6. Simbolismul Pâinii si Vinului

6.   Simbolismul Pâinii si Vinului.            Conceptul scriptural.   

    Cele douå elemente folosite la practicarea Cinei Domnului au fost alese de Insusi Domnul Isus Cristos, de aceea ele imoun cea mai mare si cea mai plinå de grijå atentie.  Alegând pâinea si vinul ca elemente care amintesc de trupul si de sângele Mântuitorului,  Domnul nostru a subliniat, pe de o parte, o frumoaså si izbitoare simplitate, si pe de altå parte o adâncå, o nepåtrunså spiritualitate. Ce poate fi mai simplu decåt så frângi o pâine si så iei, cu reculegere din ea, så så  bei în comuniune cu fratii de credintå din rodul vitei?  Totusi, pårtåsia cu trupul care S-a adus Jertfå, cu sângele råscumpåråtor spune despre singura lucrare mântuitoare, rânduitå de Dumnezeu, si despre Singurul Mântuitor, Singurul în care este mântuire.

 a.      Pâinea 

Pe maså este o pâine si un pahar cu vin. In jurul mesei sunt crestini care sunt adunati în jurul Domnului Isus, invitati de El så-si aducå aminte “de moartea Lui, pânå va veni El” (1 Cor. 11:27).  Ce adâncå semnificatie spiritualå oferå pâinea credinciosilor adunati pentru Cina Domnului!

     – ei våd efectul gråuntelui de gråu, care a fost plantat în påmânt si a murit.  Inainte ca boabele de grâu så fi devenit fåinå, ele au fost isåmântate în påmânt si au devenit spice care au dat boabe producåtoare de fåinå.  La Marcu 4:28 se spune cå “påmântul rodeste singur: întâi un fir verde, apoi un spic, dupå aceea, gråu deplin în spic”.  Cu alte cuvinte, ca så avem pâine, este mai întåi nevoie ca gråuntele de grâu så moarå.  Domnul Isus spune la Ioan 12:24: “Adevårat, adevarat vå spun cå dacå gråuntele de gråu care a cåzut în pâmânt nu moare, râmâne singur, dar dacå moare, aduce multå roadå”. Pâinea spune mai întâi de moartea Domnului Isus. Si de faptul cå cei ce au crezut în El, credinciosii,  sunt rodul jertfei Lui.     Cum moartea este plata pâcatului (Romani 6:23), iar Domnul Isus Cristos a fost cu desåvârsire fårå pâcat (1 Ioan 3:5; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:22), rezultå cå El a murit în chip voluntar, deplin de bunå voie.  Cât de limpede  atesta acesta adevår, cele spude de Domnul Isus Cristos, la Ioan 10:17-18: “Tatål  Må iubeste, pentru câ Imi dau viata ca iaråsi s-o iau: nimeni nu Mi-o ia su sila ci o dau Eu, de la Mine. Am puterea s-o dau si am puterea s-o iau iaråsi – aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatål Meu”.  Pe de altå parte, când la Ioan 10 se prezintå pe El Insusi drept “Pastrul cel Bum”, Domnul Isus spune: “Eu sunt Påstotul cel Bum. Pastorul cel Bun Isi då viata pentru oi.”  Cu alte cuvinte, råstignirea Domnului Isus acea så fie fåcutå pentru altii sau în locul altora.   Asta înseamnå  cå El a murit ca Inlocuitorul, ca Sustitutul pâcåtosilor, a celor rânduiti så fie oile Lui.  Ce frumos consunå acest adevår cu faptul cå îngerul îl anunta pe Iosif cå pruncului pe care Il va naste Maria   îi  va pune numele “Isus” – “pentru cå El va mâmtui pe poporul Lui, de påcatele Sale.  Cristos a primit plata påcatelor, pentru cå El a murit în mod voluntary pentru altii, cu alte cuvinte ca Substitut pentru altii.  Milioane si milioane sunt beneficiarii mortii substitutorii a Domnuli Isus Cristos pe cruce.  El este “grauntele de gråu’ care, prin moartea Lui,. a adus o roadå infinit de mare  –        credinciosii våd în pâine un produs al gråului, care a fost zdrobit în valturile morilor, selectat, sitat si devenit fåinå din al cårei aluat, prin coacere la temperaturi ridicate a rezulat pâinea.  Acest process spune despre Domnul Isus Cristos, “omul durerii si obisnuit cu suferinta, care era asa de dispretuit cå-ti întorceai fata de la El” (Isaia 53:3). Dacå meditåm la Ghetsimani si la Cruce, la patimile prin care a trecut Måntuitorul nosteru, suntem profound impresionati.  El spune în Ghetsimani: “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; râmâneti aici si vegheati împreunå cu Mine” (Matei 26:38).  La Luca 22:41-42 se spune câ Domnul Isus s-a deprtat de ucenici, ca la o aruncåturå de piatrå si a început så se roage. Zicând: Tatå, dacå voiesti, depårteazå paharul acesta de la Mine, Totusi, facå-se nu voia Mea ci voia Ta.”  Batjocorit, båtut, scuipat, incununat cu spini, El a fost ca “un miel pe care il duci la måceårie”.  “Mi-am dat spatele înaintea celor ce Må loveau si obrajii înaintea celor ce-mi smulgeau barba; nu MI-am ascuns fata de ocåri si de scuipåri” (Isaia 50:6).       La suferintele fizice, sunt de considerat si sugerintele spirituale.  “Domnul a fåcut så cadå asupra Lui, nelegiurea noastrå, a tuturor.”  El era stråpuns pentru påcatele nostrea, zdrobit pentru fårådelegile noastre, pedeapsa care ne då nouå pacea, a cåzut peste El” (Isaia 53). “ Cel ce n-a cunoscut niciun påcat, a fost fåcut påcat pentru noi“.   In cele trei ore pe cruce când Tatål Si-a  întos fata de la El, Domul Isus a strigat cåtre Tatål cu versetele profetice din Psalmul 22:  “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu – pentruce M-ai påråsit?” (v. 1)  “Pentru ce Te depårtezi fårå så-Mi ajut si fårå så asculti plângerile Mele?. “Strig ziua, Dumnezeule si nu-Mi råspunzi, stri si noapte si tot n-am odihnå” (v. 2).  Påcatul meu si al dumitael, iubite cititor, La- desprtit tempora de Tatål pe Domnul Isus Cristos,   în grelele momente ale crucii.  Pe drept, Dumitru Cornilescu, într-un imn crestin spunea:     Dar chinul cel de moarte     E inlåuntrul Såu:     De Tatål Il despsrte     Påcatul Meu si-al tåu!Suferinte fizice si spirituale experimenate pe Cruce de Domnul Isus, iatå ce ne poate spune påinea pe care o privim si p frângem la celbrare Cinei Domnului. Tot astfel credinciosul Nicolae Moldoveanu spunea despre Domnul Isus::        Ca Pâine-a vietii,        Ca sânge-al iertåtii,        Ca jertfå curatå am fost dåruit,        Iubirea eternal, cu bratele-ntinse        M-a dat tuturora.  Dar tu M-ai primt? b.  Paharul cu vin  Al doilea element cu semnificatie simblicå la Cina Domnului, este cupa cu rodul vitei, sau cum obsnuiesc altii så spunå “paharul xu vin”.  Desigur. accentul se pune pe continutul paharului, iar semnificatia este legatå de acest continut. Despre semnificatia paharului, Domnul Isus spune la Luca 22:20: “Acest pahar este legåmântul cel nou, fåcut în sângele Meu, care se varså pentru voi.”  Este limpede deci cå  paharul cu vin sinbolizeazå sângele scump al lui Cristos, prin care s-a asigurat o måntuire vesnicå, multor påcåtosi.  Sumarizând multiplele texte Vechi Testamentale cu privire la jerfele din rånduiala leviticå, la Evrei 9:22 se scrie: “Si dupå Lege, aproape totul este curåtit cu sânge si fårå vårsare de sânge, nu este iertare.”  Fårå o jerfå substitutorie, însotitå de vårsarea sângelui curåtitor de pâcate, nu poate fi apropiere de Dumnezeu, nu poate fi iertare din partea lui Dumnezu, nici primire din partea Lui.  Toate jertfele din rânduiala leviticå erau umbre al marei Jertfe de la Cruce a Domnului Isus Cristos.  In legåturå cu råstignirea Lui pe Cruce, Dumnezeu a decretat, prin cele scris de Ap. Ioan ; “Sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, curåteste de orice påcat” (1 Ioan 1:7),  Vinul aminteste de sângele Domnului Isus si de faptul cå orice råscumpårat al lui Dumnezu a ajuns la acest privilegiu, prin sângele Mielului lui Dumnezeu.  “Cåci stiti cå nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cau aur ati fos råscumpårati di felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la pårintii vostri, ci cu sângele scum al lui Isus, Mielul fårå cusur si fårå prihanå” (1 Petru 1:18-19).   Meditând la sâgele Domnului Isus, vårsat pe Cruce pentru Mântuirea pâcåtosilor care cred în Domnul Isus. Credinciosii au inimile pline de adorare: ei îl glorificå în adorare pe Tatål si  pe Fiul pentru dragostea fårå margini care a fost revelatå în Domnul Isus, care I-a pus în partasie cu Intreit Unicul Dumnezeu si unii cu altii    Sunt unii asa zisi “crestini moderni” care sustin cå amintirea de trupul si sångele Måntuitorului, de fapt, dezvåluie o fatå hidoaså a crestinismului.  Sângele, spun ei, vorbeste despre moarte, iar frumusterea cretinismului constå în viata pe care o aduce, nu în moartea sângeroaså a Mâmtuitorului.  Råspunsul la aceastå obiectiune, este clar:  fårå Golgota, fårå sângele curs din belsug pentru noi, nu poate fi iertare de påcate, cu alte cuvinte, fårå sângele Mântuitor al Domnului Isus, nu ar exista crestinism.    Dar obiectiunea cå se face prea mare paradå de sânge, de moarte, nu poate sta în picioare,  Moartea lui Cristos ca Inlocuitor (Substitut) al påcåtosilor a fost mijlocul minunat ales de Dumnezeu ca så de viatå vesnicå påc♪tosilor,   Ispåsirea, råscumpårarea. Împâcarea cu Dumnezeu, neprihånirea – au fost oferite de Dumnezeu datoritå mortii si lucrårii curåtitoare si înnoitoare a sângelui Domnului Isus.  Da, sängele spune de moarte, dar este singura moarte care då viatå vesnicå.   In uktima carte a Bibliei, în Apocalipsa, unul din chipurile în care apare Mântuitorul este chipul de Miel: El a fostjunghiat dar a înviat si est Ceo dintâi rod al învierii.  Cina Domnului ne spune despre moartea Lui mântuitoare, dar si de venirea Lui izbåvitoare pentru credinciosii Lui,  Nu, sângele prefigurat de vinul amintitor, spune nu doar despre moartea în dragoste a Domnului Isus Cristos ci si despre o mântuire mare oferitå în dar tuturor credinciosiloe Såi, care-L asteaptå cu drag.  Asa zisii crestini care socotesx cå pomenirea sângelui lui Cristos nu este compatibilå cu demnitatea credintei crestine, så ia seama: prin obiectia lor  frustreazå crestinismul de cea mai vie dovadå a   a dragostei lui Dumnezeu:  Cristos si Jertfa Lui, reprezuntå pentru vecie aceastå dovadå. În cer si pe påmânt.        Altceva nu måntueste, decåt sångele lui Isus.     Altcva nu fericeste decåt sângele Lui Isus.     Al lui Isus scump så-L slâvim acum cu toti,     Nu e nimic mai de pret sângele lui Isus!

5. Originatorul Cinei Domnului e Domnul Isus Cristos

5. Originatorul Cinei Domnului este Domnul Isus Cristos  

Numele “cina Domnului” este un nume foarte cuprinzåtor,  Cina este a Domnului pentru cå Cel ce a instituit-o este Insusi El, si este a Domnului pentru cå El si lucrarea lui mântuitoare sunt marea temå a rânduielii cristice, specificå Bisericii, care se numeste “cina Domnului” sau “frângerea pâinii” .

Despre instituirea Cinei Domnului vorbesc pe larg evangheliile.  Principalele texte sunt:  Matei 26:26-29; Marcu 14: 22-26;  Luca 22:19-20.  In epistole, despre instituirea si semnificatia Cinei vorbeste Apostolul Pavel, care n-a fost prezent la instituirea Cinei Domnului, dar care a primit chiar de la Domnul Isus Cristos revelatia a ceea ce era necesar pentru crestinii autentici, în decursul mileniilor cu privire la rânduiala cristicâ a cinei Domnului.

Cu cåtå claritate si concizie scrie Ap. Pavel la 1 Corinteni 11:23-26:  “Cåci am primit de la Domnul ce v-am învåtat, si anume cå Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, si dupå ce a multumit lui Dumnezeu, a frânt-o si a zis: Luati, mâncati acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi: så faceti aceasta spre amintirea mea.  Tot astfel, dupå cinå a luat paharul si a zis: Acest pahar este legåmântul cel nou în sângele Meu. Så faceti lucrul acesta spre amintirea mea, oridecâte ori veti bea din el.. Pentru cå oridecâte ori mâncati din pâinea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pânå va veni El”.

Cu privire la instituirea Cinei Domnului, am dori så luåm în consideratiune patru aspecte  mai importante si anume:

a.    Persoana care a insituit Cinab.   Circumstantele in care s-a instituit Cina.c.    Relatia dintre Paste si Cinå.d.   Aspecte privind Cina propriu-zisåa.      Persoana care a instituit Cina este Domnul Isus Cristos.  El este numit în epistola cåtre Evrei “oglindirea slavri lui Dumnezeu-Tatål si întipårirea finite Lui si care sustine toate cu Cuvântul puterii Lui. El este Cel a fåcut curåtirea påcatelor si a sezut la dreapta måririi în locurile prea înalte” (Evrei 1:3).  Cel ce a instituit Cina Domnului are autoritate supremå în cer si pe påmânt pentru cå El este unit în chip perfect cu desåvårsirile lui Dumnezeu-Tatål.  In Cristos pot fi våzute toat gloriile morale si spirituale, cåci Cristos este “oglindirea gloriei lui Dumnezeu:”.  Cristos este Cel ce face accesibile oamenilor gloriile lui Dumnezeu-Tatål.  Fårå Cristos, nu este posiibilå comuniunea omului cu Dumnezeu.“Sustine toate prin cuvântul puterii Lui” spune despre faptul cå Domnul Isus este Påstråtorul în existentå al Universului si cå prin puterea Lui mântuitoare (“a fåcut curåtirea påcatelor” a cåstigat cu pretul sângelui såu Biserica:  Creatorul si Pastråtorul Universului este si Måntuitorul.   El avea deci Intreita autoritate de a institui Cina Domnului.  Dar la aceasta se adaugå pozitia lui de onoare si de privilegiu, ca unul care stå “la dreapta Måririi în ceruri”. Este pozitia de supremå autoritate a Domnului Isus, pe care “cu o zi înainte de patima Sa” o anticipa, atunci cånd le låsa ucenicilor Såi, în umilintå si harului suveran al lui Dumnezeu pe care l-a adus El insusi ,  Harul si adevårul au venit prin Cristos.  Cånd  Lui.  Sfintii sunt adunati pentru “frângerea pâinii” le este scumpå împåtrita autoritate a Celui care a Instituit Cina Domnului.  Mai mult, potrivit cu Matei 18:20, Domnul Isus este prezent cu crestinii adunati pentru frângerea pâinii, dupå cum spune cåntarea:Tu esti  în mijlocul nostru,Lauda cåntând prin noi,Noi Te preamårim prin DuhulSi gândind la moarta Ta,                            b.    Circumstantele în care a fost instituitå Cina DomnuluiAfirmatia din Ioan 18:4  “Isus stia tot ce avea så I se întâmple” fåcutå de Ioan cu prilejul vonderii si prinderii Domnului Isus, era –desigur- valabilå si în legåturâ cu circumstantele instituirii Cinei Domnului. Datoritå cunoasterii cuprinzåtoare a Domnului Isus, El a dat instructiuni adecvate ucenicilor cu privire la sårbåtoririi ultimului Paste, care devansa Cina Domnului si care era corelat cu råstignirea Lui. Domnul Isus a instruit pe ucenici cu privire la locul unde va avea loc sårbåtorirea Pastelor si apoi prima  Cinå.  El le spune despre faptul cå vor fi condusi la casa de sårbåtorie “de un om, care duce un ulcior de apå, apoi descrie casa in care va avea loc prima cinå.  Detaliile au semnificatie spiritualå: urmau så fie condusi la “o odae mare de sus, sternutå, gata” (Luca 22:12).  “Odaia mare, semnificå sub aspect spiritual existenta disponibilitåtii de primire a tuturor celor doriti de cel ce conduce sårbåtorirea, ca så fie prezenti.  Dorinta si plâcerea Celui cu autoritate de a-i avea pe toti câti considerå El în acea “odaie mare eliminå restrictiile, subiective, sectare care ar putea interveni   “Odaia de sus” spune despre caracterul de sus, separat de zarva lumii a celebrårii Cinei sugerând spiritualitatea amintirii de Jertfa Domnului Isus si a adorårii cu care este asociatå.  “Asternutå gata”  ducel la gândul cå totul se bazeazå pe o lucrare deplin încheiatå, câ Cina Domnului este prilejul de a fi impreunâ a tuturor celor care au intrat în lucarea de mântuire deplin încheiatå a Domnului Isus Cristos.Timpul instituirii Cinei Domnului a fost preziua crucificårii Domnului Isus Cristos.  Domnul Isus Si-a încheiat lucrarea pe care I-o dåduse Tåtål s-o facå. Prin marea Jertfå a Crucii, dar înainte de a merge la Cruce, El a perpetuat pentru ucenici amintirea, cu caracter de continuitatea a acelei jerfe, subliniind prin aceasta cå sacrifiul care va avea loc va avea o semnificatie vesnicå pentru toti cei ce vor crede în Cristosul cel Crucificat pentu påcåtosi.Graiul crucii Mântuitorului, asa cum mårturisea credinciosul Teodor Popescu în lucrarea lui cu continut evanghelic “Golgota” spune despre douå lucruri esentiale:]–        despre gravitatea påcatului: când påcatelor celor mântuiti prin Cristos au fost asupra Lui în calitate de Inlocuitor al pâcåtosilor. Dumnezeu a aplicat “plata påcatului = moartea, chiar asupra Singurului Såu Fiu, care era, prin El Insusi desåvårsit de sfânt.  Jertfa Domnului Isus Cristos spune despre sfintenia desåvårsita a lui Dumnezeu, care nu trece cu vederea påcatul, care nu laså påcarul nepedepsit; –        despre dragostea infinitå a lui Dumnezeu, care pentru mântuirea pâcåtosilor, a dat ce a avut mai scump în ceruri si pe pâmânt: pe Domnul Isus Cristos.  Teodor Popescu întreba: Iubite cititor, ai înteles tu graiul Crucii.Evident momentul instituirii Cinei Domnului a fost înainte de împlinirea Jertfei.  De ce? Domnul nostru dorea ca graiul Crucii, cu semnificatia lui profundå så råmânå în memoria celt mântuiti prin Jertfa Crucii, “pânå al venirea Lui, pânå când El va veni iaråsi så råpeascå, så ia cu Sine, Adunarea Sa.b.      Relatia dintre Pastele (iudaic) si Cinå

La Luca 22:14-16 este scris: “Când a sosit ceasul, Isus a sezul la maså cu cei 12 apostoli. El le-a zis: Am dorit mult så manna Pastele acesta cu voi înainte de patima Mea; cåci vå spun, cå de acum încolo, nu le voi mai mânca pânå la împlinirea lor, în Impåråtia lui Dumnezeu.”  Când Moise, sub îndrumarea Domnului, a Domnului Isus Cristos a instituir sårbåtoara Pastelor,  Domnul avea în vedere ultimul Paste care anticipa iminenta lui “patimå” = råstignirea.  Miile de miei sacrificati de la initierea Pastelor pânå la acel “ultim Paste”  îndreptau atentia spiritual|å cåtre Mielul lui Dumnezeu, care avea så Se aducå jertfå lui Dumnezeu pentru påcåtosi. Odatå cu primirea de cåtre Tatâl a Jertfei efective a lui Cristos, urmea så de încheie dispensatia Legii (cea a umbrelor ) si så se instaureze dispensatiunea harului suveran al lui Dumnezeu: Jertfa – symbol, jertfa – umbra a devenit Jertfa – realitate, jertfa efectivå, pe care autorul Epistolei cåtre Evrei o caracterizeazå cu cuvintele:  “Printr-o singurå Jertfå. El a fåcut desåvårsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti” (10:14).  Jertfele levitice asigurau curåtirea ceremonialå, în timp ce Jertfa cristicå marcheazå “desåvårsirea pentru totdeauna = desåvârsirea vesnica, a tuturor celor care cred în Domnul Isus, si sun mântuiti prin harul lui Dumnezeu.  Ultimul Paste, care marca trecerea la Cina Domnului  subilnia:

–        numai o singurå cale a mântuirii: curåtit prin sângele Mielului; –        un singur temei al sigurantei depline: “sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne cur|teste de orice påcat (1 Ioan 1:7);  –        securiate vesnicå, la adåpstul sângelui Mielului.

Mântuitorul nostru poartå si în ceruri chipul de Miel, ceea ce subliniazå împactul vesnic, în cer si pe pâmânt.

“Si pe toate fåpturile care sunt în cer, pe påmânt, sub påmânt, pe mare si tot ce se aflå în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce sade pe Scaunul de domie si a Mielului så fie lauda, cinstea, slava si ståpânirea în vecii vecilor!”  (Apoc, 4: 13).

Este limpede: Pastele iudaic era o celebrare specificå poporului pâmântesc al lui Dumnezeu; “Pastele Jerfei lui Cristos (“Cristos, Pastele noastre a fost jerfit”(1 Cor. 5:7) are semnificatie infinit mai largå o semnificatie cosmicå. c.      Detalii semnificative cu privire la ultimul Paste–        Care este cel mai mare? (Luca 22:24-30).

“Intre apostolic s-a iscat o ceartå, ca så se stie care din ei avea så fie cel mai mare”.  Ce demonstrare a tendintelor naturii umane (da, chiar si a credinciosilor), în momentele cele mai solemne,  Cum Se dezvåluie Domnul ucenicilor în aceastå împrejurae? El le spune:  “Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeste!”  Ce lectie avem de învåtat, în parcticare rânduielii care a urmat Pastelui iudaic, îm practiacare Cinei Domnului!.

–        Spålarea picioarelor ucenicilor  (Ioan 13:2-12).  Domnul nostru îi voia pe ucenicii ce aveau så paricipe la peima Cinå “curati de tot”.  Asa  ne vrea El si pe noi. Este un principi demn de retinut: nu este pårtâsie fårâ nastere din nou, dar în acelas timp nu este nastere din nou fårå pårtåsie.Spålând picioarele ucenicilor, Domnul Isus demonstraezå concluziv ucenicilor, cå El este în nijlocul lor pânå la sfårsit, ca Cel ce slujeste–        Anuntarea prezentei vânzåtorului (Ioan 13:18-20).

Domnul Isus a gåsit necesarå aceastå anuntare, din mai multe pricini:

–        El tinea så arate legåtura lui intimå cu participantii la ultimul  Pastea si la prima Cina a Domnului;–        El nu era indifferent fatå de Iuda: Iuda påsise pe drumul trådårii, dar Mântuitorul are o purtare atentå fatå de el, subliniind prin aceasta cå responsabiliatea pentru o atitudine ostilå Domnului Isus, îi apartine în intregime lui Iuda;–        Dezvåluirea “vånzåtorului” urma så-l determine pe Iuda så påråseascå grupul de paricipanti ai ultimului Paste. Astfel cå la Prima Cinå a Domnului aveau så fie prezenti numai ucenicii credinciosi, fidel în totul Domnului lor.Tragedia lui Iuda a fost cå a admis pâcatul cronic în viatå, iubirea de bani, o rådåcina a tuturor releleor. El n-a avut mântuirea si a pierdut-o, ci el n-a avut niciodatå viata nouå din Dumnezeu, ci a fost “ucenic cu numele” în realiate fiind rob al påcatului, plin de egoism.  De aceea Mântuitorul spunea: “Negresit, Fiul Omului Se duce dupå cum este scris despre El. dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Mai bine ar fi fost pentru el så nu se fi nåscut.” (Matei 26:24).Cu trizeci de arginti obtinuti. Iuda s-a sinucis, coplesit de regrete pentru gestul lui nesâbuit, dar niciodatå pocåindu-se pentru trådarea lui.Lectia lui Iuda ne învatå så ne cercetåm si så gåsim înaintea lui Dumnezeu ce atitudine avem fatå de Domnul Isus.  La Cina Domnului, El Ii admite doar pe cei ce au o atitudine de credinciosie fatå de El!f. Aspecte privind Cina Domnului propriu-zisåCina Domnului, corelatå la instituire cu Pastele, marca totusi diferente demnificative de ceea ce semnifica Pastele,–        Sub perspectiva divinå Pastele din preziua råstignirii era ultimul Paste, iar Cina Domnului care urma Pastelui era prima celebrare , marcånd, în economia planurilor lui Dumnezeu inaugurarea dispensatiei harului lui Dumnezeu, dupå indelungata perioadå a dispensatiei Legii;–        Pastele reprezenta memorialul (amintirea) izbåvirii poporului Israel de sub robia egipteanå.Cina Domnului este memorialul unei jerfe cu semnificatie nu uni-natioanalå, ci cu semnificatie cosmicå, universalå –        Pastele era o sårbåtoare a Israelului, în timp ce           Cina Domnului este o celebrare specificå tuturor crestinilor adevårati.–        Pastele  anticipa venirea Råscumpåråtorului;                 Cina Domnului aminteste despre Råscumpåråtorul care a înfåptuit odatå pentru totdeauna o råscumårare vesnicå, cu pretul sângelui Sâu (Efeseni 1:7).Simbolurile folosite la Cina Domnului

              Cele douå simboluri, påine si vinul exprimå frumusetea simplitåtii si totusi o adâncime uimitoare: påinea spunea

              despre trupul Mântuitorului care avea så fie crucificat ca så poate asupra Lui pâcatele multora.  Vinul spunea despre sângele ce avea så fie vårsat pe cruce pentru råscumpårarea celor mântuiti prin Domnul Isus.  Ambele simboluri spuneau despre Cristos ca fiind Inlocuitoru (Substitutul) pe cruce al celor mântuiti de El

                                   Cina Domnului, prilej de multumiri

                  “Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine, si dupå ce a binecuvânat -o , a frânt-o si a dat-o ucenicilor, zicând: Luati, mânacati, acesta este trupul Meu! Apoi a luat un pahr, si dupå ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicånd: beti toti din el, Acesta este sângele legåmântului celui nou, care se varså pentru multi pentru iertarea påcatelor” (Matei 26:26-28)

                    La Luca 22:19 sunt folosite expresii similare. Ele atestå cå la Cina Domnului este o atmosferå de binecuvâtare si multumire (în greceste de “euharistie”. Inainte de Ghetsimani, de Gabata, de Golgota, Domnului Isus multumea. De ce?  “Pentru bucuria care îi era puså înainte, El a suferit cruce, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scunului de Domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).  Domnul Isus privea înainte la împlinirea profetiei lui Isaia: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va înviora”.  Iatå de ce multumea Domnul Isus în seara Cinei,  Atmosfera euharisticå este de dorit si aståzi la credinciosii adunati så praznuiascå Cina Domnului.  Uneori ei Ii cåntå Domnului Isus:

                                Cinste, slavå, multumire

                                Tie, scump Mântuitor.

                                Nepåtrunsa Ta iubire,

                                Premårim acum, în cor!

             Så faceti lucrul acesta spre amintirea Mea! 

                 Aceste cuvinte desemneazå, fårå niciun echivoc Cina Domnului ca fiind un memorial al Persoanei si al lucrårii de mântuire a Domnului Isus.

                  Indemnul este o dorintå expreså a Domnului Isus cåtre cei ce sunt cu advårat ucenicii, urmasii Lui.  Dorinta Domnului nu este o optiune facultativå a credinciosilor ci o necessitate spiritualå de prima mânå.  In mod natural, firesc, noi suntem uituci: avem nevoie de împrospåtarea memoriei noastre duhovnicesti, iar cu privire la Persoana si lucrarea Domnului Isus, Cina Domnului este mijlocul deolin eficace de a ne reaminti despre aceste lucruri,  “Faceti asta!” presupune continuitate; înseamnå timp special dedicat acestei activitåti spirituale deosebit de profitabile.

                   De-aceea, în iubirea Sa

                  Aceastå Cin-a rânduit.

                  In noapte când a fost våndut,

                  C-o zi-nainte de-a muri.

 

                 Aici, prin pâine si prin vin,

                 Isus vå zice:  “Nu uitati

                 Cå Mi-am dat viata si-am purtat

                 Blestemul, si v-am izbåvit!

                

4. Cina Domnului si Masa Domnului

4.      Cina Domnului si Masa Domnului Inainte de a cerceta amånuntit învåtåtura Scripturii despre Cina Domnului, am dori så examinåm deosebirile care sunt trasate de Cuvântul lui Dumnezeu între doi termini cu semnificatie similarå si care totusi au semnificatie diferitå.
Cei doi termini sunt “masa Domnului” despre care vorbeste 1 Corinteni 10 si “cina Domnului” despre care vorbeste 1 Corinteni 11.  Cina Domnului si Masa Domnului au anumite lucruri în comun, dar au si diferente specifice.  Am putea considera cå dorinta exprimatå de Apostolul Pavel cåtre Filipeni ca ei “så deosebeascå lucrurile alese” (Fil. 1:10) se poate aplica tuturor crestinilor, si cå între lucrurile “alese” este si diferentierea specificå dintre “masa Domnului” si “cina Domnului”.  Asa cum am spus, sunt si tråsåturi comune:

·       Atåt masa cât si cina sunt ale Domnului: ele Ii apartin Lui;

·       beneficiarii mesei Domnului si ai cinei Domnului sunt credinciosii adevårati care alcåtuiesc poporul lui Dumnezeu;

·       atâta participarea la masa Domnului cât si la Cina Domnului constituie privilegii de nedescris de mari, care implicå si responsabilitåti aferente.

     Tråsåsturile comune, îi fac pe multi credinciosi så considere câ cina Domnului si masa Domnului ar fi sinonime.  Trebuie så aråtam cå  Cina Domnului  si masa Domnului sunt legate una de alta, totusi între ele sunt distinctii considerabile.   Mai întâi o remarcå semanticå, lexicala:  “masa” si “cina” au semnificatie lexicalå diferitå. Când Duhul Sfânt care i-a inspirat pe autorii Scripturii a folosit termini lexicali diferiti, aceastå selectie a termenilor n-a fost întâmplåtoare, ci a reprezentat o necesitate de exprimare a unor sensuri diferite.  In principal, sugerâm cå “masa Domnului” marchezå ideea de pårtåsie a credinciosilor cu Domnul si unii cu altii iar “cina”, în contextul instituirii si confirmårii ei reprezintå un memorial de dragoste, de recunostintå si de adorare rânduit de Mântuitorul, instrumentat prin Duhul Sfânt, adresat deopotrivå Tatålui si Fiului    Mentionåm în al doilea rând o distinctie facticå: termenul “masa Domnului” este folosit atât în Vechiul cât si în Noul Testament, în timp ce temenul “cina Domnului este  folosit în exclusivitate în Noul Tetament.  La Maleahi 1:7 preotii lui Israel sunt socotiti vinovati pentu fapul cå aducând pe altarul Domnului pâine necuratå au declarat de fapt cå “masa Domnului este de dispretuir”.  Mâncårurile care, potrivit rânduielii levitice trebuiau aduse pe altar (Levitic 6:16, 26; 7:6, 31, 32) se aducea din ce era furat, schiop sau bolnav (Maleahi 1:13), preotii confirmând prin asta cå “Masa Domnului este pângåritå” (Maleahi 1:12).     Dar, pentru credinciosii sinceri, chiar pentru credinciosii de sub vechiul legåmânt, “masa Domnului îsi avea dulceatea ei. In Psalmul 23:5, David scrie: “Tu îmi întinzi masa în fata protivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn si paharul meu e plin de då peste el”.  Necredinciosia omului, chiar si cea a omului credincios, nu altereazå credinciosia neabåtutå a lui Dumnezeu: David a experimentat asta, sfintii din Vechiul Legåmânt au experimentat asta.    Am putea spune cå “masa Domnului este suma tuturor purtårilor de grijå ale lui Dumnezeu pentru viata de credintå si pentru tråirea zilnicå a credinciosuluii.  Include aceastå “sumå” si “cina Domnului”? Da!.  Dar “masa Domnului este un termen general, atot-cuprinzåtor, în timp ce “cina Domnului” este o rânduialå Cristicå cu caracter memorial, care tine de inima credinciosului, de afectiunea lui, legatå de Cristos.     Credinciosul Alphred P. Gibbs, autor a instructive lucråri de låmurire a Scripturii, a publicat în 1963 o brosurå intitulatå “Cina Domnului” în care distinge mai multe tråsåturi distinctive între Cina Domnului si Masa Domnuluia.      Diferenta de context.–        Masa Domnului desemneazå “pårtåsia” (1 Cor. 10:16-18; 20, 21, 30) iar Cina Domnului desemneazå un memorial si vestirea lui (1 Cor. 11:24-26).b.      Modul de participare a credinciosilor:–        La Masa Domnului credinciosii sunt “pårtasai la masa purtårii de grijå, intinså, fårå exceptie, de Dumnezeu oricårui credincios.  La Cina Domnului credinciosii “sunt adunati” (1 Cor, 11:20).  La Masa Domnului, se manifestå omni-prezenta lui Dumnezeu concretizatå prin grija fatå de ai Såi, în timp ce la Cina Domnului se manifestå prezenta activå a Intreit Unicului Dumnezeu care îi strange pe credinciosii care sunt învredniciti så-si aminteascå de Jertfa de la Cruce a Mânuitorului.c.       Durata de desfåsurare–        Masa Domnului are caracter continuu, neîntrerupt. Un credincios adevârat, nu este niciodatå absent de la masa Domnului.  Cina Domnului are caracter periodic, este programatå sub råspunderea adunårilor locale, pentru “a proclama “moartea Domnului pânå va veni El”.  Conform relatårilor din Faptele Apostolilor, frângerea pâinii era practicatå dumineca, iar în unele cazuri zilnic, oricum, în perioade limitate de timp.d.      Vizibilitatea       Masa Domnului nu este vizibilå cu ochii de carne, în timp ce Cina Domnului este o rânduialå vizibilå a credinciosilor asa cum a fost în descrierea de la Fapte 20:7-12.e.       Caracterul specific– Masa Domnului este manifestarea purtårii de grijå a lui Dumnezeu fatå de poporul Lui, care-i cuprinde pe toti credinciosii Lui, în orice loc si-n orice vreme,  Masa Domnului nu este o rânduialå cu resonante cultice practice ci se referå la grija Tatålui si la relatia credinciosului cu Tatål.  – Cina Domnului este or rânduialå divinå de obârsie Cristicå, cu implicatii în contopirea adorårii individuale si colective a credinciosilor.  Din aceastå pricinå, multi credinciosi considerâ adunarea de cina, drept cel mai important serviciu divin al unei adunåri locale.f.        Efectele în viata spiritualå a credinciosilor–        Masa Domnului reprezinta purtarea de grijå a lui Dumnezeu fatå de poporul Lui: purtarea Lui de grijå acoperå orice nevoie a credincioului, a credinciosilor.  La Masa Domnului, Domnul este Cel ce poatå de grijå pentru credinciosii Såi,–        Cina Domnului este prilejul binecuvåntat de a aduce, noi, credinciosii, specific crestinii, multumirea lauda , închinarea si adorarea Tatålui si Mântuitorului, care S-a jerftit la cruce pentru noi.   Cu alte cuvinte:La Masa Domnului, noi primim purtarea de grijå a lui Dumnezeu. la Cina Domnului, Dumnezeu, Mântuitorul primesc laudele si multumirea noastrå, în sfântå adorare           g.  Responsibilitatea personalå si colectivå–        La Masa Domnului, niciun adevårat credincios nu poate fi exclus de alti oameni, aceasta fiind în exclusivitate prerogativa Domnului Isus Cristos, care a spus limpede: “Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgomi afarå” (Ioan 6:37).\–         La Cina Domnului functioneazå principiul separårii de råul moral, doctrinar si relational astfel cå, acolo unde este o manifestarea publicå a pâcatului, poate fi oprirea unui credincios traind în påcat de a  participa la Cina Domnului (1 Cor. 11, 1 Cor. 5). –        h. Simbolismul utilizårii “pâinii” si “vinului”–        La Masa Domnului este mentionatå întåi “paharul, care este “împårtåsirea cu sângele lui Cristos”; pâinea care se frânge este “împårtåsirea cu trupul lui Cristos” (1 Cor. 10:16).  Trasatura comunå sfintilor Vechiului si Noului Testament este cå toti au iertarea påcatelor prin sângele Domnului Isus. Cei din Vechiul Testament au crezut în jertfa sângeroaså care acea så fie aduså, cei de sub har au crezut în jertfa care a fost aduså odatå pentru totdeauna.–        La “Cina Domnului” se începe cu “pâinea” simbol al trupului Donului Cristos, care S-a dat pentru multi.  Sårbåtorirea amintirii Domnului Isus începe cu Persoana Lui sfântå si binecuvântatå: de aceea se începe cu pâinea. Apoi urmeazå paharul cu vin ce aminteste de sângele Lui rascumpåråtor.  “Cåci stiti, cå nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost råscumpårati din felul desert de vietuire pe care îl mosteniseråti de la pårintii vostri, ci cu sângele scump al lui Isus, Mielul fårå cusur si fårå prihanå” (1 Petru 1:18.La masa Domnului este o utilizare virtualå a pâinii si vinului, pe când la cina Domnului este o utilizare efectivå, cu semnificatie simbolicå.        La masa Ta ståm azi, Pårinte divin,       La ora-nchinårii copiii Tåi vim,       Si-n cåntec de slavå-n iubirea-Ti scåldati,               I-nvatå-armonia Intåiu-ntre frati!

Cåteva “cine” în Noul Testament

3.  Câteva “cine” în Noul Testament

 

     In limbajul current românesc, cuvântul “cinå” înseamnå “masa de searå”.  Noul Testament descrie mai multe cine si fiecare dintre ele îsi are o semnificatie spiritualå aparte. Vom arunca o scurtå privire asupra a sapte dintre cinele mentionate;

a.      Cina chemårii la vestirea evangheliei (Luca 14:15-24

In aceastå “pildå” sau parabola spuså de Domnul Isus Cristos aflåm câ Dumnezeu a oferit “o cinå mare” si a poruncit slujitorilor Lui så invite la cinå pe multi, cu cuvintele: “Veniti, cåci toate sunt gata!”.  Multi dintre cei invitati au gåsit pretexte pentru a nu råspunde chemårii, de aceea, ståpânul a poruncit så se adreseze invitatia celor såraci, ciungi, orbi si schiopi si apoi så margå la drumuri si garduri si så-I determine pe cei gåsiti så intre. “ca så se umple casa de ospåt”.

   Binecuvântati sunt cei ce råspund pozitiv chemårii evangheliei.  Este un råspuns care nu se bazeazå pe criteriul meritelor personale, ci pe criteriul bunåvointei lui Dumnezeu, în har. Cei fårå putere, vinovati si pierduti se pot bizui pe meritele Domnului Isus, Inlocuitorul pe Cruce al påcåtosilor si dånd crezare evangheliei, vestii bune câ Domnul Isus este Mântuitorul – cred în El, au iertarea pâcatelor si viata nouå cu El. la ospåtul pårtåsiei cu El.

      Asa cum sunt, eu, Doamne , vin,

      Cåci pentru mine ai murit.

      Fiindcå îmi zic så vin, eu vin,

      Mântuitorule, eu vin,

  

b.      “Cina” pårtåsiei spirituale cu Domnul Isus  (Apoc; 3:20).

       Textul din Apocalipsa 3:20 descrie o “cinå” de care Domnul nostru doreste så Se bucure în comuniune (pårtåsie) cu fiecare credincios sau credincioaså care a råspuns chemårii Lui de har si I-a permis accesul în viata personalå ca Supremul Domn si Ståpân, ca Cel ce are pre-eminenta  absolutå, în orice aspect al vietii personale.  Atunci, acea persoanå va cina cu Cristos si Cristos cu acea persoanå: este o relatie intimå, dulce, cum numai Fiul lui Dumnezeu poate så ofere crestinilor adevårati!

     Ce duios råsunå

     Glasul lui Isus,

    Ce vrea så ne spunå

    Acest glas de sus:

–        Då-mi inima ta,

Vreau s-o curåtesc,

Ca s-o locuiesc.

Si s-o fericesc!

 

c. “Cina” din Betania (Ioan 12:1-8).

Ca semn al dragostei si a neasemuitei pretuiri pe care o manifestau din toatå inima pentu Domnul Isus prietemii lui din Betania I-au oferit o “cinå”.  El a venit acolo ca Oaspetele de onoare, dar, sub aspect spiritual, El era gazda.  Ce mare bucurie I-au produs ei Mântuitorului când, “cu sase zile înainte de Paste” prietenii Lui si-au exprimat dragostea pentru ei, oferind o maså si participând la nevoile Lui.  Cu aceastå ocazie. Maria a oferit pretiosul parfum pentru a unge piciorele Domnului si I-a sters picioarele cu pårul ei astfel încât “s-a umplut casa de mirosul mirului”

.  Ce privilegiu pentu familia de prieteni så fie în pârtåsie atât de apropiatå cu Impåratul Impåratilor si Domnul Domnilor.

      O. Dåtåtorul vietii

      Eu la picioare Iti stau

      Cum sta odatå Maria

      Cuvântul Tåu ascultând,

      Când cufundatå în Tine,

       De Tine se minuna!

 

d.   Cina ultimului Paste (Luca 22:14-18).

 

    Cu sute de ani înainte de Jertfa de la cruce a Domnului Isus, sårbåtoarea Patelor a fost instituitå ca o anticipare a celui mai însemnat eveniment din istoria cosmicå.  Sacrificiile a nenumårati miei pascali anticipa Jertfa “Mielului lui Dumnezeu”. care a ridicat prim moartea pe cruce, pâcatul lumii.  Era preziua crucii când Domnul nostru I-a strâns pe ucenici “într-o odaie mare de sus, asternutå, gata”.  Domnul nostru le-a spus ucenicilor: “Am dorit mult så månânc cu voi Pastele acesta cu voi înainte de patima Mea”. El i-a anuntat cå cå trupul Lui  se va da spre mântuirea celor ce vor crede în El si sângele Lui se va vårsa pentru mântuitii Lui.   Sårbåtoarea anticipatory avea så se încheie chiar în avea noapte. Adevårata Jertfå, jertfa Crucii avea så se consume, asa cum stabilize planul lui Dumnezeu si prevestiserå proorocii, chiar a doua zi, când unul din cuvintele spuse de Domnul Isus pe cruce a fost: “S-a sfârsit”.  De atunci încolo, toti cei ce si-au gåsit adåpostul în eficacitaea vesnicå a sângelui scump al lui Cristos au siguranta neclintitå data de Dumnezeul oricårui har: “Eu voi vedea sângele si voi trece pe lângå voi, asa cå nu vå va atinge nicio urgir.”  Isus este Inlocuitorul pe cruce al pâcåtosilor care cred în El: ei se odihnesc pe lucrarea încheitatå a lui Cristos, se încred în El ca în Mântuitorul lor si Il urmeazå ca pe Domnul lor.

    Ei pot cânta:

               Cu al Tåu scump sânge

               Vina mi-ai spålat,

                In al Tåu sfânt sânge

                Pace am aflat.

+

e.    Ospåtul nuntii Mielului   (Apocalipsa 19:9).

 

  Biserica sau Adunarea va fi în ceruri Mireasa Mielului,  Råpitå în glorie, în paradis Biserica este invitatâ la marea sårbåtoare a nuntii Mieluului, dupå cum este scris: “Ferice de cei chemati la ospåtul nuntii Mielului.”  Domnul Isus care “a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea sårbåtoreste acum uniunea lui cu Mireasa pe care a câstigat-o cu pret de sânge.  Ce ospåt-cinå va fi sus! La aceastå cinå nu vor fi manigeståri ale sectarismului destul de fecvent între cetele de credinciosi

 

 din vremea noastrå: va fi doar crestinism authentic, fårå spirit de partidå sau de denominationalism. Nu vor fi bariere sectare ci va fi implinitå rugåciunea Mântuitorului de la Ioan 17:21 “Må rog ca toti så fie una, cum Tu esti în Mine si Eu în Tine.”.   Cum va fi Biserica atunci?  Se spune la Efeseni 5:27: “aceastå Bisericå slâvitå, fårå patå, fârâ zbârciturå sau alceva de felul acesta ci sfântå si fårå prihanå.”

           In fata lui Isus voi sta

           Cu ochii mei Il voi vedea,

           Si glasul Lui voi auzi,

           Când taine-mi va decoperi.

 

f.     Ospåtul anticipator al judecåtii finale  (Apocalipsa 19:17-18)

 

Textul suscitat din Apocalipsa spune despre chemare pe care un înger o adresa påsårilor care zburau prin mijlocul cerului: “Veniti, adunati-vå la ospåtul cel mare al lui Dumnezeu, ca så mâncati carnea împåratilor, carnea cåpitanilor,, carnea vitejilor, carnea cailor si cålåretilor si carnea at tot felul de oameni, liberi si robi, mici si mari.”.  Vor muri multi dintre cei ce au refuzat så accepte suveraniatea lui Dumnezeu, care au luptat împotriva eficaciåti harului Lui.  Ce importamt este ca atâta timp cât usa harului este deschiså, så ne plecåm cu umilintå spre slava  lui Dumnezeu-Tatål,  mårturisind “cå Isus Cristos este Domnul” (Filipeni 2:9-11).

     Concluzia: cei ce refuzå pårtåsia cu Cristos vor avea parte de judecata lui Dumnezeu, o judecatå severå dar dreaptå

                            O, biet om neîntors la Domnu.

                            Cine te va apåra?

                             Far’ Isus, fårå nådejde,

                             Ce-o så te faci? Ce-o så te faci?

 

g.   Cina amintitoare a Marei Jertfe de la Cruce  (1 Cor. 11:17-34).

Spre deosebire de celelate cine descrise mai sus, aceastå cinå poatå un nume special Cina Domnului.  Cel care a instituit-o este Insusi Domnul Isus Cristos numai pentru credinciosii Lui, care au viata nouå din Dumnezeu.  Cina Domnului este un prilej scump pentru cei mântuiti de a-si exprima lauda, multumirea, gratitudinea, închinarea si adorarea cåtrea Tatål, cåtre Domnul Isus Cristos pentru marea mântuire pe care o avem în Fiul Preaiubit al Tatålui, în Jertfa lui.

    Despre aceastå cinå ne vom ocupa în paginile ce urmeazå.  Domnul så ne ajute la aceasta

                 Spre amintirea Ta. Isuse,

                 Noi suntem iaråsi adunati,

                 Si suferinte-Ti nespus,

                 Ni le-amintim înfiorati

Cåteva “cine” în Noul Testament

3.  Câteva “cine” în Noul Testament

 

     In limbajul current românesc, cuvântul “cinå” înseamnå “masa de searå”.  Noul Testament descrie mai multe cine si fiecare dintre ele îsi are o semnificatie spiritualå aparte. Vom arunca o scurtå privire asupra a sapte dintre cinele mentionate;

a.      Cina chemårii la vestirea evangheliei (Luca 14:15-24

In aceastå “pildå” sau parabola spuså de Domnul Isus Cristos aflåm câ Dumnezeu a oferit “o cinå mare” si a poruncit slujitorilor Lui så invite la cinå pe multi, cu cuvintele: “Veniti, cåci toate sunt gata!”.  Multi dintre cei invitati au gåsit pretexte pentru a nu råspunde chemårii, de aceea, ståpânul a poruncit så se adreseze invitatia celor såraci, ciungi, orbi si schiopi si apoi så margå la drumuri si garduri si så-I determine pe cei gåsiti så intre. “ca så se umple casa de ospåt”.

   Binecuvântati sunt cei ce råspund pozitiv chemårii evangheliei.  Este un råspuns care nu se bazeazå pe criteriul meritelor personale, ci pe criteriul bunåvointei lui Dumnezeu, în har. Cei fårå putere, vinovati si pierduti se pot bizui pe meritele Domnului Isus, Inlocuitorul pe Cruce al påcåtosilor si dånd crezare evangheliei, vestii bune câ Domnul Isus este Mântuitorul – cred în El, au iertarea pâcatelor si viata nouå cu El. la ospåtul pårtåsiei cu El.

      Asa cum sunt, eu, Doamne , vin,

      Cåci pentru mine ai murit.

      Fiindcå îmi zic så vin, eu vin,

      Mântuitorule, eu vin,

  

b.      “Cina” pårtåsiei spirituale cu Domnul Isus  (Apoc; 3:20).

       Textul din Apocalipsa 3:20 descrie o “cinå” de care Domnul nostru doreste så Se bucure în comuniune (pårtåsie) cu fiecare credincios sau credincioaså care a råspuns chemårii Lui de har si I-a permis accesul în viata personalå ca Supremul Domn si Ståpân, ca Cel ce are pre-eminenta  absolutå, în orice aspect al vietii personale.  Atunci, acea persoanå va cina cu Cristos si Cristos cu acea persoanå: este o relatie intimå, dulce, cum numai Fiul lui Dumnezeu poate så ofere crestinilor adevårati!

     Ce duios råsunå

     Glasul lui Isus,

    Ce vrea så ne spunå

    Acest glas de sus:

–        Då-mi inima ta,

Vreau s-o curåtesc,

Ca s-o locuiesc.

Si s-o fericesc!

 

c. “Cina” din Betania (Ioan 12:1-8).

Ca semn al dragostei si a neasemuitei pretuiri pe care o manifestau din toatå inima pentu Domnul Isus prietemii lui din Betania I-au oferit o “cinå”.  El a venit acolo ca Oaspetele de onoare, dar, sub aspect spiritual, El era gazda.  Ce mare bucurie I-au produs ei Mântuitorului când, “cu sase zile înainte de Paste” prietenii Lui si-au exprimat dragostea pentru ei, oferind o maså si participând la nevoile Lui.  Cu aceastå ocazie. Maria a oferit pretiosul parfum pentru a unge piciorele Domnului si I-a sters picioarele cu pårul ei astfel încât “s-a umplut casa de mirosul mirului”

.  Ce privilegiu pentu familia de prieteni så fie în pârtåsie atât de apropiatå cu Impåratul Impåratilor si Domnul Domnilor.

      O. Dåtåtorul vietii

      Eu la picioare Iti stau

      Cum sta odatå Maria

      Cuvântul Tåu ascultând,

      Când cufundatå în Tine,

       De Tine se minuna!

 

d.   Cina ultimului Paste (Luca 22:14-18).

 

    Cu sute de ani înainte de Jertfa de la cruce a Domnului Isus, sårbåtoarea Patelor a fost instituitå ca o anticipare a celui mai însemnat eveniment din istoria cosmicå.  Sacrificiile a nenumårati miei pascali anticipa Jertfa “Mielului lui Dumnezeu”. care a ridicat prim moartea pe cruce, pâcatul lumii.  Era preziua crucii când Domnul nostru I-a strâns pe ucenici “într-o odaie mare de sus, asternutå, gata”.  Domnul nostru le-a spus ucenicilor: “Am dorit mult så månânc cu voi Pastele acesta cu voi înainte de patima Mea”. El i-a anuntat cå cå trupul Lui  se va da spre mântuirea celor ce vor crede în El si sângele Lui se va vårsa pentru mântuitii Lui.   Sårbåtoarea anticipatory avea så se încheie chiar în avea noapte. Adevårata Jertfå, jertfa Crucii avea så se consume, asa cum stabilize planul lui Dumnezeu si prevestiserå proorocii, chiar a doua zi, când unul din cuvintele spuse de Domnul Isus pe cruce a fost: “S-a sfârsit”.  De atunci încolo, toti cei ce si-au gåsit adåpostul în eficacitaea vesnicå a sângelui scump al lui Cristos au siguranta neclintitå data de Dumnezeul oricårui har: “Eu voi vedea sângele si voi trece pe lângå voi, asa cå nu vå va atinge nicio urgir.”  Isus este Inlocuitorul pe cruce al pâcåtosilor care cred în El: ei se odihnesc pe lucrarea încheitatå a lui Cristos, se încred în El ca în Mântuitorul lor si Il urmeazå ca pe Domnul lor.

    Ei pot cânta:

               Cu al Tåu scump sânge

               Vina mi-ai spålat,

                In al Tåu sfânt sânge

                Pace am aflat.

+

e.    Ospåtul nuntii Mielului   (Apocalipsa 19:9).

 

  Biserica sau Adunarea va fi în ceruri Mireasa Mielului,  Råpitå în glorie, în paradis Biserica este invitatâ la marea sårbåtoare a nuntii Mieluului, dupå cum este scris: “Ferice de cei chemati la ospåtul nuntii Mielului.”  Domnul Isus care “a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea sårbåtoreste acum uniunea lui cu Mireasa pe care a câstigat-o cu pret de sânge.  Ce ospåt-cinå va fi sus! La aceastå cinå nu vor fi manigeståri ale sectarismului destul de fecvent între cetele de credinciosi

 

 din vremea noastrå: va fi doar crestinism authentic, fårå spirit de partidå sau de denominationalism. Nu vor fi bariere sectare ci va fi implinitå rugåciunea Mântuitorului de la Ioan 17:21 “Må rog ca toti så fie una, cum Tu esti în Mine si Eu în Tine.”.   Cum va fi Biserica atunci?  Se spune la Efeseni 5:27: “aceastå Bisericå slâvitå, fårå patå, fârâ zbârciturå sau alceva de felul acesta ci sfântå si fårå prihanå.”

           In fata lui Isus voi sta

           Cu ochii mei Il voi vedea,

           Si glasul Lui voi auzi,

           Când taine-mi va decoperi.

 

f.     Ospåtul anticipator al judecåtii finale  (Apocalipsa 19:17-18)

 

Textul suscitat din Apocalipsa spune despre chemare pe care un înger o adresa påsårilor care zburau prin mijlocul cerului: “Veniti, adunati-vå la ospåtul cel mare al lui Dumnezeu, ca så mâncati carnea împåratilor, carnea cåpitanilor,, carnea vitejilor, carnea cailor si cålåretilor si carnea at tot felul de oameni, liberi si robi, mici si mari.”.  Vor muri multi dintre cei ce au refuzat så accepte suveraniatea lui Dumnezeu, care au luptat împotriva eficaciåti harului Lui.  Ce importamt este ca atâta timp cât usa harului este deschiså, så ne plecåm cu umilintå spre slava  lui Dumnezeu-Tatål,  mårturisind “cå Isus Cristos este Domnul” (Filipeni 2:9-11).

     Concluzia: cei ce refuzå pårtåsia cu Cristos vor avea parte de judecata lui Dumnezeu, o judecatå severå dar dreaptå

                            O, biet om neîntors la Domnu.

                            Cine te va apåra?

                             Far’ Isus, fårå nådejde,

                             Ce-o så te faci? Ce-o så te faci?

 

g.   Cina amintitoare a Marei Jertfe de la Cruce  (1 Cor. 11:17-34).

Spre deosebire de celelate cine descrise mai sus, aceastå cinå poatå un nume special Cina Domnului.  Cel care a instituit-o este Insusi Domnul Isus Cristos numai pentru credinciosii Lui, care au viata nouå din Dumnezeu.  Cina Domnului este un prilej scump pentru cei mântuiti de a-si exprima lauda, multumirea, gratitudinea, închinarea si adorarea cåtrea Tatål, cåtre Domnul Isus Cristos pentru marea mântuire pe care o avem în Fiul Preaiubit al Tatålui, în Jertfa lui.

    Despre aceastå cinå ne vom ocupa în paginile ce urmeazå.  Domnul så ne ajute la aceasta

                 Spre amintirea Ta. Isuse,

                 Noi suntem iaråsi adunati,

                 Si suferinte-Ti nespus,

                 Ni le-amintim înfiorati

O rânduialå de obârsie divinå

         CINA DOMNULUI  1. Cuvånt introductiv     Iubitul nostru frate Emi Pavel mi-a propus så scriu aceastå lucrare despre cel mai minunat memorial care poate exista, un memorial initiat de Domnul Isus Cristos, înainte de råstignirea Lui pe crucea Golgotei, si care este specific numai celor care au înteles rostul Jertfei dela cruce si care au gåsit la cruce iubirea de nespus a lui Dumnezeu, oferitå oamenilor påcåtosi, care gåsesc astfel în Domnul Isus pe Mântuitorul personal, pe Domnul Vietii lor, pe Cel ce le iartå pâcatele si îi duce în cer.     Când am început så scriu acest material, mi-am adus aminte un imn crestin care redå atmosfera strângerii laolaltå a crestinilor pentru  Cina Domnului. Imnul este intitulat: “Cât e de sfânt-a Adunåri-unire”, si cuprinde versurile:      Cât e de sfânt-a Adunåri-unire      Si cât ea Te slåveste, drag Isus,      Cåci Tu Te-ai dat la Golgota jertfire,      Ca s-o sfintesti, s-o ai cu Tine sus!       Când harul Tåu cu dragoste ne-adunå      In jurul Tåu pe Tatål så-L slsvim,     Al adorårii imn spre cer råsunå:     De moartea-Ti si venirea-Ti ne-amintim!      E scump-a fratilor împårtåsire     Cålåuziti de Duhul Tåu cel Sfånt,     Cånd slavå, laudå si multumire     Aducem Tatålui, c-un singur gånd.       Dar cum va fi când toti vom fi cu Tine,      In Casa Tatålui când vom sosi?      Cu Tine-n imn de vesnic-adorare,      Isuse sfânt, pe Tatål vom slåvi! Cântecul exprimå o realitate scumpå: Cina Domnului este un memorial al marei jertfe de la Golgota, si o anticipare a binecuvântatei comuniuni din Casa Tatålui, a tuturor mântuitilor prin Jertfa Domnului Isus.  Despre acest memorial specific doar adevåratilor credinciosi, specific Bisericii autentice, dorim så meditåm împreunå, cu dorinta ca acolo unde se strâng laolaltå  credinciosi mântuiti, ei så ståruiascå si în frângerea pâinii, asa cum se spune la Faptele Apostolilor 2:42 cå fåceau apostolii si primii crestini. 2.       Definitie: Ce este Cina DomnuluiIn crestinåtatea traditionalå, în crestinåtatea ceremonialismului si a formalismului, în crestinåtatea cu datini, obiceiuri si rânduieli omenesti, este mare confuzie cu privire la ceea ce este Cina Domnului.  Dupå multi, Cina Domnului ar fi un ritual cultic.   Biblia înså aratå cu toatå claritatea cå mântuirea påcåtosului, tråirea unei vieti sfinte, curate, mergerea în cer nu sunt efectul  vreunui ritual cultic ci cå mântuirea este prin har, prin credintå, “nu prin fapte ca så nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9). Nu tinerea vreunui ritual cultic îl face pe om plåcut înaintea lui Dumnezeu, ci primirea Domnului Isus, prin credintå, ca Mântuitor personal.   Altii, sustin cå Cina Domnului este o tainå a Bisericii,  de administrarea cåreia sunt abilitåti oameni religiosi special calificati de anumite denominatiuni religioase si care detin harisma succesiunii apostolice (in deosebi preoti).  Se pretinde cå sub rugåciunea miraculoaså a acestor oameni, pâinea si vinul, folosite la Cina Domnului, sunt trans-substantiate în trupul si sângele Domnului Isus Cristos, astfel încât Jertfa Lui nu s-a adus “odatå pentru totdeauna” ci este o Jerfå permenent reinnoitå.   Dar ce se spune la Evrei 10:14  “Printr-o singurå Jertfå, El a fåcut desåvårsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti”.  Domnul Isus a spus ucenicilor: “Så faceti asta (luarea pâinii si vinului) spre pomenirea Mea”.  Rolul cinei este nu de a reprezenta “taina trans-substantierii” ci de a fi un memorial al unei Jertfe care a fost aduså o data pentru totdeauna, atunci când Domnul nostru a fost råstignit pentru noi.  Unul din cuvintele rostite de Mântuitorul pe cruce a fost “S-a sfårsit”.  Mântuirea a fost deplinå, odatå pentru totdeauna, astfel cå nu este nevoie de repetarea vreunei jertfe aditionale.  Cu alte cuvinte, Dumnezeu a primit Jertfa, învierea din morti a Domnului Isus este dovadå cå Jertfa lui Cristos a fost primitå, iar El este viu în vecii vecilor, nefiind nevoie de repetarea tainicå a råstignirii Lui.  Ideea cå Sfânta Euharistie este una din tainele bisericii, nu-si are justificare scripturala, si acrediteazâ opinia cå pentru mântuire, omul trebuie nu numai så creadå, ci så se si facå pårtasi tainelor bisericii, administrate de clerici, si neagând astfel  preotia generalå a tuturor credinciosilor (1 Petru 2:9).        Exista, pe de altå parte idea cå Cina Domnului este un sacrament.  De mentionat cå termenul “sacrament” nu este întålnit în Scripturå.  Unii teologi reformati considerå cina Domnului si botezul ca sacramente întrucât:–        au fost instituite de Cristos–        cuprind semne specifice ale harului lui Dumnezeu–        sunt aplicate credinciosilor–        dau expresie credintei si ascultårii de Dumnezeu (Romani 4:11-12).Trebuie subliniat cå temeiul practicårii Cinei Domnului si a botezului nu este traditia bisericii ci Cuvântul scris al lui Dumnezeu.  Ca atare, pentru crestinii care au retineri så foloseascå un termen nebiblic ca så definescå cina Domnului si botezul, existå pårerea cå atat Cina Domnului cât si botezul sunt rânduieli de obårsie Cristicå care trebuiesc practicate potrivit îndrumårilor Cårtii Sfinte.    Evident, Cina Domnului este un act scriptural nu unul traditional.