Mama Credincioasa în scoala iubirii

    Prima mentiune cu caracter de “veste bunå” deci cu caracter evanghelic se aflå la Geneza 3:15, unde se aratå cå “Såmânta femeii va zdrobi capul sarpelui.”  Cum Sarpele este cel ce amågit pe primii oameni la cådere prin neascultate, textul de la Geneza 3:15 spune despre faptul cå Dumnezeu acea så binevoiascå så trimitå în lume pe Fiul Såu, care s-a nåscut prin Fecioara Maria.  Jertfa de la Cruce a Domnului Isus Christos L-a infrânt pe Satan, cåci prin moartea Sa urmatå de Invierea si Inåltarea Lui la cer, Domnul Isus a câstigat o mântuire deplinå pentru toti cåti cred în El, o mântuire vesnicå.

     Credincioasele mântuite prin Christos si care, prin harul lui Dumnezeu sunt mame, devin instrumente de pret în mâna lui Dumnezeu. nu doar în scopul continuårii speciei umane ci si în scopule cresterii pentru Dumnezeu a copiilor, în vedrea cunoasterii de cåtre copii a Domnului Isus ca Mântuitor personal.  Biblia , istoria adunårilor lui Dumnezeu pe påmânt învatå despre asemenea credincioase. Credinta în Domnul Isus – se spune la 2 Timotei 1, sålåsluise în bunica lui, Lois si în mama lui Eunice si apoi în copilul, devenit mai apoi tânårul Timotei.  Cum s-au petrecu lucrurile.  Mama si bunica au mårturisit cu cuvântul si cu viata despre Domnul Isus, si în acest fel iubirea lui Dumnezeu pri Domnul Isus a miscat inima lui Timotei, lucrând pocåinta, credinta, întoarcerea lui Dumnezeu si schimbarea vietii.   Ce har pentru pårintii credinciosi så-si îndrepte cåtre Domnul copiii pe care i-au primit din partea lui Dumnezeu.

     Am cunoscut intr-o micå localitate din Judetul Arges, în zona Muscelului, la Såtic, o credincioaså, cårei i se spune Sora Veruta. Era våduvå: sotul ei credincios murise într-un accident forestier, înainte de a li se naste Victoras.  Când s-a nåscut, Victora nu mai ave tatå. Sora Veruta l-a crescut cu multå dragoste si pietate.  Il lua cu ea si la coasa si oite, si la câmp. Dar, mai ales. dumineca dimineata, îl purta pe brate la adunarea din Rucår, ca så asculte din frageda copilårie Cuvântul Domnului. Dupå ani de zile, Victoras a devenit tatå, iar cele douå fiice ale lui urmeazå pe Domnul Isus, dupå pilda bunicii lor.  Cu câtiva ani în urmå, sora Veruta a fost chematå acasa, în timp ce, îngenunchiatå se ruga.

    Så rugåm pe Domnul så de în familii si în adunåri mame care sunt bune educatoare si traitoare în scoala iubirii, a iubirii Domnului Isus Christos.

Serban Constantinescu

Parintilor, Urmati pilda lui Dumnezeu!

Pårintilor, urmati pilda lui Dumnezeu!

                        La Efeseni 5:1 credinciosii gåsesc  un îndemn cuprinzåtor: “Urmati dar pilda lui Dumnezeu, ca niste copii preaiubiti. Tråiti în dragoste!”  Este un îndemn cuprinzåtor, pentru cå este un îndemn cu adreså în primul rând generalå, dar în acelas timp si cu o adreså particularå.   Adresa generalå îi include pe toti credinciosii: fiecare credincios, fiecare credincioaså trebue så fie imspirati în vietuirea zilnicå, de pilda desåvârsirilor lui Dumnezeu. Adresa particularå (sau specialå) se referå la un grup special de credinciosi, la tatii din familiile crestine care sunt chemati så-L urmeze pe Cel ce este Tatål Suprem, pe Cel ce este  Singurul Tatå Desåvårsit..  El este numit de Iacov în epistola lui la cap. 1:14 “Cel de la care vine orice lucru bun si orice  dar desåvârsit; El este Pårintele luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare”.  Evident, este vorba despre Dumnezeu-Tatål.  Tatål dintr-o familie crestinå este chemat så urmeze pilda lui Dumnezeu-Tatål.

      Cu alte cuvinte, tatii credinciosi Il au de urmat, Il au de imitat pe Cel ce este Modelul Desåvârsit de Tatå, pe Tatål Ceresc.  Ce minunate si ce bogate sunt caracterizårile lui Dumnezeu-Tatål în Intâia Epistolå a lui Ioan. La capitolele 4, v. 8 si 16 este scris: “Dumnezeu este Dragoste”.   Este de notat: nu se spune Dumnezeu iubeste, ci Dumnezeu este Dragoste.  Ce înseamnå asta?  Inseamnå cå absolut tot ce face Dumnezeu pentru copiii Såi este dragoste: creatia lui Dumnezeu este dragoste, providenta Lui este dragoste, mântirea lui Dumnezeu este dragoste, planurile vesnice ale lui Dumnezeu sunt dragoste, revelatia generalå a lui Dumnezeu este dragoste, întelepciunea lui Dumnezeu este dragoste.   Dumnezeu este sursa dragostei, continutul dragostei, promotorul dragostei si biruinta finalå a dragostei.  Ce påtrunzâtoare  sunt cuvintele de la 1 Corinteni 13:8:“Dragostea nu va pieri niciodatå.”   Pentru cå Vesnicul Dumnezeu nu va pieri niciodatå, dragostea nu va pieri niciodatå.

      In lumina acestor consideratiuni, o întrebare: Este tot ceea ce facem noi ca tati – o aråtare a dragostei?  Este ea o dragoste imspiratå si luminatå, activizatå de dragostea lui Dumnezeu?  Sunt faptele noastre, cuvintele noastre, atitudinile, reactiile noastre manifeståri ale dragodtei?  Oare iesirilr nervoase, contazicerile, ridicårile de ton sunt compatibile cu dragostea? Simt copiii nostri cåldura dragostei noastre? Sunt copiii nostri încålzit de cåldura afectiunii dintre pårinti?  Un aspect important de retinut este cå disciplina lui Dumnezeu, fie cea preventivå, fie cea corectivå, aratatå fatå de copiii lui credinciosi este totdeauna un atribut al dragostei: asa trebuie så fie si modul în care un pårinte credincios, un tatå credincios îsi disciplineazå copiii.

      Venirea la Domnl Isus a copiilor de credinciosi este o sârbåtoare a familiei si a adunårii, este o biruintå a dragostei, o biruintâ a lui Dumnezeu care e Dragoste.

      La 1 Ioan 1:5 se spune I cå “Dumnezeu este luminå si în El nu este întunerec”.   Dumnezeu este Originatorul luminii fizice; In acelas timp El este “Parintele luminilor sprituale.  Fårå El, omul este în întunerec. Ce profound este întunerecul spiritual.  Oamenii gândesc påcatul, iubesc påcatul, tråiesc påcatul, propagå påcatul.  Numai Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos poate så înfrângå întunerecul si så facå luminå.  Asa cum creatia lumii fizice a începu cu zicerea lui Dumnezeu, tot asa orice viatå spiritualå îsi are obârsia în Dumnezeu care zice, ca în prima pagina a Bibliei:

“Sâ fie luminå!”

     Tatål si alåturi de el mama credincioaså sunt chemati så arate celor din jur, si în primul rånd copiilor lumina lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, puritatea si sfintenia lui Dumneze, printr-o purtare sfântå ai evlavioaså, potrivitå cu învåtåtura Scripturii.  Asa cum tatål se stråduieste så aducå hrana trupeascå în familie, el aduce si hrana de sus care vine prin cunoasterea si tråirea Biblie.  Tatål credincios împreunâ cu sotia lui credincioaså deschid  înaintea copiilor Cuvântul lui Dumnezeu, despre care Pslmul 119:8 vorbeste astfel: “Cum îsi va tinea tânårul curatå cårarea? Indreptându-se dupå Cuvântul Tåu.”  Domnul Isus este Darul dragostei Tatålui (Ioan 3:16) si Lumina lumii {Ioan 8:12) – El este Mântuitorul.  Credinciosii, ca unii care L-au primit pe Domnul Isus sunt purtåtori ai Domnului Isus Christos: sunt cristofori.  In acest fel ei urmeazâ pida lui Dumnezeu Tatål, cåci despre El a zis Dumnezeu: “Acesta este Fiul Meu preiubit în care Imi gåsesc  plåcerea.” (Matei 3:17)

                                                                  Serban Constantinescu               

Parintii credinciosi

Coltul Pårintilor

 

Privilegiile si råspunderile pårintilor credinciosi

 Mi se pare de folos så fie dezbåtute, pe scurt, probleme pe care le ridicå cresterea copiilor în familiile crestine.  Ce important este ca pårintii så priveascå cu toatâ seriozitatea îndemnul dat de Scripturå de a creste copiii “în mustrarea  si învâtåtura Domnului” (Efeseni 6:4).

    Este posibil, ca, sub presiunea lumii care ne înconjoarå, o  asemenea preocupare så parå unora – depåsitå,nepracticå; si, totusi, cât de important este sâ aducem suflete la Christos, dintr-o lume plinå de pâcat si de mecredintå !.  Am dori ca dezbaterea propuså så stimuleze exercitiile spirituale ale pårintilor credinciosi, în preocuparea lor sustinutå de a aduce copiii dåruti lor de Dumnezeu, la cunostinta personalå a Domnului Isus ca Mântuitor si Domn, ca Model vrednic de urmat si de pretuit.  Desigur, este o încercare umilå, pe care o încredintåm Celui ce este sursa oricårei binecuvântåri.

    Calitatea de pårinti este, poate, cel mai ìnsemnat rol pe care îl poate detine un cuplu cåsåtorit,  binecuvântat de Domnul cu copii.  Pårintii trebuie så facå din casa familialå, un loc în care copiii învatå ascultarea, stima, respectful, consideratia, smerenia, hårnicia/

    In caliate de credinciosi, tatål si mama – ca pårinti- trebuie så promoveze centralitatea si proeminenta Domnului Isus Christos, gloria Lui perfecta, drepturile absolute ale Lui cu privire la tot ce se petrece ìn casa pårintilor crestini.  Tatål este chemat sâ desfâsoare înaintea copiilor inima Tatålui ceresc: dragostea Lui nemårginitå si dreptul Lui de a fi ascultat în totul.  In felul acesta, copilul poate ìntelege cum lucreazå Tatål ceresc cu copiii Såi.  O asemenea întelegere poate face ca inima copilului så fie biruitå de iubure Tatålui ceresc si så rezulte în aducerea copiilor la Domnul Isus, prin întoarcerea la Dumnezeu.

     A fi pårinte credincios este un privilegiu.  La Psalmul 127:3 este scris: “Iatå, copiii sunt o mostenire de la Domnul.  Rodul pântecelor sunt o råsplatå de la El.”   Sunt binecuvântati cei care – prin lucrarea Duhului Sfânt- capåtå bucuria de a avea pe copiii lor,  ca pe o mostenire vesnicå, prin calitatea de copii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai cerului.  Råsplata de la Domnul prin copiii credinciosi se referå la bucuriile unei pârtåsii sfinte de familie si la continuitatea armoniei dintre generatii în familia credintei 

      Asa  cum Isaac n-a fost dåruit prin hazard lui Avraam ci a fost o prefigurarea a “semintei lui Avraam (care era Christos) (Galateni 3:16), tot asa. în famila crestinului, niciun copil nu vine întâmplåtor

      A fi pårinte credincios însemneazå si o råspundere.  Parintii credinciosi trebuie så-L arate necurmat în vietile lor pe Dumnezeu,  prin vorbirea lor, “plinå de har, dreaså cu sare”, prin purtarea lor  sfånta si evlavioaså “asteptând si gråbind venirea Domnului”, printr-o viatå de relatii care Il onoreazå pe Dumnezeu,  prin aråtarea constantå si evidentå a dragostei fråtesti.

      Copiii vin în familiile crestine potrivit cu planul lui Dumnezeu, plan potrivit cåruia “toate lucrurile lucreazå împreunå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.  Rapunderea credinciosilor, inclusive a pårintilor crestini, esta ca, iubind  pe Dumnezeu sâ-si facå copiii sensibili la dragostea Lui, ca så se lase cuceriti de aceastå Dragoste

      Serban Constatinescu

Mai avem putin de mers

Mai avem putin de mers

(versuri si muzicâ de Niculitå Moldoveanu)

Mai avem outin de mers

Pân-la tinta mult doritå

Plânsul nostru va fi sters

De Lumina-nvesnicitå.

 

Mai avem putin de stat

Pe pâmântul fårå pave,

Si în cerul minunat

Un etern popas vom face.

 

Mai avem putin de dus

Crucea pregåtirii noastre,

Si zbura-vom mult mai sus

De tariile albastre.

 

Mai avem putin, putin

Pân-la Sfnta Intålnire,

In våzduhul cristalin,

Cu Isus, Preascumpul Mire.

  El så ne ajute så-L asteptåm “cu mijlocul încins si cu fåcliile aprinse”  (Luca 12).             Serban Constantinescu

Cuvânt la o cåsåtorie – Teodor Popescu

Cuvantare rostita la casatoria

lui Serban Constantinescu cu

Ancuta Gheorghe

in Bucuresti, la 31 Ianuarie 1955

                                                          de Teodor Popescu

                                                (transcrisa de Horia Azimioarå)

T

Psalmul 128

 

1. Introducere

“O cantare a treptelor”. Expresia aceasta se poate traduce si in alt fel.  Intre comentatori pare ca a biruit parerea ca acesta este un psalm al pelerinilor spre Ierusalim.

Ierusalimul este asezat la 780 metri deasupra nivelului marii. Cei ce urcau spre Ierusalim faceau din loc in loc cåte un popas si cåntau psalmi: de la psalmul 120 pana la 134, deci 15 psalmi, sunt “psalmi ai treptelor”. Calatoria incepea cu psalmul 120, urmau apoi, la anumite distante. ceilalti psalmi, iar la Ierusalim, in templu, cântau psalmul 134.

Daca este o calatorie spre Ierusalim, apoi si viata credinciosului este o calatorie, o cålåtorie unicåm cea care duce spre cer. In aceasta calatorie, ne sade bine cantarea de lauda. In calatoria crestinå, cantarea trebuie sa-l insoteasca pe credincios, iar daca buzele nu pot sa cante, deci cu glasul, sa-i cante inima. Este cu putinta sa cante cineva doar cu buzele, fara sa-i cante inima si este cu putinta sa cante inima cuiva, fara buze. Este, desigur, mai bine sa-i cante cuiva inima, cand buzele-i nu mai pot sa cante.

Cand inima este plina de Domnul Isus, asa cum Il cunoastem din Cuvantul lui Dumnezeu, atunci inima trebuie sa cante cantari de lauda. Cel credincios are o deosebita intelepciune de sus, ca in toate lucrurile, dar in toate, si grele si usoare, si bucuroase si triste, si de sanatate si de boala, sa gaseasca binecuvantari, mangaiere. Acesta este un secret al celui credincios.  A-nvatat el acest secret? Si de unde?

Da! L-a învåtat In scoala Domnului Isus si din Cuvant lui Dumnezeu. Credinciosului ii sade bine cantarea de lauda, de aceea noi nu ne putem aduna laolalta fara sa cantam Domnului.

 

2. Muzicalitatea psalmului

 

Evreii erau renumiti in ce priveste cantarile religioase. Noi nu mai cunoastem azi muzica lor de atunci. Unul ca mine, chair dacå ar cunoaste ceva, n-ar putea s-o redea.  Vei care s-au ocupat de acesti psalmi de cålåtorie au aråtat si cum se împårteau versurile lor; cânta când tot grupul de câlåtori, când cåte un solist, care råspundea sau introducea o altå idée.. Eu n-am putut så aflu întocmai cântarea si muzica acestor psalmi, , dar mi-am notat cå în Psalmul 128, v. 1 era cântat în cor de tot grupul., v. 2 si

 Erau cântate de cåtre un solist. V. 4 era cântat de tot corul iar v. 5 si 6 erau cântate de câte un solist. Ultima prpozitiune din v. 6  “Pacea så fie peste Israel!” era cantata cu putere, de cåtre întregul grup.  Nu pot så nuantez acest psalm, dar vå propun sâ vå imaginati muzica maiestuoaså cu care înregul grup cânta: “Ferice de oricine se teme de Domnul si umblå în cåile Lui!”   Råspunsul venea de la un solist. Care cu o voce mai înaltå rostea: ”Cåci vei mânca agonisita mâinilot tale,esti fericit si-ti merge bine. Sotia ta va fi ca o vita roditoare înlåuntrul casei tale; copii tåi stau ca niste lâstari de måslin, în jurul mesei tale.” Dupå aceea, intona din nou tot grupul, puternic: “Iatå, asa  va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul! Solistul continua apoi:”Domnul så te binecuvinteze di Sion si så vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vietii tale si så vezi pe copiii copiilor tåi!” In final, ìntregul gruo intona cu putere, concluziv: “Pacea så fie peste Israel!”.

 

3.     Scurte comentarii asupra textului psalmului

 

“Ferice de oricine se teme de Domnul si umblå pe cåile Lui” (v. 1)  Pentru cei neobisnuiti cu limbajul Scripturii, cuvintele aceste nu sunå prea plåcut, dar pentru noi, ele sunå foarte plåcut.

   V, 1 începe cu cuvintele “Ferice de oricine se teme de Domnu!l ” Temerea de Domnul (sau frica de Domnul( este tot una cu pietatea.  Oricine este pios sau evlavios este fericit.  Cum? In teama de Domnul, în frica de El poate så fir fericire?  Frica, teama face pe om så se cutremure,..

O, nu: nu asa este cu cel credincios.  El nu se teme cu frica sclavului, o fricå chinuitoare. La el este teama copilului care îsi iubeste pårintii si doreste så nu-I supere cu ceva.  Este teama celui scåpat de înnec så nu arate cumva nerecunostintå fatå de salvatorul lui; este teama unui gratiat de a nu se aråta nevrednic fatå de cel ce l-a gratiat, scåpându-l de condamnare, este frica oe care o au îngerii lui Dumnezeu.  Cu alte cuvinte, credinciosii au frica de a nu supåra pe Dumnezeu, de la care au, în fiecare zi, multe si bogate binecuvântåri.  Credinciosii sunt însotiti mereu, mereu de aceastå fricå.

     Nu cu mult timp în urmå am stat de vorbå cu o credincioaså, pe care am cunoscut-o într-o familie.

-         Dar dumneata? Esti credincioaså? Nu te-am întrebat pânå acum: te rog så-mi spui : esti credincioaså?

-         Sunt de trei ani.

-         Si cum te-ai întors la Dumnezeu?

-         Domnul a lucrat.

-         Si ai întâmpinat împotrivire?

-         Da,  Sotul mi-a zis: “Så stii cå te las. Nu-mi trebui pocåiti!”

-         Bine, dragå.  O så iei si pe fiica noastrå.

-         O iau.

Si bårbatul a trimes prieteni, cunostinte,rude la sotie ca ea så se lase de credintå, cå altfel divorteazå.  “Mie mi-e fricå de Dumnezeu. Nu må pot lâsa de Domnul Isus” – råspuns sotia.  In sufletul ei, în care Dumnezeu turnase dragostea Lui era frica copilului lui Dumnezeu, nu a sclavului. Era teama de a nu råspunde cu recunostintå lui Dumnezeu, pentru dragostea pe care i-o aråtase. Nu era teama sclavului, ci teama copilului de a råspunde cu recunostintå si cu iubire Tatâlui,  Intr-adevår, este fricâ si fricå.  Toti cresinciosii trebuie så avem acea fricå izvorîtå din recunostinta pe care I-o datoråm lui Dumnezu. Si, slavå Domnului. O avem în måsura în care Il iubim pe Domnul Isus.

     “Ferice de oricine se teme de Domnul”  O asemenea fericire nu vine de la sine: ea vine prin Evanghelie.  Evanghelia îl face pe om så se încredinteze cå este påcåtos, vrednic de pedeapså; dar tot Evanghelia Il duce la Crucea de la Golgota, ca så-I arate jertfa aduså pentru noi, jertfå prin care am fost împâcati cu Dumnezeu, prin ispåsirea påcatelor noastre. Crezi lucrul acesta si-l iei ca fåcut pentru tine? Atunci, pâcatele îti sunt iertate.  Cel iertat de påcate L-a primit pe Domnul Isus ca Ståpân si Mântuitor.  El începe o viatå nouå, în care îi este turnatå în inimå dragosta lui Dumnezeu.  Apostolul Pavel spune cå “dragostea lui Dumnezeu ne constrânge” adicå ne desparte de tot ve este råu. Asa vine în suflet frica de Domnul, care face fericit pe omul care umblå în cåile Domnului.

    Frica de Domnul nu este ceva abstract,o stare de inimå care zboarå în vânt, ca apoi så nu mai râmânå nimic din ea.  Frica de Domnul are efecte concrete, vizibile: cel ce se teme de Domnul, umblå în cåile Lui.

Umblarea crestinå este dovada limpede cå cineva a primit dragostea lui Christos, cå ea a fost turnatå în inima cuiva.  Cum îti este inima, asa îti este si calea.  Dacå inima îti este plinå de dragostea Domnului Isus, de teama de a nu-L supåra, asa este si calea ta.  Dacå inima este, înså, plinå de usuråtate, usuratec vei tråi: atunci, frica de Domnul nu este partea ta, iar câile Lui îti sunt stråine.  Fiecare om este îndemnat så reflecte asupra acestor cuvinte ale lui Dumnezeu.  Dacå va lua aminte cu seriozitate la ele, atunci  ele se vor vedea aplicate în cåile vietii omului. Omule, dacâ nu se våd aplicate în cåile tale, te înseli: în tine nu este frica de Dumnezeu.  Numai cel ce se teme de Dumnezeu umblå în cåile Lui si numai un astfel de om este fericit cu o fericire durabilå. “Fericirea pietåtii” se resfirå în toate aspectele vietii.

     Acum câtiva ani, må întreba cineva:  “Dvs. tråiti numai pentru cer?” Astepta så-I råspund: “Da.  Numai pentru cer!”  Am råspuns înså: “Nu. Prin întoarcerea noastrå la Dumnezeu, ne-am ales nu numai cerul ci pe Domnul Isus: El este prezent cu noi în toate circumstantele noastre, inclusive în viata pe care o avem de trait aici, pe pâmânt, Credinta în El se resfirå în toate colturile inimii si vietii noaste, deci si în viata noastrå, tråitå zi de zi pe påmânt”.

   V. 1 era cântat de întregul cor al pelerinilor.  Ca råspuns, un solist intona în chip râsunåtor v. 2:

     “Cåci atunci te bucuri de agonisita mâinilor tale, esti fericit si-ti merge bine”.  Munca nu este un blestem oentru om, ci o binecuvântare.  De aceea, vai de omul activ, pus în situatia de a nu mai munci, Un astfel de om se plictiseste grozav. Omul câzut în påcat ar fi fost si mai nenorocit, dacå nu I s-ar fi dat munca drept mângâiere.  “Te bucuri de agonisita mâinilor tale” înseamnå “vei fi binecuvântat în munca ta!” Sunt oameni asa de ocupati cå uitâ så mai si månânce: n-au timp så se aseze la maså, iar când se aseazå, infulecå repede, repede de parcå ar scåpa     trenul. Nu e bine asa!

  Am citit într-o carte, cum un om cu nume mare în Apus, când era så fie chemat la maså, îsi lepâda hainele de lucru si punea alte haine, ca si când ar fi mers la o nuntå. El întelegea så stea la maså într-un chip vredmic de Cel cene pune hrana pe maså.

     Cel pios, cel evlavios, cel ce se teme de Domnul poate så mânânce di ce a agonisit, din ce a câstigat prin munca lui. El este fericit si-I merge bine.  Este o måsurå si în agoniesealå.  Sunt cazuri când tendinta de a strange, de a agonisi, trebue tinutå în frâu. Nu stiu dacå celor ce se cåsåtoresc acum  trebue så le recomand vreo måsurå în aceastå privintå: nu cunosc bine înclinatia lor, stiu înså cå fiind credinciosi, vor fi fericiti si le ba merge bine.

     v. 3  Sotia ta este ca o vita roditoareînlåunrul casei tale; copiii tåi sun ca niste låstari de måslin în jurul mesei tale. Vitå roditoare!  Imi place foarte mult så må uit la o vie. Odatå, când eram la Slatina, nu må mai såturam privind la via de lângå caså.  La Pitesti, am fost gåzduit într-o caså în curtea cåreia era o vie, resfiratå în toatå curtea cu coardele ei. Iar pe coarde era ciorchinii de struguri: dintr-o singurå tulpinå s-au scos într-un an patru vedre de vin.  Era un spectacol foarte frumos, încântåtor!  Textul spune: “Sotia ta este ca o vita roditoare”.  Este drept så gândim cåaici8, este în primul rând o referintå la copii. Cei credinciosi nu socotesc copiii ca fiind o pacoste pe capul lor>

-         Vai, Doamnå, dar ce o så le dai så månâce? Întreba cineva pe o credincioaså cu multi copii.

-         Dumnezeu poartå de grijå. Copiii nostri nu se culcå nemâncati.

-         Bine, dar atâtia?

-         Câti då Dumnezeu, Fiind credinciosi, noi nu putem folosi mijloacele criminale ale oamenilor,

-            Credinciosii au pårâsit asemenea gânduri si îi dezgustå felul de a gândi al necredintei care socoteste cå copiii pe care îi då Dumnezeu într-o famile sunt o pacoste,  Expresia “Sotia ta ca o vita roditoare în mijlocul casei tale” o aratå pe sotia si pe mama creddincioså ca fiind “ståpâna casei”.  Dar “vita roditoare” ne spune si depre roada Duhului de la Galateni 5.  Sotia, mama credincioasa are roada Duhului: ea este plinå de dragoste, de afectiune, practicå facerea de bine,caritatea – aceasta este în deosebi partea ei. Roada Duhului trebuie sâ-I împodobeascå deopotrivå si pe barbate si pe femei, totusi, de la sotii porneste mai mult mila, îngåduinta, o inimå largå, plinå de iubire.

-         V.3  “Copiii tåi sunt ca niste låstare de måslin în jurul mesei tale” Iatå o altå asemânare! Vitza o vedem des si pe la noi; låstari de måslin nu vedem: nu stim cum este podoaba lor. Se zice câ måslinul când îmbåtrâneste este înconjurat de multi lâstari, iar aceasta aratå vigoare.  Privelistea este foarte frumoaså, mai ales dupå ploaie. Ploaia le spalå bine frunzele. Låstarii nu produc roade, dar au prospetime, vigoare. Este o priveliste plåcutå pentru credincios så-si vadå copiii în jurul mesei.  Trebuie så mårturisesc câ îmi este deosebit de plåcut så våd familii crestine unite, asezate împreunå îm jurul mesei.  La Câmpulung Muscel, un frate care are sase copii ne-a invitat la maså.  La un moment dat, toti copiii s-au strâns lângå tatål lor, så spunå câte un verset, sâ cânte împreunå imnuri crestine. Nu m-am putut opri så-I spun fratelui impresia încântåtoare pe care mi-au fåcut-o. Nu må mai såturam så-I privesc pe cei sase copii în jurul pårintilor lor. In casa în care ne gâsim acum, cea a lui E si T. C, a intrat într-o zi un om, tocmai în timpul când tatål si mama erau împreunå cu copiii la maså, Omul care a intat, un simplu lucråtor, nu s-a putut opri så spunå: “m stiut eu cå sunteti multi, dar nu asa cum vå våd acum.” Tatål meu se mâmdrea cu copiii lui. A tinut, spre sfârsitul vietii, så fim cu totii fotografiati, într-un tablou de familei: erau noua copii. Acest tablou, ne-a råmas.

v. 4  “Asa este binecuvântat omul care se teme de Domnul” Este o idée repetatå pentru a se întipåri mai bine în mimtea noastrå.

v. 5 Domnul så te binecuvinteze din Sion si så vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vietii tale si så vezi pe copiii copiilor tåi!” Iatå o  vorbire specificå pentru Evrei, noi înså, putem gåsi un înteles spiritual si pentru credinciosii din vremea harului.  Sionul era pentru poporul evreu locul unde Isi pusese Dumnezeu slava.  Noi putem întelge cele exprimate aici, asftel: Domnul så te binecuvinteze din cer.  Sionul nostru este Domnul Isus Christos. De la El cåpåtåm binecuvântårile pe care Dumnezeu le revarså peste noi, potrivit cu nevoia si cu starea noastrå.  In mod deosebit, Dumnezeu Isi revarså binecuvântåri în Adunare, unde se vesteste Cuvântul Lui.  Este acelas Domn si în cer si îm Adunare.  Când Domnul din cer este Domnul Adunårii si Domnul fiecårui credincios, avem dreptul så asteptåm binecuvântårile Lui

     Noi, care suntem acum mai înaintati în vârstå, vom pleca si vom merge la locul nostru, dar celor ce råmân dupå noi, le dorim ca Domnul så-i binecuvinteze si så se bucure de lucrarea lui Dumnezeu, de propâsirea si zidirea sufletelor de lucrarea de înaintare a evangheliei si de sfintire a credinciosilor.  Dacå fiecare are sfintenia, podoaba casi lui Dumnzeu, atuci, sfintenia va fi podoaba tuturor.  Da! Domnul Isi revarså binecuvântarea acolo unde fratii sunt adunati împreunå în unire,

 

4.    Gânduri la întemeierea unei familii (A si B. C)

V. 5 se încheie cu urarea: “Så vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vietii tale!”  Când este vorba despre cåsåtorie, dacå tinerii sunt credinciosi, nu mergem pe brodealå dacå va fi o cåsåtorie bunå si nu zicem, cum se spune de obicei, cå se va vedea mai târziu. Noi suntem siguri cå cei ce s-au câsâtorit vor fi fericiti, råmânând ei pe calea Domnului.  Cei ce s-au cåsåtorit ne-au fâcut bucurie pânå acum si creem cå vor face asta si de acum încolo.  Dacå înså se vor abate de la calea lui Dumnezeu, le vor fi retrase binecuvântårile, Cei ce râmân credinciosi, suntem siguri cå vor fi binecuvântati.  Sotilor credinciosi li se spune: “Så vezi pe copiii copiilor tåi”, cu alte cuvinte “så deveniti bunicå si bunic”. Dacå Dumnezeu binevoieste acest lucru, El lucreazå ca sotul si sotia credincioså så nu-si scurteze viata prin påcat: ei duc o viatå måsuratå, ascultând de voia lui Dumnezeu.

   v. 6   “Pacea så fie peste Israel”  Så fie pace în cåminul celor credinciosi.  Dacå vin împrejuråri care turburå pacea, credinciosii nu sunt în necunostintå de planurile Vråjmasului: ei stiu ce au de fåcut. Unul dintre ei va propune: decât så schimbåm între noi cuvinte aspre, mai bine så ne rugâm.  Cred înså cå lucrurile nu vor ajunge pânå acolo cu cei ce s-au cåsåtorit.  Ii cunoastem si ne rugåm ca Domnul så le dea harul de a trece cu bine prin greutåtile vietii.  Cåsåtoria lor va fi o cåsåtorie binecuvânatå si Domnui îi va påstra si-I va creste în toate zilele vietii lor.

      Ce în înseamnå “cåsåtoria” la tinerii care s-au init de curând în Domnul?  Familia pådintilor såi l-a crescut pe Bånel cum a putut, dar a avur fericirea så constate cå, de la un timp, el s-a întors la Dumnezeu, iar viata pe care a dus-o a dovedit cå, într-adevår, este un om întors la Dumnezeu: asa a ajuns el så fie bucuria familiei si a adunårii.  Ancuta, a fåcut si ea pasul acesta cånd si cum a vrut Dumnezeu. Noi am privit-o ca pe fiiica noastrå, peste care Dumnzeu  îsi revarså binecuvântårile.  Este drept cå, în ceea ce må priveste pe mine, pânå acuma nu i-am prins figura sufleteascå, pentru a putea spune mai mult; dar din câte am putut prinde, ne pare o credincioaså serioaså, care va creste mai departe în harul lui Dumnezeu.

   Pårintii unuia sau ai altuia dintre soti pot så spunå despre copiii lor: noine-am fåcut datoria, am ternimant cu cresterea voastrå. Cu aceasta nu s-a terminat, înså, legåtura dintre pårinti si copii.  Cine are copii stie cå pârintii nu pot så-si ia mâna de pe ei, când s-a cåsåtorit si si-au format cåminul lor. Copiii sunt încâ sub privirea noastrå, plinâ de dragoste. Cât tråim, dacå auzim de bine, ni se umple inima de bucurie, dacå înså auzim ceva trist, ne întriståm si noi. Nu putem spune: “Te-ai cåsåtorit? De acum, orice ti s-ar întâmpla, te priveste”.  Chiar dacå, în unele privinte lucrurile pot sta astfel, noi totusi, nu ne depårtåm de copiii nostri, pentru cå ei sunt iubitii nostri: nådåjduim sâ-I vedem mereu credinciosi si så ne bucuråm de ei.

    Ancuta si Bånel, pårintii vostri si-au fåcut datoria. Binele vostru va fi si binele lor. Dacå va veni ceva trist peste voi, si pem ei îi va întrista. Cred înså cå, atât cât atârnå de voi, nu veti da niciodatå pricinå de întristare pârintilor vostri. Nu vorbesc în numele lor, cred înså cå ei sunt bucurosi cå vâ stiu pe picioarele voastre, având o situatie independentå, dar cu totul dependentå de Dumnezeu. Dependenta noastrå de Dumnezeu este fericirea noastrå.

    In ceea ce priveste adunarea, familia voastrå mai mare, nådåjduim cå, si de acum încolo veti fi mådulare sânåtoase ale adunårii si dela voi va porni o influientå binefåcåtoare. Intr-u fel sau altul, veti aduce cu voi înrâuriri binecuvântate.  Veti trece prin multe în viatå, veti înainta în experientå.  Dumnezeu are un plan cu fiecare si îl trece pe unde crede El de cuviintå. Veti cåpåta tot mai multå experientå, ceea ce va fi un câstig pentru mådularele adunårii din care faceti parte.  Så facå Dumnezeu så vedeti “fericirea Ierusalimului”, iar din Sion så porneascå peste voi toat binecuvântårile! Facå Dumnezeu så vedeti adunarea îmbobocind si înflorind iar voi, så cresteti în toate privintele.

    In ceea ce priveste viata fe familie, tinerii cåsåtoriti îsi vor fi fåcut idealuri, care se împlinesc în Domnul Isus. Dar, pe lângå idealuri, duceti cu voi pilda de la pårintii vostri. Dacå p 134rintilor le-a fost dat harul så vå dea o pidå bunå si vrednicå de urmateste de asteptat ca si voi så actionati dupå pilda lor. Vorbele sunt pitici, plidele sut uriasi: pildele vor sta înaintea ochilor vostri.  Vå vetiaduce aminte de ele la timpul potrivit; multumiti Domnului pentru pildele bune pe care vi le-au dat pârintii vostri.

    Noi pretuim educatia pe care a primit-o cineva în casa pårinteascå; ea nu este totuna cu educatia pe care o primim în scoala Domnului Isus, dar nici educatia din casa pårinteascå nu este de nebågat în seamå. “Cei ce stau ìn curtile Domnului, Il laudå pe El în orice vreme”.

    Stând voi în stransa legåturå cu Domnul Isus, suntem încredintati cå veti avea o viatå binecuvântatå, veti fi bucuria pårintilor si a adunårii, veti fala lui Christos.  El împlineste dorintele celor ce se tem de El.

O reformå modernå

This is the new text.  Please. review it.  SC.  Multumesc pentru comentarii

O REFORMA MODERNA

Aceste note, concepute de Dan Duncan,  vestitor al Cuvantului lui Dumnezeu la Believers Chapel, Dallas-Texas, au fost traduse din limba engleza in limba romana, de Serban Constantinescu.

Introducere

     Privim in urma la Reforma din secolul al XVI-lea si ne intrebam: se mai poate petrece asa ceva?  Si daca “da”, ce trebuie sa se intample?  Raspunsul este “da”: asa ceva s-a ice

întamplat, si as dori sa spun despre ce as numi “O Reforma Moderna”, si din asta sa schitez cateva lectii pentru noi.

     Lucrurile s-au petrecut in Romania,  ceea ce a condus la formarea multor biserici, pe care le-am vizitat in decursul anilor.  Despre asta nu prea s-a vorbit si stiam putin despre aceste lucruri, pana am citit cate ceva.

      Este foarte intersant ca John Stott mentioneaza Introduceres sa la Comentariile asupra Epistolei catre Romani ca Reforma Moderna in Romania a fost legata, ca si reforma din secolul XVI-lea de Epistola catre Romani. Cele doua personalitati implicate au fost doi preoti ortodocsi: Dumitru Cornilescu si Teodor Popescu. Paralela dintre vietile lor si cea a lui Martin Luther este izbitoare. In fapt, Teodor Popescu a fost numit “un Luther roman” (Horia Azimioara, From Darkness to Light, 2005, pag. 2)

   Romania

      Romania este o tara mica din Sud-Estul Europei cam de marimea statului Oregon sau a New Mexico-ului.  Se invecineaza cu Ungaria la West, cu Moldova la East, cu Ucraina la Nord si cu Bulgaria la Sud de Dunare.  Marea Neagra se afla la Sud-Estul Romaniei si scalda totodata o parte din litoalul Bulgariei, despratind Romania de zone ale Rusiei, Ucrainei si Turciei.

    Influenta Reformei a ajuns in Romania chiar din veacul al 16-lea, in special in orasul Brasov, situat in centrul Romaniei, dar Reforma n-a putut substitui actiunea si influenta bisericii dominante, Biserica Ortodoxa Romana.

Traducerea 

Reforma moderna a inceput cu Dumitru Cornilescu. El a inceput sa fie miscat de Duhul Sfant, cand era student la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti.  A inceput cu dorul dupa o mai mare si mai adanca realitate spirituala.  In timpul cautarii lui, a avut acces la anumite carti, scrise de autori evanghelici, care il dirijau catre Bible.  Mai apoi, o doamna bogata din Romania l-a rugat sa traduca Biblia. In acea vreme, Biblia romaneasca era scrisa  într-o limba greu de citit.  Acea doamna a finantat intregul proiect. Asa a inceput Cornilescu sa traduca Biblia in limba româna moderna.  Lucrarea a inceput in 1916 si a necesitat, pana la terminare, aproape sase ani.

      Dar in timp ce traducea Epistola catre Romani, s-a produs in Cornilescu o schimbare profunda: lua cunostinta de adevaruri care pana atunci nu-i fusesera familiare.  “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” (Rom. 3:10); “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom, 3:23); “Plata påcatului este moartea” (Rom. 6:23).  Si, totusi, pacatosii pot fi declarati drepti fara nicio plata prin Cristos, caci “ei sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin har, prin rascumpararea care este in Cristos Isus” (Romani 3:24).

      Prin aceste texte, si prin altele din Romani, Cornilescu a inceput sa inteleaga ca Dumnezeu prin Cristos a facut tot ce este necesar pentru mantuirea noastra.  El si-a zis: “Iau aceasta mantuire,  aceasta iertare pentru mine insumi.  Il primesc pe Cristos ca pe Mantuitorul meu.”  Din acel moment, el a devenit o faptura noua, dedicata in totul lui Cristos.

1.       Traducerea Noului Testament a fost publicata in 1921 iar a întregii Biblii în 1923-24, si a devenit, ulterior,  text de referinta al Societatii Biblice Britanice. Cornilescu a fost persecutat pentru credinta lui, iar in 1923 a fost pus în situatia de a pleca din Romania   

    O Intoarcere la Dumnezeu

     Cornilescu a plecat, dar influenta lui a ramas: el avea un prieten, pe Teodor Popescu, care era de asemenea preot ortodox.  Teodor Popescu era un om de aleasa educatie: cu studii universitare, cunostea germana si franceza. Slujea la o biserica din Bucuresti numita “Cuibul cu Barza”.  La slujba i s-a asociat Cornilescu:erau prieteni, chiar inainte de plecarea lui pentru traducerea Bibliei

      Intre timp, Tudor Popescu a trecut printr-o mare incercare. In 1918 el era melancolic, despresiv. Nu-si dadea seama de cauza dar nici nu putea sa se smulga din intristare.  Apoi, intr-o epidemie de gripa care a durat intre 1918-1921, i-a murit sotia.  A fost adanc mahnit si se tot intreba cu privire la rostul vietii, la scurtimea ei si la faptul ca atunci cand el insusi va muri va sta inaintea lui Dumnezeu cu mainile goale, din pricina neizbututirlor in slujba lui de preot.  In acest timp de disperare, prietenul lui Cornilescu i-a trimes o copie a Bibliei, in traducerea lui. Popescu a inceput sa citeasca cu privire la pacat si la rostul crucii. Scriptura l-a convins pe Teodor Popescu ca Cristos S-a jertfit pe cruce ca sa satisfaca mânia lui Dumnezeu împotriva påcatului omului. Nimeni pana atunci nu-i spusese despre asa ceva.

1.        A fost puternic impresionat de textul de la Marcu 10:45: “Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeascå ci El sa slujeascå si sa-Si de viata – rascumparare pentru multi.”   Dupa un timp de reflctie, Teodor Popescu a crezut spusele Scripturii: s-a intors la Dumnezeu si viata i s-a schimbat din temelii. El a recunoscu ca s-a intors la Dumnezeu, nu pentru ca el L-a cautat pe Dumnezeu ci pentru ca Dumnezeu l-a cautat pe el. Mai tarziu, el putea sa spuna despre fiecare intoatcere la Dumnezeu:  “Chiar faptul ca un om cauta pe Dumnezeu, vine tot de la Dumnezeu”.   “Chiar faptul ca ai ajuns la convingerea ca esti pacatos si ai absoluta nevoie de Mantuitorul care sa te salveze de pacatele tale, este lucrarea Lui.” (din Predica cu privire la Efeseni 2:1-10, Note de Horia Azimioara).

      Vestirea Cuvântului 

    Cand viata lui Teodor Popescu s-a schimbat, s-a schimbat si slujba lui.  Cornilescu s-a reintors la Cuibul cu Braza si au inceput sa lucreze impreuna, învatand si explicand Cuvantul lui Dumnezeu.  Incepusera sa lucreze impreuna ca necredinciosi, dar, datotita Scripturii, ei au ajuns sa reia sujba impreuna in caliate de credinciosi.  Au inceput sa explice Evanghelia dupa Ioan, sa scrie articole si tractate, iar oamenii au inceput sa raspunda si sa creada.  Oameni au crezut si au impartasit credinta lor.   Un numar de studenti din universitatile bucurestene au inceput sa vina la Cuibul cu Barza ca sa auda predicile lui Teodor Popescu si Cornilescu.  Unul dintre ei a fost Emil Constantinescu, care s-a intors la Dumnezeu in 1923.

    Aceasta noua stare de lucruri nelinistea pe unii.  Cand Luther a inceput sa predice evanghelia, Papa a inceput sa emita circulate oficiale (bule) sustinand ca un mistret salbatec s-a ratacit prin via Domnului: curand dupa aceea, Luther a fost excomunicat.  Autoritati ecclesiastice au inceput sa ia nota de ceea ce se intampla la Cuibul cu Barza, si curand au trecut la opozitie fatisa 

   Acele autoritåti sustineau si inca sustin ca ingerii si sfintii mijlocesc, prezentand inaintea lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor. Popescu n-a gasit in Scriptura asa ceva. El a testat traditia cu Scriptura.  El a gasit la 1 Timotei 2;5 ca este scris:  “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos.” Teodor Popescu a ales sa urmeze mai de graba Scriptura decat traditia.

1. Au inceput mari presiuni aupra lui Teodor Popescu: tatål lui, care era preot, a venit la Bucuresti sa-l convinga sa-si renege convingerile si sa se conforme pozitiei ierarhiei bisericesti,  Teodor a ramas ferm, raspunzand cu curaj. I-a spus tatalui sau: “Nu pot, tata! Evanghelia este clara si eu trbuie s-o proclam fara nicio modificare”.   Cand tatal i-a amintit ca este sarac si ca are de crescu copii, Popescu i-a raspuns: “Nu-ti face griji. Dumnezeu ne va purta de grija!”

      Procesul

Procesul religios a avut loc in 1923. Procedurile oficiale impotriva lui Teodor Popescu au fost similare cu Dieta de la Worms, impotriva lui Luther: a fost investigat de un tribunal format din zece înalti prelati. El a raspuns intrebarilor cu caracter doctrinal, din Scriptura. A ramas ferm, n-a facut compromisuri. Desi membrii curtii s-au recunoscut ca nefiind calificati sa decida in probleme doctrinare, totusi, ierarhia superioarå l-a excomunicat si exclus pe Teodor Popescu din Biserica: a ramas fara serviu, fara o locuinta unde sa stea. S-a indreptat insa catre Domnul si Domnul a fost credincios ca sa-i acopere toate nevoile

          Noi câmpuri de lucru

   Cand Whitefiel si Wesley au fost opriti sa mai predice in bisericile anglicane au iesit pe câmpuri, au predicat si mii si mii au auzit vestirea lor. Asa s-a intamplat si cu Teodor Popescu: a gasit noi câmpuri in care sa slujeasca Domnului. I s-au alaturat cei care se intorsesera la Dumnezeu la Cuibul cu Barza.  A inceput sa tina adunari in case; dar casele erau neincapatoare. Atunci, o doamna bogata, care facea parte din nobilimea româna, a donat fondurile necesare pentru zidirea unei biserici intr-o zona frumoasa a Bucurestilor. Deseori, asa lucreaza Dumnezeu.: Asa a facut cu Whitefield si cu Wesley: contesa de Hunntigdon i-a suportat, i-a ajutat sa construiasca sali de cult si scoli si le-a finantat lucrarile.

    Fiind vaduv, T. Popescu s-a recasatorit.  El sotia si cei trei copii au trait in conditii saracacioase, dar au facut o practica: sa nu faca cunoscute niciodata altora nevoile lor.  Dar au vazut ca Domnul le purta de grija,  in chip providential, minunat.  Teodor Popescu era un cercetator harnic al Cuvantului lui Dumnezeu.  Nu socotea ca este indicat sa vorbeasca fara o pregatire prealabila.  Pregatea in studiu ore intregi pentru schitarea predicilor, pentru conoasterea si aprofundarea doctrinei Scripturii.  El sustinea pricipiul Reformei numit “Sola Scriptura” (numai Scriptura), potrivit caruia numai Scriptura este autoritatea noastra pentru credinta si practica. In lumina acestui principiu, el a respins inchinarea la icoane, praznicurile de inchinare catre sfinti si cele mai multe din cele sapte sacramente pe care unii crestini le socoteste necesare pentru mantuire.  Asemenea reformatorilor europeni, Teodor Popescu si cei prinsi cu el in aceeasi lucrare au ajuns la concluzia ca Scriptura suporta botezul si Cina Domnului ca acte de cult ale bisericii.

                 Extinderea lucrarii

     Lucrarea s-a raspandit si in afara Bucurestilor.  Persoane din tara care veneau in Bucuresti il rugau pe Teodor Popescu sa vina si in orasele lor si sa predice. Astfel, el vizita orase si targuri din Romania. Lua trenul, uneori trenul de carat busteni si ajungea chiar si in sate departate sau cobora in vai retrase si marturisea evanghelia chiar si unor simpli ciobani. Oamenii rasoundeau la chemarea evangheliei, se intorceau la Dumnezeu de formau adunari si astfel, evanghelia continua sa se raspandeasca.

     Asa se intampla in biserica primara, cun atesta cartea Faptele Apostolilor.  La Fapte 11:20 citim despre “câtiva oameni” (nenominailzati) din Cipru si Cirena care au venit in Antiohia, au predicat grecilor evanghelia, astfel incat in Antiohia s-a format o biserica mare din primul veac al crestinismului. In mod simlar s-a intamplat in Romania, si se intampla oriund evanghelia prinde radacini.  Iar unde evanghelia se raspmdeste apar si impotriviri.

   Teodor Popescu a intampinat in acele locuri impotrivirea celor care I se opuneau,, care atatau la atacuri pentru ca sa determine autoritatile sa-l aresteze pe Popescu. In Faptele Apostolilor citim ca Iudeii au atatat multimea contra lui Pavel si Barnaba, i-au improscat cu pietre or i-au aruncat in temnita: aceasta era viata unui apostol (Fapte 13:50; 14:2).  Dar Pavel si-a continuat lucrarea lui; asa a facut si Teodor Popescu.  Rezultatul? Evanghelia s-a rasandit in Romania: la 15 ani de la excomunicarea lui Teodor Popescu , fusesera infiintate mai mult de 200 de adunari in orasele si satele Romaniei.  In acest timp, Cornilescu se stabilise in Elvetia. langa Geneva, continuand traducerile.  A publicat a doua traducere a Bibliei si lucrarea lui Bunyan “Calatoria Pelerinului” numita, in acceptiunea populara “Calatoria Crestinului”.

       Vremuri grele

1. In aceste vrenuri, crestinii evanghelici din Romania au fost persecutati

Teodor Popescu a primit amenintari personale: era pus pe lista sa fie executat de nazisti. A  fost dat in judecata pentru literatura  crestina pe care o scrisese.  Domnul l-a izbavit din toate aceste primejdii, totusi., biserica i-a fost inchisa si transformata in depozit de materiale,  Credinciosii se duceau in paduri sa aiba strangeri laolalta de cult, in secret.  Crestinii evanghelici din Romania erau urmariti, arestati, judecati.  Au fost vremuri foarte grele.

1. Asa trebuie sa fie si pentru noi.

       Totalitarismul

In timpul perioadei comuniste 1945-1989, biserica a fost supusa cenzurii guvernului si a unor rigori severe.  Unii crestini au fost dati afara din servicii din pricina credintei, altii si-au pierdut libertatea si viata in inchsori. Richard Wurmbrand si-a istorisit viata in cartea” “Torturat pentru Cristos”: si-a petrecut 14 ani in inchisorile comuniste.  A fost o vreme plina de primejdii, dar in acest timp, Teodor Popescu nu si-a schimbat mesajul.  El a continuat sa predice evanghelia simpla, asa cum a predicat-o imediat dupa intoarcerea lui la Dumnezeu.

    El n-a vorbit impotriva guvernului, n-a combatut filosofia materialista a comunismului, n-a discutat ideologii politice in predicile lui: El a invatat ce spune Biblia, s-a opus ratacirii, dar mai ales L-a predicat pe Cristos,, i-a indemnat pe oameni sa cresa in El si sa traiasca dupa modelul Lui de viata

      Sfarsitul

1. Teodor Popescu a murit in Februarie 1963. Dumitru Cornilescu a murit in Elvetia in 1975.

     La serviciul de inmormantare al lui Teodor Popescu, cineva a citat un cuvant spus de el: “Viata noastra este un timp foarte important: este o scoala pentru vesnicie; este un timp de har si trebue sa-l folosim cat mai bine posibil.”  Cele spuse sunt foarte adevarate.

      Invataminte

   Ce putem invata din toate acestea?  Voi sugers cateva lucruri cu caracter general si apoi, cu caracter personal.  Poate fi astazi o Reforma? Da.

1.  Pentru o Reforma sunt necesare doua lucruri.  Mai intai, inainte de toate este nevoe de lucrarea Duhului Sfant. Reforma este lucrarea Lui, noi oamenii cu abilitatile noastre, n-o putem produce.  La Ioan 3:8 se spune: “Vantul sufla incotro vrea”; asa lucreaza Duhul lui Dumnezeu. Nu-i putem prezice sau directiona miscarile, dar ne putem ruga pentru asta. Si putem proclama adevarul lui Dumnezeu.

2. Proclamarea adevarului lui Dumnezeu este al doile punct.  Duhul lucreaza mana in mana cu Scriptura.  Prin Duhul Sfant si prin Scripturi, Reforma se poate produce din nou, asa cum s-a produs in secolul al 16-lea, ca urmare a predicarii Bibliei si doctrinelor ei centrale. “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taaaaiusuri. Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheiurile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” (Evrei 4:12).  Presbiterilor bisericii din Efes, Pavel le spune ca “nu le-a ascuns nimic din ce era de folos” si ca “nu s-a ferit sa le vesteasca tot planul lui Dumnezeu.: (Fapte 20:20,27)- toata doctrina. Ce invatam din asta? Scriptura este deplin suficienta: Reforma vine prin predicarea Cuvantului lui Dumnezeu, a intregului plan al lui Dumnezeu, ceea ce inseamna predicarea docrinelor ccentrale ale Bibliei

3.  La nivel mai personal, istoria cu Romania arata ca Dumnezeu acopera toate nevoile noastra. La  Filipeni 4:19 Pavel spune: “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava in Isus Cristos”.  Cand ne bizuim pe acest principiu, Du,mezeu nu ne lasa. El ne poarta de grija. Ne putem bizui pe El totdeauna ca va face acest lucru.  El nu ne va parasi, nici nu ne va uita.  Dumnezeu poarta de grija infinit de mult de lucrarea Sa si de poporul Lui.  El poarta de grija mult de o tara mica asa cum este Romania ca si pentru o tara mare, ca America.  Ii sunteti tot atat de importanti lui Dumnezeu precum au fost  Avraam. Pavel, Augustin si Luther.

Dumnezeu este credincios Cuvantului Sau: fagaduintelor Lui si poporului Lui. 

O REFORMA MODERNA

Aceste note, concepute de Dan Duncan,  vestitor al Cuvantului lui Dumnezeu la Believers Chapel, Dallas-Texas, au fost traduse din limba engleza in limba romana, de Serban Constantinescu.

Introducere

     Privim in urma la Reforma din secolul al XVI-lea si ne intrebam: se mai poate petrece asa ceva?  Si daca “da”, ce trebuie sa se intample?  Raspunsul este “da”: asa ceva s-a ice

întamplat, si as dori sa spun despre ce as numi “O Reforma Moderna”, si din asta sa schitez cateva lectii pentru noi.

     Lucrurile s-au petrecut in Romania,  ceea ce a condus la formarea multor biserici, pe care le-am vizitat in decursul anilor.  Despre asta nu prea s-a vorbit si stiam putin despre aceste lucruri, pana am citit cate ceva.

      Este foarte intersant ca John Stott mentioneaza Introduceres sa la Comentariile asupra Epistolei catre Romani ca Reforma Moderna in Romania a fost legata, ca si reforma din secolul XVI-lea de Epistola catre Romani. Cele doua personalitati implicate au fost doi preoti ortodocsi: Dumitru Cornilescu si Teodor Popescu. Paralela dintre vietile lor si cea a lui Martin Luther este izbitoare. In fapt, Teodor Popescu a fost numit “un Luther roman” (Horia Azimioara, From Darkness to Light, 2005, pag. 2)

   Romania

      Romania este o tara mica din Sud-Estul Europei cam de marimea statului Oregon sau a New Mexico-ului.  Se invecineaza cu Ungaria la West, cu Moldova la East, cu Ucraina la Nord si cu Bulgaria la Sud de Dunare.  Marea Neagra se afla la Sud-Estul Romaniei si scalda totodata o parte din litoalul Bulgariei, despratind Romania de zone ale Rusiei, Ucrainei si Turciei.

    Influenta Reformei a ajuns in Romania chiar din veacul al 16-lea, in special in orasul Brasov, situat in centrul Romaniei, dar Reforma n-a putut substitui actiunea si influenta bisericii dominante, Biserica Ortodoxa Romana.

Traducerea 

Reforma moderna a inceput cu Dumitru Cornilescu. El a inceput sa fie miscat de Duhul Sfant, cand era student la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti.  A inceput cu dorul dupa o mai mare si mai adanca realitate spirituala.  In timpul cautarii lui, a avut acces la anumite carti, scrise de autori evanghelici, care il dirijau catre Bible.  Mai apoi, o doamna bogata din Romania l-a rugat sa traduca Biblia. In acea vreme, Biblia romaneasca era scrisa  într-o limba greu de citit.  Acea doamna a finantat intregul proiect. Asa a inceput Cornilescu sa traduca Biblia in limba româna moderna.  Lucrarea a inceput in 1916 si a necesitat, pana la terminare, aproape sase ani.

      Dar in timp ce traducea Epistola catre Romani, s-a produs in Cornilescu o schimbare profunda: lua cunostinta de adevaruri care pana atunci nu-i fusesera familiare.  “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” (Rom. 3:10); “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom, 3:23); “Plata påcatului este moartea” (Rom. 6:23).  Si, totusi, pacatosii pot fi declarati drepti fara nicio plata prin Cristos, caci “ei sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin har, prin rascumpararea care este in Cristos Isus” (Romani 3:24).

      Prin aceste texte, si prin altele din Romani, Cornilescu a inceput sa inteleaga ca Dumnezeu prin Cristos a facut tot ce este necesar pentru mantuirea noastra.  El si-a zis: “Iau aceasta mantuire,  aceasta iertare pentru mine insumi.  Il primesc pe Cristos ca pe Mantuitorul meu.”  Din acel moment, el a devenit o faptura noua, dedicata in totul lui Cristos.

      Traducerea Noului Testament a fost publicata in 1921 iar a întregii Biblii în 1923-24, si a devenit, ulterior,  text de referinta al Societatii Biblice Britanice. Cornilescu a fost persecutat pentru credinta lui, iar in 1923 a fost pus în situatia de a pleca din Romania   

    O Intoarcere la Dumnezeu

     Cornilescu a plecat, dar influenta lui a ramas: el avea un prieten, pe Teodor Popescu, care era de asemenea preot ortodox.  Teodor Popescu era un om de aleasa educatie: cu studii universitare, cunostea germana si franceza. Slujea la o biserica din Bucuresti numita “Cuibul cu Barza”.  La slujba i s-a asociat Cornilescu:erau prieteni, chiar inainte de plecarea lui pentru traducerea Bibliei

      Intre timp, Tudor Popescu a trecut printr-o mare incercare. In 1918 el era melancolic, despresiv. Nu-si dadea seama de cauza dar nici nu putea sa se smulga din intristare.  Apoi, intr-o epidemie de gripa care a durat intre 1918-1921, i-a murit sotia.  A fost adanc mahnit si se tot intreba cu privire la rostul vietii, la scurtimea ei si la faptul ca atunci cand el insusi va muri va sta inaintea lui Dumnezeu cu mainile goale, din pricina neizbututirlor in slujba lui de preot.  In acest timp de disperare, prietenul lui Cornilescu i-a trimes o copie a Bibliei, in traducerea lui. Popescu a inceput sa citeasca cu privire la pacat si la rostul crucii. Scriptura l-a convins pe Teodor Popescu ca Cristos S-a jertfit pe cruce ca sa satisfaca mânia lui Dumnezeu împotriva påcatului omului. Nimeni pana atunci nu-i spusese despre asa ceva.

       A fost puternic impresionat de textul de la Marcu 10:45: “Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeascå ci El sa slujeascå si sa-Si de viata – rascumparare pentru multi.”   Dupa un timp de reflctie, Teodor Popescu a crezut spusele Scripturii: s-a intors la Dumnezeu si viata i s-a schimbat din temelii. El a recunoscu ca s-a intors la Dumnezeu, nu pentru ca el L-a cautat pe Dumnezeu ci pentru ca Dumnezeu l-a cautat pe el. Mai tarziu, el putea sa spuna despre fiecare intoatcere la Dumnezeu:  “Chiar faptul ca un om cauta pe Dumnezeu, vine tot de la Dumnezeu”.   “Chiar faptul ca ai ajuns la convingerea ca esti pacatos si ai absoluta nevoie de Mantuitorul care sa te salveze de pacatele tale, este lucrarea Lui.” (din Predica cu privire la Efeseni 2:1-10, Note de Horia Azimioara).

      Vestirea Cuvântului 

    Cand viata lui Teodor Popescu s-a schimbat, s-a schimbat si slujba lui.  Cornilescu s-a reintors la Cuibul cu Braza si au inceput sa lucreze impreuna, învatand si explicand Cuvantul lui Dumnezeu.  Incepusera sa lucreze impreuna ca necredinciosi, dar, datotita Scripturii, ei au ajuns sa reia sujba impreuna in caliate de credinciosi.  Au inceput sa explice Evanghelia dupa Ioan, sa scrie articole si tractate, iar oamenii au inceput sa raspunda si sa creada.  Oameni au crezut si au impartasit credinta lor.   Un numar de studenti din universitatile bucurestene au inceput sa vina la Cuibul cu Barza ca sa auda predicile lui Teodor Popescu si Cornilescu.  Unul dintre ei a fost Emil Constantinescu, care s-a intors la Dumnezeu in 1923.

    Aceasta noua stare de lucruri nelinistea pe unii.  Cand Luther a inceput sa predice evanghelia, Papa a inceput sa emita circulate oficiale (bule) sustinand ca un mistret salbatec s-a ratacit prin via Domnului: curand dupa aceea, Luther a fost excomunicat.  Autoritati ecclesiastice au inceput sa ia nota de ceea ce se intampla la Cuibul cu Barza, si curand au trecut la opozitie fatisa 

   Acele autoritåti sustineau si inca sustin ca ingerii si sfintii mijlocesc, prezentand inaintea lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor. Popescu n-a gasit in Scriptura asa ceva. El a testat traditia cu Scriptura.  El a gasit la 1 Timotei 2;5 ca este scris:  “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos.” Teodor Popescu a ales sa urmeze mai de graba Scriptura decat traditia.

   In timp ce împotrivirea fata de el crestea,  Teodor Popescu ramasese singur.  Dumitru Cornilescu fusese amenintat cu moartea din pricina evangheliei, astfel incat a fost fortat sa paraseasca Romania: nu s-a mai intors niciodata inapoi.  Au inceput mari presiuni aupra lui Teodor Popescu: tatål lui, care era preot, a venit la Bucuresti sa-l convinga sa-si renege convingerile si sa se conforme pozitiei ierarhiei bisericesti,  Teodor a ramas ferm, raspunzand cu curaj. I-a spus tatalui sau: “Nu pot, tata! Evanghelia este clara si eu trbuie s-o proclam fara nicio modificare”.   Cand tatal i-a amintit ca este sarac si ca are de crescu copii, Popescu i-a raspuns: “Nu-ti face griji. Dumnezeu ne va purta de grija!”

      Procesul

Procesul religios a avut loc in 1923. Procedurile oficiale impotriva lui Teodor Popescu au fost similare cu Dieta de la Worms, impotriva lui Luther: a fost investigat de un tribunal format din zece înalti prelati. El a raspuns intrebarilor cu caracter doctrinal, din Scriptura. A ramas ferm, n-a facut compromisuri. Desi membrii curtii s-au recunoscut ca nefiind calificati sa decida in probleme doctrinare, totusi, ierarhia superioarå l-a excomunicat si exclus pe Teodor Popescu din Biserica: a ramas fara serviu, fara o locuinta unde sa stea. S-a indreptat insa catre Domnul si Domnul a fost credincios ca sa-i acopere toate nevoile

          Noi câmpuri de lucru

   Cand Whitefiel si Wesley au fost opriti sa mai predice in bisericile anglicane au iesit pe câmpuri, au predicat si mii si mii au auzit vestirea lor. Asa s-a intamplat si cu Teodor Popescu: a gasit noi câmpuri in care sa slujeasca Domnului. I s-au alaturat cei care se intorsesera la Dumnezeu la Cuibul cu Barza.  A inceput sa tina adunari in case; dar casele erau neincapatoare. Atunci, o doamna bogata, care facea parte din nobilimea româna, a donat fondurile necesare pentru zidirea unei biserici intr-o zona frumoasa a Bucurestilor. Deseori, asa lucreaza Dumnezeu.: Asa a facut cu Whitefield si cu Wesley: contesa de Hunntigdon i-a suportat, i-a ajutat sa construiasca sali de cult si scoli si le-a finantat lucrarile.

    Fiind vaduv, T. Popescu s-a recasatorit.  El sotia si cei trei copii au trait in conditii saracacioase, dar au facut o practica: sa nu faca cunoscute niciodata altora nevoile lor.  Dar au vazut ca Domnul le purta de grija,  in chip providential, minunat.  Teodor Popescu era un cercetator harnic al Cuvantului lui Dumnezeu.  Nu socotea ca este indicat sa vorbeasca fara o pregatire prealabila.  Pregatea in studiu ore intregi pentru schitarea predicilor, pentru conoasterea si aprofundarea doctrinei Scripturii.  El sustinea pricipiul Reformei numit “Sola Scriptura” (numai Scriptura), potrivit caruia numai Scriptura este autoritatea noastra pentru credinta si practica. In lumina acestui principiu, el a respins inchinarea la icoane, praznicurile de inchinare catre sfinti si cele mai multe din cele sapte sacramente pe care unii crestini le socoteste necesare pentru mantuire.  Asemenea reformatorilor europeni, Teodor Popescu si cei prinsi cu el in aceeasi lucrare au ajuns la concluzia ca Scriptura suporta botezul si Cina Domnului ca acte de cult ale bisericii.

     Asemenea primilor crestini, ei iau Cina Domnului in amintirea mortii Domnului Cristos si fac aceasta in fiecare Dumineca dimineara, dupa care urmeaza  ora de vestirea Cuvantului lui Dumnezeu.  

                 Extinderea lucrarii

     Lucrarea s-a raspandit si in afara Bucurestilor.  Persoane din tara care veneau in Bucuresti il rugau pe Teodor Popescu sa vina si in orasele lor si sa predice. Astfel, el vizita orase si targuri din Romania. Lua trenul, uneori trenul de carat busteni si ajungea chiar si in sate departate sau cobora in vai retrase si marturisea evanghelia chiar si unor simpli ciobani. Oamenii rasoundeau la chemarea evangheliei, se intorceau la Dumnezeu de formau adunari si astfel, evanghelia continua sa se raspandeasca.

     Asa se intampla in biserica primara, cun atesta cartea Faptele Apostolilor.  La Fapte 11:20 citim despre “câtiva oameni” (nenominailzati) din Cipru si Cirena care au venit in Antiohia, au predicat grecilor evanghelia, astfel incat in Antiohia s-a format o biserica mare din primul veac al crestinismului. In mod simlar s-a intamplat in Romania, si se intampla oriund evanghelia prinde radacini.  Iar unde evanghelia se raspmdeste apar si impotriviri.

   Teodor Popescu a intampinat in acele locuri impotrivirea celor care I se opuneau,, care atatau la atacuri pentru ca sa determine autoritatile sa-l aresteze pe Popescu. In Faptele Apostolilor citim ca Iudeii au atatat multimea contra lui Pavel si Barnaba, i-au improscat cu pietre or i-au aruncat in temnita: aceasta era viata unui apostol (Fapte 13:50; 14:2).  Dar Pavel si-a continuat lucrarea lui; asa a facut si Teodor Popescu.  Rezultatul? Evanghelia s-a rasandit in Romania: la 15 ani de la excomunicarea lui Teodor Popescu , fusesera infiintate mai mult de 200 de adunari in orasele si satele Romaniei.  In acest timp, Cornilescu se stabilise in Elvetia. langa Geneva, continuand traducerile.  A publicat a doua traducere a Bibliei si lucrarea lui Bunyan “Calatoria Pelerinului” numita, in acceptiunea populara “Calatoria Crestinului”.

       Vremuri grele

     Au fost greutati care au provenit nu numai din partea autoritåtilor ecclesiastice ci si din partea autoritatilor de stat.   In deceniul 1930-1940 si in continuare pana in august 1944, Romania a fost sub o puternica influenta nazista.  In cel de al doilea razboi mondial, Romania a fost aliat al Germaniei. In martie 1945, in Romania a fost instaurat guvern comunist.  In aceste vrenuri, crestinii evanghelici din Romania au fost persecutati

Teodor Popescu a primit amenintari personale: era pus pe lista sa fie executat de nazisti. A  fost dat in judecata pentru literatura  crestina pe care o scrisese.  Domnul l-a izbavit din toate aceste primejdii, totusi., biserica i-a fost inchisa si transformata in depozit de materiale,  Credinciosii se duceau in paduri sa aiba strangeri laolalta de cult, in secret.  Crestinii evanghelici din Romania erau urmariti, arestati, judecati.  Au fost vremuri foarte grele.

O doctrina care le dadea mangaiere si curaj a fost cea a rapirii Bisericii inainte de necazul cel mare, deci inainte de instaurarea Imparatiei de o  mie de ani.   In mijlocul marilor greutati, care vor continua sub comunisti, nadejdea ca Domnul Isus va veni iarasi, a fost o binecuvantare.  Asa trebuie sa fie si pentru noi.

       Totalitarismul

In timpul perioadei comuniste 1945-1989, biserica a fost supusa cenzurii guvernului si a unor rigori severe.  Unii crestini au fost dati afara din servicii din pricina credintei, altii si-au pierdut libertatea si viata in inchsori. Richard Wurmbrand si-a istorisit viata in cartea” “Torturat pentru Cristos”: si-a petrecut 14 ani in inchisorile comuniste.  A fost o vreme plina de primejdii, dar in acest timp, Teodor Popescu nu si-a schimbat mesajul.  El a continuat sa predice evanghelia simpla, asa cum a predicat-o imediat dupa intoarcerea lui la Dumnezeu.

    El n-a vorbit impotriva guvernului, n-a combatut filosofia materialista a comunismului, n-a discutat ideologii politice in predicile lui: El a invatat ce spune Biblia, s-a opus ratacirii, dar mai ales L-a predicat pe Cristos,, i-a indemnat pe oameni sa cresa in El si sa traiasca dupa modelul Lui de viata

      Sfarsitul

   In ultimii lui ani de viata isi petrece vrile intr-u sat de munte, cu credinciosii.  Statea ore intregi de vorba, in mod privat cu ei, dupa predici.   Petrecea ore intregi pe o banca in curtea casei in care locuia, unde era vizitat de multi, de foarte multi credinciosi, care veneau sa stea de vorba cu el.  Teodor Popescu a murit in Februarie 1963. Dumitru Cornilescu a murit in Elvetia in 1975.

     La serviciul de inmormantare al lui Teodor Popescu, cineva a citat un cuvant spus de el: “Viata noastra este un timp foarte important: este o scoala pentru vesnicie; este un timp de har si trebue sa-l folosim cat mai bine posibil.”  Cele spuse sunt foarte adevarate.

      Invataminte

   Ce putem invata din toate acestea?  Voi sugers cateva lucruri cu caracter general si apoi, cu caracter personal.  Poate fi astazi o Reforma? Da.

1.  Pentru o Reforma sunt necesare doua lucruri.  Mai intai, inainte de toate este nevoe de lucrarea Duhului Sfant. Reforma este lucrarea Lui, noi oamenii cu abilitatile noastre, n-o putem produce.  La Ioan 3:8 se spune: “Vantul sufla incotro vrea”; asa lucreaza Duhul lui Dumnezeu. Nu-i putem prezice sau directiona miscarile, dar ne putem ruga pentru asta. Si putem proclama adevarul lui Dumnezeu.

2. Proclamarea adevarului lui Dumnezeu este al doile punct.  Duhul lucreaza mana in mana cu Scriptura.  Prin Duhul Sfant si prin Scripturi, Reforma se poate produce din nou, asa cum s-a produs in secolul al 16-lea, ca urmare a predicarii Bibliei si doctrinelor ei centrale. “Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taaaaiusuri. Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheiurile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii” (Evrei 4:12).  Presbiterilor bisericii din Efes, Pavel le spune ca “nu le-a ascuns nimic din ce era de folos” si ca “nu s-a ferit sa le vesteasca tot planul lui Dumnezeu.: (Fapte 20:20,27)- toata doctrina. Ce invatam din asta? Scriptura este deplin suficienta: Reforma vine prin predicarea Cuvantului lui Dumnezeu, a intregului plan al lui Dumnezeu, ceea ce inseamna predicarea docrinelor ccentrale ale Bibliei

3.  La nivel mai personal, istoria cu Romania arata ca Dumnezeu acopera toate nevoile noastra. La  Filipeni 4:19 Pavel spune: “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava in Isus Cristos”.  Cand ne bizuim pe acest principiu, Du,mezeu nu ne lasa. El ne poarta de grija. Ne putem bizui pe El totdeauna ca va face acest lucru.  El nu ne va parasi, nici nu ne va uita.  Dumnezeu poarta de grija infinit de mult de lucrarea Sa si de poporul Lui.  El poarta de grija mult de o tara mica asa cum este Romania ca si pentru o tara mare, ca America.  Ii sunteti tot atat de importanti lui Dumnezeu precum au fost  Avraam. Pavel, Augustin si Luther.

Dumnezeu este credincios Cuvantului Sau: fagaduintelor Lui si poporului Lui.

Slåvitul Mântuitor (2)

        Sensul cuvântului “mântuitor”.

In greaca veche cuvåntul românesc “mântuitor” este redat cu corespondentul “soter”care îndeamnå “salvator”, “eliberator” ori “pâstråtor”.  In sens biblic, Mântuitorul este Cel ce a înfåptuit si înfåptuieste lucrarea de salvare a omului påcåtos de dreapta manifestare a pedepsei cerute de sfintenia lui Dumnezeu, aducând totodatå eliberarea de sub puterea pâcatului, si vesnica emancipare de prezenta påcatului, prin tråirea aevea cu Dumnezeu, în prezenta lui Dumnezeu, în paradis.  Mântuirea este împlinitå potrivit cu planurile vesnice a lui Dumnezeu.  Nu este vorba de o salvare, eliberare sau de o  emancipare temporarå, vremelnicå, ci este vorba de o lucrare înfåptuitâ potrivit unui plan vesnic, care are un caracter vesnic. O asemenea lucrare a putut si poate fi lucratå numai de Cel despre care Scriptura cå “nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor prin care trebuie så fim mântuiti”, de Domnul Isus Christos (Fapte 4:12). El este Dumnezeu adevårat si  om  adevårat. Faptul cå este om adevårat, în totul fårå pâcat, în totul sfânt, L-a calificat så fie Substitutul omului påcåtos pe cruce. Dacå ar fi fost doar Omul perfect, ar fi putut înlocui numai un singur om.  Pentru cå este si Dumnezeu Adevårat, El a putut substitui pe cruce “o mare multime de påcåtosi”, pe toti aceia pe care Dumnezeu i-a ales så fie asemenea chipului Fiului Såu, pe care i-a creat dupå planul Såu.  (Romani 8:29-30).

         Trasaturile mântuirii prin Domnul Isus

Mântuirea este eliberarea spiritualå vesnicå datå direct de Dumnezeu,  tuturor celor vin la Christosul cel Crucificat, si care, prin credintå, recunosc cå Domnul Isus este Mântuitorul personal al pâcåtosiloe: este o scåpare de pierzarea vesnicå, de flåcårile iadului vesnic, de depårtarea vesnicå de la fata lui Dumnezeu, care este partea tuturor celor care resping Jertfa de la Cruce a Domnului Isus, râmânând mai departe în necredinta lor, în pâcatele lor.   Vorbind despre påcat, despre iad, despre moarte, despre judecatå, suntem constienti cå acestea sunt realitåti grave, si cå este o necesitate esentialå ca aceste realitåti så fie cunoscute. Dar amintind aceste realitåti, ne este mult mai plåcut så proclamåm vestea cea bunå cå existå un Mântuitor Viu. El este Domnul Isus Christos. El este gata så primeascå, så aducå o mântuire vesnicå oricårui påcåtos care vine la El prin credintå.

      Ce mare adevår este acesta: Domnul Isus Christos este Mântuitorul påcåtosilor,  Este El si Mântuitorul tåu, iubite cititor?

  

Serban Constantinescu

Slåvitul Mântuitor (1)

“In nimeni altul nu este mântuire, cåci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, prin care trebuie så fim mântuiti (Fapte 4:12)

O întâmplare

Se spune cå învåtåtorul  de la o scoalå duminicalå, a cerut micutilor ei elevi så råspundå pe scurt la o întrebare: “Cine este Isus? Multe råspunsuri frumoase s-au primit…Copiii au spus despre blândetea si despre bunåtatea Lui, despre minunile pa care le-a f6cut, despre cuvintele Lui pline de putere. Si, într-adevår, este minunat ca chiar si copilasii så syi cât mai multe despre Domnul Isus. Totusi, nota cea mai mare a primit-o o fetitå care a  dat un råspuns forte scurt, dar precis: “Domnul Isus este Mântuitorul meu”.  Ce mult am ddori ca tot mai multi citittori ai acestei note så poatå råspunde ca si acea fetitå: Domnul Isus este Mântuitorul meu.  Ce ìnseamnå asta? Inseamnå: Il cunosc pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul meu, personal.

     Cunoasterea ca Mântuitor personal a Domnului Isus are o însemnåtate esentialå: nu pentru cå aduce o notå bunå, ci pentru cå, aceastå cunoastere are efecte vesnice.

   Texte care spun cå Domnul Isus este Mântuitorul.

Matei 1:21  Ea va naste ub Fiu si-i vei pune numele Isus pentru cå va mântui pe poporul Lui de pâcatele Sale. De fapt, “Isus” este transliterarea cuvântului ebraic “Iosua” care ìnseamnå “Dumnezeul cel Vesnic este Mântuitor”.  La Luca 2:11 este scris cu prilejul nasterii Domnului “Aståzi, ìn ceataea lui David, vi s-a nåscut un Mântuitor, care este Christos, Domnul. “  Samaritenii care crezuserå în Isus, îi spuneau femeii samaritence la Ion 4:42: “Stim cå acesta este într-adevå Christosul, Mântuitorul lumii,  La 1 Timotei 1:15 Apostolul Pavel scrie: “O, adevårat si cu totul vrednic de primit este  cuvântul  care zice : Isus Christos a venit în lume ca så mântuiascå pe cei påcåtosi, dintre care cel dintâi sunt eu.”  La 2 Timotei 1 :10 este scris: “Mântuitorul nostru, Isus Christos, care a nimicit moartea si a adus la luminå viata si neputrezirea prin Evanghelie.”, iar la Tit 2:13, Domnul nostru este numit: “Marele nostru Dumnezeu si mântuitor, Isus Christos.”

       Este un mare privilegiu pentru cineva care, dånd crezare Evangheliei, stie cå are în Domnului Isus Christos pe Mântuitorul såu personal.  El  poate cânta:

     Mântuitorul meu, si Domnul meu,

     Tu esti Pâstorul meu cel Bun

     Da! Cel mai bun.

    Paste-må Tu

    In pasuni verzi,

    Cålåuzeste-må:

    Apa vietii

    Då-mi  Tu, mereu, mereu! 

 

 

Cartea Rut despre Råscumpårare

“Atunci, Boaz a zis båtrânilor si întregului popor:  Voi sunteti martori azi cå am cump|rat din mâna lui Naomi tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilom si al lui Mahlon si cå mi-am cumpårat, de asemenea, de sotie pe Rut, moabita”  (Rut 4:9-10).

1.   O råscumpårare minunatå în Cartea Rut

In Boaz, råscumpåråtorul din Cartea Rut, putem decoperi o impresionantå prefigurare a scumpului nostru Råscumpåråtor, Domnul Isus Christos.  Rut, moabita, norå a lui Naomi, råmaså våduvå, fiind credincioaså Dumnezeului lui Israel, s-a dovedit credincioaså si fatå de soacra ei.

Istorisirea începe cu o foamete.  Elimelec ( evr. Dumnezeu este Impårat) si Naomi (evr. Plåcutå) påråsesc din pricina foametei Betleemul (evr. Casa Pâinii) si merg în tara Moabului, o tarå pågânå.  Sotul lui Naomi si cei doi fii ai ei, Mahlon (evr. Bolnav) si Chilion (evr.  Doborît de Amåråciune) mor în tara Moabului.  Naomi de hotåreste så se întoarcå în tara ei.  Numele familiei din jurul lui Naomi prezintå, în chip profetic starea tristå cunoscutå de Israelul necredincios în istoria lui: împråstiat printre Neamuri în lume si experimentând pierdere dureroaså dupå pierdere dureroaså, întristare dupå întristare,  Naomi îsi pierduse întreaga avere si se întorce în Israel “cu mâinile goale”.  Una dintre nurori a råmas în Moab, dar Rut s-a hotårît så nu se despartå de soacra ei, astfel cå a ajuns în Betleem.  Acolo, Rut era cea care o sustine pe Naomi prin munca ei: de aceea, a deveni “culegåtoare de spice” în holdele de pe câmpiile uui bårbat bogat si puternuc, Boaz, care s-a dovedit a fi rudå cu Naomi.  Aflând conditia tristå în care se afla Naomi, ca o dezmostenitå, Boaz a plåtit pretul råscumpårårii.  Aceasta înså însemna si obligatia ca Rut så fie sotia lui Boaz.  Prin aceasta, numele lui Naomi si al lui Elimelec erau påstarte în Israel.  Boaz o iubea pe Rut, iar råscumpârarea fåcutå de el împlinea o cerintå a iubirii.  Din cåsåtoria lui Boaz cu Rut a iesit un båiat, nepotul lui Naomi, båiat care a devenit bunicul Impåratului David care domnit peste întreg poporul evreu.

Istoria lui Boaz si Rut si credinciosia lui Rut fatå de Naomi, soacra ei este  instructivå atât sub aspect moral si prophetic, cât si sub aspect spiritual.

2.      Coordonate morale si spirituale ale råscumpårårii   Istorisirea din Cartea Rut ne oferå importante lectii morale si spirituale,  Iatå una din lectiile de seamå: Credinta în Dumnezeul viu si adevårat då stabilitate vietii de familie. Trebuie så recunoastem cå tråim vremuri în care relatiile familiale sunt de multe ori greu lovote de nesupunere, neîntelegeri, lipså de dragoste,  Acolo unde existå credintå realå în Dumnezeu, acolo credinta conduce la afectiune, unind inimile.  Un al doilea gând: tânåra credincioaså Rut a fost binecuvântare pentru soacra ei vârstnicå, greu lovitå de încercåri.  Este o mare binecuvântare personalå, o binecuvântare pentru cei apropiati ai nostri, ca din tinerete cineva så-I fi dat viata Dumnezeului celui Viu.  Din acest motiv adresåm un apel fierbinte, cålduros celor tineri care citesc aceste rânduri, îndemnându-I så-I fie credinciosi Domnului Isus.

Din punct de vedere dispensational , Naomi (Plåcutå) devenitå Mara (Amåråciune) simbolizeazå pe poporul Israel, care îsi recunoaste conditia dureroaså în care se aflå, sub disciplina cârmuirii lui Dumnezeu.  Boaz (care înseamnå “In El este putere”) Il simbolizeazå pe Domnul Isus Christos cel Inviat, iar Rut pe credinciosii în Christos dintre Neamuri si care se bucurå cu cei mântuiti prin har din Israel de Christosul înviat si înåltat.  Credinciosii în Christos dintre Evrei si Neamuri alcåtuiesc Biserica, Mireasa cereascå a Domnului Isus Christos.

O lectie spiritualå prezentarea råscumpårårii lui Rut de cåtre Boaz este strålucirea Råscumpåråtorului.  El are un Nume strålucit.  Boaz înseamnå “In El este putere”.  Cu acest nume Adevåratul Boaz (Domnul Isus) Se dezvåluie ca un Råscumpåråtor Desåvârsit.  Râscumpårarea înfåptuita de Domnul Isus a satisfåcut depli cerintele dreptåtii lui Dumnzeu.  Actul råscumpårårii schimbå în mod radical pozitia råscumpåratului: cel råscumpårat nu mai este rob ci este deplin liber.  De ce?  In eliberarea celui råscumpårat este angajatå atotputernicia Celui al cårui nume înseamnå “In El este putere”. Ce mare privilegiu, ce fericire så avem un Råscumpåråtor Atotputernic.

3.      Chipul lui Boaz si lectiile spirituale oferite de Adevåratul Boaz.       

Boaz era bogat: el era numit “bogatul din Betleem.  El avea un ogor, avea slujitori,  detinea mijloacele materiale ca så le råscumpere pe Naomi si pe Rut, era stimat la portile cetåtii.  Pentru credinciosii în Domnul Isus Christos, este demn de retinu si demn de a-si hrani sufletele cu “bogåtiile nepåtrunse ale lui Christos” (Efeseni 3:8).  Apostolul Pavel scrie astfel: “Da! mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul så vestesc Neamurilor bogåtiile nepåtrunse ale lui Christos”.  Christos este atât de bogat, încât poate så acopere orice nevoie spiritualå a unui suflet sau a unei adunåri de oameni credinciosi.  El este bogat în iertarae fårå platå pe care poate oferi oricårui pâcåtos care crede în El,  bogat în bucuria  al cårei izvor este El, bogat în pacea pe care o oferå El din belsug în inima credinciosilor Lui, bogat în întelepciunea care vine prin Cuvântul Lui, în comuniunea cu El, bogat, nesfårsit de bogat în mângâiere si în învioare, în sfintenie, în smerenie, în dragoste, în ascultare

In sfârsit, Domnul nostru este bogat în slavå.  “Dumnezeu L-a înåltat nespus de mult si I-a dat un Nume care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus så se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe påmântt  si de sub pâmânt, si orice limbå så mårturiseascå, spre slava lui Dumnezeu-Tatål cå Isus Christos este Domnul” (Filipeni 2:9-11). “El este chipul Dumnezeului Celui Nevåzut, Cel Intâi Nåscut din toatå zidireq, pentru cå prin El au fost fåcute toate lucrurile care sunt în ceruri si pe påmânt, fie scaune de domnii, fie dregåtorii, fie domnii,  fie ståpâniri: toate au fost fåcute prin El si pentru E”l.  (Coloseni 1:15-17)…”Câci Dumnezeu a voit ca toatå plinåtatea så locuiascå în El si så împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe påmântc cât si ce este în ceruri, fåcând pace prin sângele Crucii Lui” (Coloseni 1:19-20).

Pruncul umil nåscut în Betleem a devenit “bogatul din Betleem”.  El a primit de la Dumnezeu suprematia universalå, si prin viata Lui perfectå si prin Jertfa Sa, care L-a glorificat pe Tatål si îi mântuieste pe påcåtosi, S-a aråta depli vrednic aceastå bogåtie de slavå de nedescris.  Este drept, acum slava Lui paote fi ascunså pentru multi,  sub valul sumbru al påcatului.  Cerul, înså, cunoaste slava Lui, iar råscumpåratii Lui contemplå cu ochii credintei slava Domnului Isus Christos, asteptånd starae fericitå când vor fi cu El în vesnicia fårå sfârsit.  Ce bucurie så stii cå ai un Råscumpåråtor atat de bogat si cå El va da din slava Lui bogatå råscumpåratilor Lui!

Un credincios privind la såråcia spiritualå în care se aflå în prezent unii credinciosi, exclama:  Ce råscumpåråtor bogat si ce råscumpårati såraci. De ce asta?  Pentru cå nu luåm din bogåtiile care ne sunt puse la dispozitie cu generozitaea harului.  La 2 Petru 1:3-9 se spun aceste cuvinte: “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dåruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoastrea celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fågåduinteleLui nespus de mari si scumpe, ca prin ele så vå faceti pårtasi firii dumnezeiesti, dupå ce ati fugit de stricåciune care este în lume, prin pofte. De aceea, dati-vå si voi toate silintele så uniti cu crdinta voastrå

Fapta, cu fapta cunostina, cu cunostinta întrânare, cu înfrânarea råbdarea, cu råbdarea evaalvia, cu evlavia dragosta de frati, cu dragostea de frati ibirea de oameni, Cåci dacå aveti bin belsug aceste lucruri în voi, elel nu vå vor låsa så fiti nici lenesi, nici neroditori în ceea ce priveste deplina cunostintå a Domnului nostru Isus Christos,”.

Un Råscumpåråtor bogat ne-a dåruit totul în ceea ce priveste viata

noastrå spiritualå.  Din ceea ce ne-a dåruit El, putem uni într-u månunchi virtutile vietii crestine, ca unii care avem o fire nouå, divinå. Astfel, putem cunoaste mai bine, mai deplin pe Domnul nostru si bogåtiile Lui nepåtrunse.  De ce este såråcie spiritualå în viata credinciosilor sau a adunårilor?  Pentru cå nu apelåm la Cel ce ne dåruie totul, ci vrem så tråim viat spirituale cu resurse proprii, cånd stim cât de limitate, cât de ineffective sut resusele noastre proprii.  Numele  “Boaz” ne spune cå “In El este Putere, cu alte cuvinte cå El poate totul.   Faptul cå El dåruieste totul ne spune cå El are totul!  Iubiti frati, så întindem mâna credintei, så primim din bogåtiile Lui nepåtrunse pentru viata spiritualå, inclusive pentru croirea  de relatii fråtesti potrivite cu gândul lui Dumnezeu.

4.      Secerisul are un “Domn”

Pentru lucråtorii ogoarelor aratul, semånatul, udatul, plivitul – presupun effort, dar seceratul înseamnå bucurie.  Boaz a fost Domnul secerisului de pe ogorul lui, dar Domnul Isus, Råscumpåråtorul de la Golgota, El Adevåratul Boaz este Domnul suveran al secerisului produs de rodirea vestirii evangheliei harului lui Dumnezeu.  Poate esti seceråtor sau seceråtoare în ogorul Adevåratului Boaz.  Ce însemnat lucru så stii cå nu tu, nu omul este Domn în aceastå lucrare.  Cel ce strange roadele în hambarul Såu este Råscumpåråtorul.  Nu obosi în a semåna, a uda, a plivi.  Dacå esti chemat så seceri împreunå cu Mântuitorul, acesta este un privilegiul, dar Domnul secerisului râmâne totdauna numai El.

      El e Domn, El e Domn:

El din morti înviat si este Domn;

Toti se vor pleca si-or mårturisi

       Isus Christos e Domn!

Pentru Rut, culegåtoare de spice pe ogorul lui Boaz, o consecinta minunatå a råscumpårårii a fost unirea intimå a ei cu bogatul din Betleem.  Toti cei råscmpårati  datoritå Jertfei Domnului Isus Christos, fac parte din Biserica, care este Mireasa Domnului Isus Christos, adevåratul Boaz.

Unirea cu  Christos a credincuisilir care alcåtuiesc Biserica (Adunarea) este în mod larg si multi-lsteral prezenatå de Scrpturå

-         unirea judicialå – în procesul de îndreptåtie (1 Corinteni  1:30  -      unirea moralå cu Christos:  Romani 6:6

-         unirea spirtual|å: Romani 8:1-2

-         unirea organica:  Christos Capul; Biserica – Trupul (Efeseni 4:11-15)

-         unirea maritalå: Efeseni 1:22 si 23;  

     Ce pretios este Råscumpåråtorul,  ce valoare infinita are rådcumpårarea.   Iubite cititor, o ai?  Esti invitat la Domnul Isus: primeste mântuirea Lui, începe o viatå nouå cu El, chiar acum.

      Cei care L-au primit pe Christos sunt indemnati så nu uite niciodatå cå El ne-a rascumpårat cu pretul sângelui Lui si ne cheamå så tråim în sfintenie asteptånd ca Mirele så vinå så-Si ia Mireasa ca s-o ducå în casa Tatålui, în cåminul scump al celor råscumpårati

 

Serban Constantinescu

Obârsia Divinå a Råscumpårårii

      In exprimarea curentå, råscumpårarea înseamnå reposedarea unei persoane sau a unui lucru, dupå ce a fost instråinat de la proprietarul initial.  In sens biblic, “råscumpårarea” însemneazå eliberarea unui om de sub robia påcatului, a lumii si a Celui Råu.  Evident, eliberarea de robia spiritualå – asa cum este robia påcatului si a necredintei, implicå puteri care depåsesc cu mult capacitatea umanå de actiune:  omul nu se poate dezrobi de sub tirania påcatului.  Unul din numele lui Dumnezeu din Vechiul Testament este Iehova-Gaal care înseamnå Dumnezeu este Råscumpåråtorul.  In contextul biblic singurul apt så råscumpere pe cei robiti de påcate este Dumnezeu.  La Exodul 6:6 Dumnezeu adresându-Se poporului Israel îi spune:  “Eu sunt Domnul, Eu vå voi izbåvi de muncile cu care vå apaså Egiptenii, vå voi råscumpåra din robia lor si vå voi scåpa cu brat întins.” Numai Dumnezeu a putut så elibereze pe Israel din robia egipteanå.  Tot astfel, aståzi, El poate elibera pe cei ce sunt sub robia Egiptului lumii acesteia. El face asta prin Domnul Isus Christos, care potrivit cu Isaia 53:1  este “bratul Domnului” sau conform lui Exodul 6:6 este “bratul întins al Domnului”.

     In istoriile biblice despre råscumpårare sunt douå caracteristici de remacat:  a.  pretul råscumpårârii (acest pret este atât de mare încåt omul însusi nu-l poate acoperi: este nevoie de un råscumpåråtor) b. efectul råscumpårårii (ea conferå eliberare totalå, reabilitare totalå).   In Exodul 12 putem vedea cu toatå claritatea cå eliberarea lui Israel de sub robia egipteanå a fost “råscumpårare prin sângele Mielului”.   Ceea ce i-a deosebit pe evrei de egipteni, n-a fost superioritatea moralå ci faptul cå evreii au fost sub adåpostul sângelui Mielului Pascal sacrificat.  Mielul råscumpåråtor prefigura pe Acela despre care Ioan Botezåtorul mårturisea: “Iatå Mielul lui Dumnezeu, care ridicå påcatul lumii” (Ioan 1:29). Da! Este o prefigurare a Jertfei de la Golgota, unde Domnul Isus Christos Si-a dat sângele Lui cel sfânt, ca så ne råscumpere pe noi.  Pretul råscumpårårii credinciosilor din vremea harului este sângele Domnului Isus    Christos.  Råscumpårarea este råspunsul lui Dumnezeu la conditia de rob a omului: rob al påcatului, al lumii ca sistem protivnic lui Dumnezeu, si, în ultimå instantå, al Celui Råu.  Cine crede în Domnul Isus este eliberat de aceste robii, el sau ea sunt deplin eliberati în Christos.  Råscumpårarea merge mânâ în mânå cu mântuirea, cåci mântuirea este råspunsul lui Dumnezeu la conditia de pâcåtos pierdut a omului.   Råscumpårarea ca si mântuirea sunt aråtåri ale harului lui Dumnezeu.

     Izvorul råscumpårårii este inima plinå de dragoste a lui Dumnezeu. La Golgota s-a aråtat infinita iubire a lui Dumnezeu pentu påcåtosi.  De aceea påcåtosii mântuiti cântå:

      El (Chrisos) e-a mea råscumpårare:

      Datoria mi-a plåtit,

      Si la El, sus, cu-ndurare,

     Un locas mi-a pregåtit.

Serban Constantimescu