Cercetarea de sine a credinciosului (2 Cor. 13:5).

25 07 2008

      Textul de la 2 Corinteni 13:5 cuprinde  un îndemn pozitiv, o întrebare esentiala, si un råspuns definit.  Indemnul pozitiv este ca cel ce este credincios så se cerceteze dacå este în credintå.  Care este motivatia acesteu cercetåri se sine a credinisilor?  ScCriptura aratå cå cel sau cea care este în credintå este unit cu Cristos.  Este unit sub aspoect judicial (cåci are în Domnul Isus deplina îndreptåtire), unirea moralå (cåci omul cel vechi a fost råstignit împreunå cu Cristos (Romani 6:6) si au înviat împreunå cu Cristos  (Col. 3:1); unire spiritualâ cu Cristos întrucåt crestinii advårati sunt pecetluiti cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13) si unirea maritalå cu CRistos, intrucât Biserica= totalitatea credinciosilor din dispensatia harului formeazå mireasa lui Cristos, câstigatå de El cu oretul vietii LUI (Efeseni 5:21-32). Unirea cu Cristos reprezintå un privilegiu infinit de mare, dar comportë si o mare råspundere: a.  de a tråi o viatå care Il glorificå pe Dumnezeu  b. de a da mårturie despre eficacitatea mâmtuirii lui Dumnezeu în viata credinciosilor si a adunårilor: credinciosii sunt epistole vii ale adevårului cå Isus este Singurul Mântuitor, singurul care då prezent, viitor si vesnicie omului påcåtos.

      Ce inseamnå atunci cercetarae de sint a credinciosului?   In conditiile unor poticniri, împiedecåri sau cåderi în viata credinciosilor  este necesar sa aratåm un crestin nu este indiferent atuci când a pâcåtuit.

   – Este necesarå caracterizarea påcatului ca fiind abatere de la voia lui Dumnezeu urmatå de recunosterea nmårturisirea si påråsirea påcatului.  Cu alte cuvinte så-m vad påcatul  în lumina CrucII. Iatå îndemnul pozitiv.  Am spus si despre O îNTREBARE ESENTIALA:  “Nu recunosteti voi cå Isus Cristos locuieste în voi?”    Orice crestin adevårat IL are pe Fomnul Isus Cristos ca Domn si Ståpân al inimii lui.  Domnul se simte bine într-o inimå pe care a curåtit-o cu sângele Såu.  El locuieste în chip practic în credinciosi, le conduce gândirea, afectiunile, vointa, actele. Ce pretios så acceptâm si så confirmåm pin cercetrea de sine aceste realitåti.  Aceasts este o NEVOIE ESENTIALA.

      Råspunsul definit îi diferentiazå pe crestinii adevårati de cei lepådati sau reprobati.  Un crestub reprobat n-a fost niciodatå cu adevårat crestin. A figurat poate printre credincios, dar câtå vreme Cristos nu locuieste în el, el este doar crestin cu numele, nu înså si cu viata. Ceea ce deosebeste pe crestinul autentic de cel vopsit doar pe afara ca fiind crestin este cå orice crestin adevårat este un CRISTOFOR = un purtåtor de Cristos; falsul crestin, crestinul “lepådat” sau “reprobat” are un crestinism doar de fatadå, cå în inima lui sau a ei, Cristos este un mare absent,