru cå, aceastå cunoastere are efecte vesnice.

   Texte care spun cå Domnul Isus este Mântuitorul.

Matei 1:21  Ea va naste ub Fiu si-i vei pune numele Isus pentru cå va mântui pe poporul Lui de pâcatele Sale. De fapt, “Isus” este transliterarea cuvântului ebraic “Iosua” care ìnseamnå “Dumnezeul cel Vesnic este Mântuitor”.  La Luca 2:11 este scris cu prilejul nasterii Domnului “Aståzi, ìn ceataea lui David, vi s-a nåscut un Mântuitor, care este Christos, Domnul. ”  Samaritenii care crezuserå în Isus, îi spuneau femeii samaritence la Ion 4:42: “Stim cå acesta este într-adevå Christosul, Mântuitorul lumii,  La 1 Timotei 1:15 Apostolul Pavel scrie: “O, adevårat si cu totul vrednic de primit este  cuvântul  care zice : Isus Christos a venit în lume ca så mântuiascå pe cei påcåtosi, dintre care cel dintâi sunt eu.”  La 2 Timotei 1 :10 este scris: “Mântuitorul nostru, Isus Christos, care a nimicit moartea si a adus la luminå viata si neputrezirea prin Evanghelie.”, iar la Tit 2:13, Domnul nostru este numit: “Marele nostru Dumnezeu si mântuitor, Isus Christos.”

       Este un mare privilegiu pentru cineva care, dånd crezare Evangheliei, stie cå are în Domnului Isus Christos pe Mântuitorul såu personal.  El  poate cânta:

     Mântuitorul meu, si Domnul meu,

     Tu esti Pâstorul meu cel Bun

     Da! Cel mai bun.

    Paste-må Tu

    In pasuni verzi,

    Cålåuzeste-må:

    Apa vietii

    Då-mi  Tu, mereu, mereu! 

 

 





Cartea Rut despre Råscumpårare

8 04 2009

“Atunci, Boaz a zis båtrânilor si întregului popor:  Voi sunteti martori azi cå am cump|rat din mâna lui Naomi tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilom si al lui Mahlon si cå mi-am cumpårat, de asemenea, de sotie pe Rut, moabita”  (Rut 4:9-10).

1.   O råscumpårare minunatå în Cartea Rut

In Boaz, råscumpåråtorul din Cartea Rut, putem decoperi o impresionantå prefigurare a scumpului nostru Råscumpåråtor, Domnul Isus Christos.  Rut, moabita, norå a lui Naomi, råmaså våduvå, fiind credincioaså Dumnezeului lui Israel, s-a dovedit credincioaså si fatå de soacra ei.

Istorisirea începe cu o foamete.  Elimelec ( evr. Dumnezeu este Impårat) si Naomi (evr. Plåcutå) påråsesc din pricina foametei Betleemul (evr. Casa Pâinii) si merg în tara Moabului, o tarå pågânå.  Sotul lui Naomi si cei doi fii ai ei, Mahlon (evr. Bolnav) si Chilion (evr.  Doborît de Amåråciune) mor în tara Moabului.  Naomi de hotåreste så se întoarcå în tara ei.  Numele familiei din jurul lui Naomi prezintå, în chip profetic starea tristå cunoscutå de Israelul necredincios în istoria lui: împråstiat printre Neamuri în lume si experimentând pierdere dureroaså dupå pierdere dureroaså, întristare dupå întristare,  Naomi îsi pierduse întreaga avere si se întorce în Israel “cu mâinile goale”.  Una dintre nurori a råmas în Moab, dar Rut s-a hotårît så nu se despartå de soacra ei, astfel cå a ajuns în Betleem.  Acolo, Rut era cea care o sustine pe Naomi prin munca ei: de aceea, a deveni “culegåtoare de spice” în holdele de pe câmpiile uui bårbat bogat si puternuc, Boaz, care s-a dovedit a fi rudå cu Naomi.  Aflând conditia tristå în care se afla Naomi, ca o dezmostenitå, Boaz a plåtit pretul råscumpårårii.  Aceasta înså însemna si obligatia ca Rut så fie sotia lui Boaz.  Prin aceasta, numele lui Naomi si al lui Elimelec erau påstarte în Israel.  Boaz o iubea pe Rut, iar råscumpârarea fåcutå de el împlinea o cerintå a iubirii.  Din cåsåtoria lui Boaz cu Rut a iesit un båiat, nepotul lui Naomi, båiat care a devenit bunicul Impåratului David care domnit peste întreg poporul evreu.

Istoria lui Boaz si Rut si credinciosia lui Rut fatå de Naomi, soacra ei este  instructivå atât sub aspect moral si prophetic, cât si sub aspect spiritual.

2.      Coordonate morale si spirituale ale råscumpårårii   Istorisirea din Cartea Rut ne oferå importante lectii morale si spirituale,  Iatå una din lectiile de seamå: Credinta în Dumnezeul viu si adevårat då stabilitate vietii de familie. Trebuie så recunoastem cå tråim vremuri în care relatiile familiale sunt de multe ori greu lovote de nesupunere, neîntelegeri, lipså de dragoste,  Acolo unde existå credintå realå în Dumnezeu, acolo credinta conduce la afectiune, unind inimile.  Un al doilea gând: tânåra credincioaså Rut a fost binecuvântare pentru soacra ei vârstnicå, greu lovitå de încercåri.  Este o mare binecuvântare personalå, o binecuvântare pentru cei apropiati ai nostri, ca din tinerete cineva så-I fi dat viata Dumnezeului celui Viu.  Din acest motiv adresåm un apel fierbinte, cålduros celor tineri care citesc aceste rânduri, îndemnându-I så-I fie credinciosi Domnului Isus.

Din punct de vedere dispensational , Naomi (Plåcutå) devenitå Mara (Amåråciune) simbolizeazå pe poporul Israel, care îsi recunoaste conditia dureroaså în care se aflå, sub disciplina cârmuirii lui Dumnezeu.  Boaz (care înseamnå “In El este putere”) Il simbolizeazå pe Domnul Isus Christos cel Inviat, iar Rut pe credinciosii în Christos dintre Neamuri si care se bucurå cu cei mântuiti prin har din Israel de Christosul înviat si înåltat.  Credinciosii în Christos dintre Evrei si Neamuri alcåtuiesc Biserica, Mireasa cereascå a Domnului Isus Christos.

O lectie spiritualå prezentarea råscumpårårii lui Rut de cåtre Boaz este strålucirea Råscumpåråtorului.  El are un Nume strålucit.  Boaz înseamnå “In El este putere”.  Cu acest nume Adevåratul Boaz (Domnul Isus) Se dezvåluie ca un Råscumpåråtor Desåvârsit.  Râscumpårarea înfåptuita de Domnul Isus a satisfåcut depli cerintele dreptåtii lui Dumnzeu.  Actul råscumpårårii schimbå în mod radical pozitia råscumpåratului: cel råscumpårat nu mai este rob ci este deplin liber.  De ce?  In eliberarea celui råscumpårat este angajatå atotputernicia Celui al cårui nume înseamnå “In El este putere”. Ce mare privilegiu, ce fericire så avem un Råscumpåråtor Atotputernic.

3.      Chipul lui Boaz si lectiile spirituale oferite de Adevåratul Boaz.       

Boaz era bogat: el era numit “bogatul din Betleem.  El avea un ogor, avea slujitori,  detinea mijloacele materiale ca så le råscumpere pe Naomi si pe Rut, era stimat la portile cetåtii.  Pentru credinciosii în Domnul Isus Christos, este demn de retinu si demn de a-si hrani sufletele cu “bogåtiile nepåtrunse ale lui Christos” (Efeseni 3:8).  Apostolul Pavel scrie astfel: “Da! mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul så vestesc Neamurilor bogåtiile nepåtrunse ale lui Christos”.  Christos este atât de bogat, încât poate så acopere orice nevoie spiritualå a unui suflet sau a unei adunåri de oameni credinciosi.  El este bogat în iertarae fårå platå pe care poate oferi oricårui pâcåtos care crede în El,  bogat în bucuria  al cårei izvor este El, bogat în pacea pe care o oferå El din belsug în inima credinciosilor Lui, bogat în întelepciunea care vine prin Cuvântul Lui, în comuniunea cu El, bogat, nesfårsit de bogat în mângâiere si în învioare, în sfintenie, în smerenie, în dragoste, în ascultare

In sfârsit, Domnul nostru este bogat în slavå.  Dumnezeu L-a înåltat nespus de mult si I-a dat un Nume care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus så se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe påmântt  si de sub pâmânt, si orice limbå så mårturiseascå, spre slava lui Dumnezeu-Tatål cå Isus Christos este Domnul” (Filipeni 2:9-11). “El este chipul Dumnezeului Celui Nevåzut, Cel Intâi Nåscut din toatå zidireq, pentru cå prin El au fost fåcute toate lucrurile care sunt în ceruri si pe påmânt, fie scaune de domnii, fie dregåtorii, fie domnii,  fie ståpâniri: toate au fost fåcute prin El si pentru E”l.  (Coloseni 1:15-17)…”Câci Dumnezeu a voit ca toatå plinåtatea så locuiascå în El si så împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe påmântc cât si ce este în ceruri, fåcând pace prin sângele Crucii Lui” (Coloseni 1:19-20).

Pruncul umil nåscut în Betleem a devenit “bogatul din Betleem”.  El a primit de la Dumnezeu suprematia universalå, si prin viata Lui perfectå si prin Jertfa Sa, care L-a glorificat pe Tatål si îi mântuieste pe påcåtosi, S-a aråta depli vrednic aceastå bogåtie de slavå de nedescris.  Este drept, acum slava Lui paote fi ascunså pentru multi,  sub valul sumbru al påcatului.  Cerul, înså, cunoaste slava Lui, iar råscumpåratii Lui contemplå cu ochii credintei slava Domnului Isus Christos, asteptånd starae fericitå când vor fi cu El în vesnicia fårå sfârsit.  Ce bucurie så stii cå ai un Råscumpåråtor atat de bogat si cå El va da din slava Lui bogatå råscumpåratilor Lui!

Un credincios privind la såråcia spiritualå în care se aflå în prezent unii credinciosi, exclama:  Ce råscumpåråtor bogat si ce råscumpårati såraci. De ce asta?  Pentru cå nu luåm din bogåtiile care ne sunt puse la dispozitie cu generozitaea harului.  La 2 Petru 1:3-9 se spun aceste cuvinte: “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dåruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoastrea celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fågåduinteleLui nespus de mari si scumpe, ca prin ele så vå faceti pårtasi firii dumnezeiesti, dupå ce ati fugit de stricåciune care este în lume, prin pofte. De aceea, dati-vå si voi toate silintele så uniti cu crdinta voastrå

Fapta, cu fapta cunostina, cu cunostinta întrânare, cu înfrânarea råbdarea, cu råbdarea evaalvia, cu evlavia dragosta de frati, cu dragostea de frati ibirea de oameni, Cåci dacå aveti bin belsug aceste lucruri în voi, elel nu vå vor låsa så fiti nici lenesi, nici neroditori în ceea ce priveste deplina cunostintå a Domnului nostru Isus Christos,”.

Un Råscumpåråtor bogat ne-a dåruit totul în ceea ce priveste viata

noastrå spiritualå.  Din ceea ce ne-a dåruit El, putem uni într-u månunchi virtutile vietii crestine, ca unii care avem o fire nouå, divinå. Astfel, putem cunoaste mai bine, mai deplin pe Domnul nostru si bogåtiile Lui nepåtrunse.  De ce este såråcie spiritualå în viata credinciosilor sau a adunårilor?  Pentru cå nu apelåm la Cel ce ne dåruie totul, ci vrem så tråim viat spirituale cu resurse proprii, cånd stim cât de limitate, cât de ineffective sut resusele noastre proprii.  Numele  “Boaz” ne spune cå “In El este Putere, cu alte cuvinte cå El poate totul.   Faptul cå El dåruieste totul ne spune cå El are totul!  Iubiti frati, så întindem mâna credintei, så primim din bogåtiile Lui nepåtrunse pentru viata spiritualå, inclusive pentru croirea  de relatii fråtesti potrivite cu gândul lui Dumnezeu.

4.      Secerisul are un “Domn”

Pentru lucråtorii ogoarelor aratul, semånatul, udatul, plivitul – presupun effort, dar seceratul înseamnå bucurie.  Boaz a fost Domnul secerisului de pe ogorul lui, dar Domnul Isus, Råscumpåråtorul de la Golgota, El Adevåratul Boaz este Domnul suveran al secerisului produs de rodirea vestirii evangheliei harului lui Dumnezeu.  Poate esti seceråtor sau seceråtoare în ogorul Adevåratului Boaz.  Ce însemnat lucru så stii cå nu tu, nu omul este Domn în aceastå lucrare.  Cel ce strange roadele în hambarul Såu este Råscumpåråtorul.  Nu obosi în a semåna, a uda, a plivi.  Dacå esti chemat så seceri împreunå cu Mântuitorul, acesta este un privilegiul, dar Domnul secerisului râmâne totdauna numai El.

      El e Domn, El e Domn:

El din morti înviat si este Domn;

Toti se vor pleca si-or mårturisi

       Isus Christos e Domn!

Pentru Rut, culegåtoare de spice pe ogorul lui Boaz, o consecinta minunatå a råscumpårårii a fost unirea intimå a ei cu bogatul din Betleem.  Toti cei råscmpårati  datoritå Jertfei Domnului Isus Christos, fac parte din Biserica, care este Mireasa Domnului Isus Christos, adevåratul Boaz.

Unirea cu  Christos a credincuisilir care alcåtuiesc Biserica (Adunarea) este în mod larg si multi-lsteral prezenatå de Scrpturå

         unirea judicialå – în procesul de îndreptåtie (1 Corinteni  1:30  –      unirea moralå cu Christos:  Romani 6:6

         unirea spirtual|å: Romani 8:1-2

         unirea organica:  Christos Capul; Biserica – Trupul (Efeseni 4:11-15)

         unirea maritalå: Efeseni 1:22 si 23;  

     Ce pretios este Råscumpåråtorul,  ce valoare infinita are rådcumpårarea.   Iubite cititor, o ai?  Esti invitat la Domnul Isus: primeste mântuirea Lui, începe o viatå nouå cu El, chiar acum.

      Cei care L-au primit pe Christos sunt indemnati så nu uite niciodatå cå El ne-a rascumpårat cu pretul sângelui Lui si ne cheamå så tråim în sfintenie asteptånd ca Mirele så vinå så-Si ia Mireasa ca s-o ducå în casa Tatålui, în cåminul scump al celor råscumpårati

 

Serban Constantinescu





Obârsia Divinå a Råscumpårårii

4 04 2009

      In exprimarea curentå, råscumpårarea înseamnå reposedarea unei persoane sau a unui lucru, dupå ce a fost instråinat de la proprietarul initial.  In sens biblic, “råscumpårarea” însemneazå eliberarea unui om de sub robia påcatului, a lumii si a Celui Råu.  Evident, eliberarea de robia spiritualå – asa cum este robia påcatului si a necredintei, implicå puteri care depåsesc cu mult capacitatea umanå de actiune:  omul nu se poate dezrobi de sub tirania påcatului.  Unul din numele lui Dumnezeu din Vechiul Testament este Iehova-Gaal care înseamnå Dumnezeu este Råscumpåråtorul.  In contextul biblic singurul apt så råscumpere pe cei robiti de påcate este Dumnezeu.  La Exodul 6:6 Dumnezeu adresându-Se poporului Israel îi spune:  “Eu sunt Domnul, Eu vå voi izbåvi de muncile cu care vå apaså Egiptenii, vå voi råscumpåra din robia lor si vå voi scåpa cu brat întins.” Numai Dumnezeu a putut så elibereze pe Israel din robia egipteanå.  Tot astfel, aståzi, El poate elibera pe cei ce sunt sub robia Egiptului lumii acesteia. El face asta prin Domnul Isus Christos, care potrivit cu Isaia 53:1  este “bratul Domnului” sau conform lui Exodul 6:6 este “bratul întins al Domnului”.

     In istoriile biblice despre råscumpårare sunt douå caracteristici de remacat:  a.  pretul råscumpårârii (acest pret este atât de mare încåt omul însusi nu-l poate acoperi: este nevoie de un råscumpåråtor) b. efectul råscumpårårii (ea conferå eliberare totalå, reabilitare totalå).   In Exodul 12 putem vedea cu toatå claritatea cå eliberarea lui Israel de sub robia egipteanå a fost “råscumpårare prin sângele Mielului”.   Ceea ce i-a deosebit pe evrei de egipteni, n-a fost superioritatea moralå ci faptul cå evreii au fost sub adåpostul sângelui Mielului Pascal sacrificat.  Mielul råscumpåråtor prefigura pe Acela despre care Ioan Botezåtorul mårturisea: “Iatå Mielul lui Dumnezeu, care ridicå påcatul lumii” (Ioan 1:29). Da! Este o prefigurare a Jertfei de la Golgota, unde Domnul Isus Christos Si-a dat sângele Lui cel sfânt, ca så ne råscumpere pe noi.  Pretul råscumpårårii credinciosilor din vremea harului este sângele Domnului Isus    Christos.  Råscumpårarea este råspunsul lui Dumnezeu la conditia de rob a omului: rob al påcatului, al lumii ca sistem protivnic lui Dumnezeu, si, în ultimå instantå, al Celui Råu.  Cine crede în Domnul Isus este eliberat de aceste robii, el sau ea sunt deplin eliberati în Christos.  Råscumpårarea merge mânâ în mânå cu mântuirea, cåci mântuirea este råspunsul lui Dumnezeu la conditia de pâcåtos pierdut a omului.   Råscumpårarea ca si mântuirea sunt aråtåri ale harului lui Dumnezeu.

     Izvorul råscumpårårii este inima plinå de dragoste a lui Dumnezeu. La Golgota s-a aråtat infinita iubire a lui Dumnezeu pentu påcåtosi.  De aceea påcåtosii mântuiti cântå:

      El (Chrisos) e-a mea råscumpårare:

      Datoria mi-a plåtit,

      Si la El, sus, cu-ndurare,

     Un locas mi-a pregåtit.

Serban Constantimescu





Domnul Isus, Råscumpåråtorul

2 04 2009

Semnificatia termenului scripturistic “råscumpårare”.

“Cåci, stiti  cå nu cu lucruri pierioare, cu argint sau cu aur ati fost råscumpårati din felul desert de vietuire pe care îl mosteniseråti de la pårintii vostrici cu sångele scump al lui Isus, Muelul fårå cusur su fUå prihanå” (1 Petru 1:18-19).   “Christos a fost fåcut de Dumnezeu pentru noi Intelepciune, Neprihånire, Sfintire si Råscumpårare”.  (1 Cor. 1:30),   “In El (Christos) avem råscumpårarea, prin sångele Lui”.  (Efeseni 1:7).

   Este spre folosul nostru spiritual så întelegem ce înseamnå în Biblie cuvåntul “råscumpårare”  si, astfel, så putem afla: cine este råscumpåråtorul, care este pretul råscumpårårii, cine sunt cei råscumpårati, care sunt efectele în viata de fecare zi, a faptului cå cineva este råscumpårat în sensul prezentat de Biblie.  Sunt putine cårti în Biblie care så nu se refere la subiecrul råscumpårårii.  De pildå, în cartea Iov, una dintre cele mai vechi cårti din compunerea Bibliei, sunt spuse utmåtoarele vuvinte, exprimate de Iov în conditii deosebit de grele: “Stiu cå Råscumpåråtorul meu este viu si cå Se va ridica la urmå pe pâmânt.  Chair dacå mi s-ar nimici pielea si cchira dacå nu voi mai abea carne, voi vedea, totusi, pe DumnezeuL Il voi vedea si îmi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, nu ai altcuiva.  Sufletul meu tânjeste de dorul acests înlåuntrul meu” (Iov 19:25-27).  De unde stia Iov un asemenea lucru? De ce îl stia asa de limpede cu multe milenii în urmå cånd omulmodern aproape nu stie ce însemneazå, din punct de vedere spiritual “råscumpårarea”?  In acea vreme, Iov bu avea revelatia biblicå, cum o avem noi aståzi, dar Insusu Dumnezeu i se revelas, asa cum i s-a rvelatt lui Noe, Enoh, lui Avraam, lui Moise si altor oameni ai credintei.  “Stiu cå Råscumpåråtorul meu este viu”…Ce pretioaså stiintåStiu spune despre siguranta pe care un råscumpårat care îsi cunoaste Råscumpåråtorul.  Posesivul “meu” spune despre o legåturå personalå de viatå cu cel ce singur este apt så råscumpere.  Ce minunat sunå pentru un om, o fiintå påcåtoaså expresia aceasta:  Råscumpåråtorul sau Mântuitorul meu!  Ce nevoie absolutå avem så stim cå este un Mântuitor si oricine crede în El poate så spunå “El este Mântuitorul si Råscumpåråtorul si Mântuitorul meu.  Din citatul din Iov, reiese cå Dumnezeu era råscumpåråtorul  lui iar sin cele trei texte de la începutul aceste note, rezultå cå în prezenta vreme de har. Mântuitorul si Råscumpåråtorul este Domnul Isus Christos.  Il cunosti si Dta în acestå caliate, iubite cititor?





Capetenia si Desåvârsirea Credintei (III)

24 03 2009

Capetenia si Desavårsirea Credintei (Evrei 12:3)  (III)

     A privi la Domnul Isus cu ochiul credintei însemneazå a anticipa ceea ce vom face aevea, în cerul strålucit.  Acolo, elberati “de påcatul care ne înfåsoarå asa de lesne”, ne vom scålda privirile în infinitele râuri de har care pornesc din Christosul proslâvit, admirând mereu, noi înfåtisåri si aråtåri ale perfectiunilor Sale. 

   In contextul epistolei cåtre Evrei, Domnul nostru este Cåpetenie si Desåvârsire a credintei.  De ce? Pentru cå El este primul care påsit în chip desåvårsit pe drumul credintei, asa cum a rânduit Dumnezeu pentru toti cei ce au privit la Mântuitorul sau vor privi la El: Domnul Isus a venit în lume, a tråit o viatå pe deplin sfântå, S-a adus jertfå si a mers în mormânt, a înviat într-un trup slåvit, S-a înåltat la cer.  Acelas ciclu al credintei reprezintå destinul binecuvântat al oricårui credincios. Dar, în timp ce toti ceilalti credinciosi asteptå  încå învierea trupurilor lor,  Domnul Isus Christos este deja asezat la Dreaota måririi, aseptând ca vråjmasii Lui så fie fåcuti asternut al picioarelor Lui.  Desigur, Avraam, Isaac, Iacov, Moise si multi altii au avut o curså bunecuvântatå a credintei, dar Cel ce a parcurs în întregime cursa credintei este numai Domnul Isus Christos.  El este unic, este pe deplin îndrituit så fie Capetenia si Desåvårsire credintei nostre.  Dacå urmåm experientele “eroilor credintei” din Evrei 11, prindem curaj, våzând în sfintii Vechiului Testament martori ai credinciosiei lui Dumnezeu, ai puterii Lui în viata celor credinciosi.  De la credinciosii Vechiului Testament, sau chiar din vietile unor credinciosi exemplari din istoria adunårii lui Dumnezeu pe pâmânt, luåm încurajare în alergare noastrå.  Inså de la Cel ce este Cåpetenia si Desåvårsirea credintei noastre, privit, contemplat, luåm nu numai încurajare ci putere efectivå, luåm harul care ne întåreste, care ne face apti så alergåm “cu ståruintå, la alergarea care ne stå înainte”.

      J. N. Darby spunea:  “Carnea, inima omeneascå sunt pline de griji si de fråmântåri: cu cât gândim mai mult la ele, cu atåt suntem mai împovårati.  Inima este usor amågitå de obiectele pe care le dorim si nu se poate elibera de ele.  Când înså privim la Isus, în noi este activ omul cel nou: atunci inima cea nouå are un alt obiect al dorintelor, un obiect care ne despovåreazå, ne detaseazå de obiectele de pe påmânt, lucrând în noi afectiuni noi, potrivite cu inima nouå ce ne-a fost dåruitâ den Dumnzeu. Da! Numai prin Isus, contemplat în perfectiunile Lui, primim acea putere efectivå, pozitivå care ne face liberi.”

     Domnul Isus este Marele Exemplu al credintei în vederea desfåsurarii vietii pe pâmânt a credinciosilor, a alergårii si a lucrårii lor.  (Efeseni 3:10-12).

   Alergarea credintei ìsi are startul la întâlnirea cu Domnul Isus, la Cruce: acolo se pecetluieste soarta vesnicâ a fiecårui om.  Destinul tåu vesnic, iubute cititor, depide de felul în care privesti la Cel crucificat.  Cine priveste cu ochii credintei la Cel Råstignit pe Cruce, capåtå, prin Numele Lui iertarae påcatelor (Fapte 10:43).

  Privirea tintâ la Domnului Isus care este Cåpetenia si Desåvârsirea credintei mântuitoare, este un exerciu spiritual continuu.  Nu existå crestere spiritualå, nu e înaintare duhovniveascå decåt contemplându-L pe Domnu Isus în paginile Scripturilor Sfinte, în pårtåsia sfântå a credinciosilor, adunati IN JURUL DOMNULUI ISUS CHRISTOS.

    Ce fericire de-a cunoaste

   Pe Cel ce-n veci e neschimbat,

  Så-L ai aicea ca Prieten,

  Apåråtor si Bun Påstor!

Serban Constantinescu