Harul lui Dumnezeu (Rom. 5:15-21)

3 10 2007

Cuvântul “har” este în mod frecvent pe buzele  celor credinciosi: se gåseste în Biblie de 168 ori, din care de 125 ori în Noul Testament. Cuvântul “har” are nare însemnåtate pentru mintea crestinului, pentru inima lui si pentru viata lui. In V> Testament, har înseamnå condescendenta unuia mai mare la unul mai mic,  In Noul Testament, “har”-ul are o semnificatie mult mai adâncå. In Noul Testament harul nu vine de la “unul mai mare”, ci de la Cel Suprem, iar Cel Suprem este Domnul Dumnezeu. Cu  alte cuvine, în acceptiunea Nou Testamentalå, harul are obârsie si caracter divin.   In 1 Petru 5 Dumnezeu-Tatål este numit “Dumnezeul oricårui har” iar la Ioan 1:14 se spune despre Domnul Isus Cristos cå “a locuit printre noi piln de har si de adevår.”  Textul de la Evrei 10:14 Il prezintå pe Duhul Sfânt drept “Duhul harului”.  Este limpede: Interit Unica Dumnezeire este Dumnezeirea harului.  Omul pâcåtos poate avea acces la harul lui Dumnezeu numai prin bunåvointa lui Dumnezeu-Tatål, Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu si a Duhului Sfânt.  Harul reprezintå o favoare infinitå si nemeritatå a lui DUmnezeu cåtre påcåtosi, în temeiul jerfei de la cruce a Domnului Isus, care a fost Inlocuirorul pe cruce ai unei mari multimi de påcåtosi, care venind la Domnul Isus, capåtå prin credinta în El iertarea tuturor påcatelor, o viatå nouå curatå si o vesnicie slåvita în raiul lui Dumezeu. “Cea mai dulce vorbå-i harul, Prin Isus Cristos venit.   El de vin” al nostru cuget Pe deplim l-a curåtit”  Ai cunoscut tu, iubite cititor pe Originatorul acesti har infinit?  (1. Introducere)