Capetenia si Desavårsirea Credintei (Evrei 12:3) (III)
A privi la Domnul Isus cu ochiul credintei însemneazå a anticipa ceea ce vom face aevea, în cerul strålucit. Acolo, elberati “de påcatul care ne înfåsoarå asa de lesne”, ne vom scålda privirile în infinitele râuri de har care pornesc din Christosul proslâvit, admirând mereu, noi înfåtisåri si aråtåri ale perfectiunilor Sale.
In contextul epistolei cåtre Evrei, Domnul nostru este Cåpetenie si Desåvârsire a credintei. De ce? Pentru cå El este primul care påsit în chip desåvårsit pe drumul credintei, asa cum a rânduit Dumnezeu pentru toti cei ce au privit la Mântuitorul sau vor privi la El: Domnul Isus a venit în lume, a tråit o viatå pe deplin sfântå, S-a adus jertfå si a mers în mormânt, a înviat într-un trup slåvit, S-a înåltat la cer. Acelas ciclu al credintei reprezintå destinul binecuvântat al oricårui credincios. Dar, în timp ce toti ceilalti credinciosi asteptå încå învierea trupurilor lor, Domnul Isus Christos este deja asezat la Dreaota måririi, aseptând ca vråjmasii Lui så fie fåcuti asternut al picioarelor Lui. Desigur, Avraam, Isaac, Iacov, Moise si multi altii au avut o curså bunecuvântatå a credintei, dar Cel ce a parcurs în întregime cursa credintei este numai Domnul Isus Christos. El este unic, este pe deplin îndrituit så fie Capetenia si Desåvårsire credintei nostre. Dacå urmåm experientele “eroilor credintei” din Evrei 11, prindem curaj, våzând în sfintii Vechiului Testament martori ai credinciosiei lui Dumnezeu, ai puterii Lui în viata celor credinciosi. De la credinciosii Vechiului Testament, sau chiar din vietile unor credinciosi exemplari din istoria adunårii lui Dumnezeu pe pâmânt, luåm încurajare în alergare noastrå. Inså de la Cel ce este Cåpetenia si Desåvårsirea credintei noastre, privit, contemplat, luåm nu numai încurajare ci putere efectivå, luåm harul care ne întåreste, care ne face apti så alergåm “cu ståruintå, la alergarea care ne stå înainte”.
J. N. Darby spunea: “Carnea, inima omeneascå sunt pline de griji si de fråmântåri: cu cât gândim mai mult la ele, cu atåt suntem mai împovårati. Inima este usor amågitå de obiectele pe care le dorim si nu se poate elibera de ele. Când înså privim la Isus, în noi este activ omul cel nou: atunci inima cea nouå are un alt obiect al dorintelor, un obiect care ne despovåreazå, ne detaseazå de obiectele de pe påmânt, lucrând în noi afectiuni noi, potrivite cu inima nouå ce ne-a fost dåruitâ den Dumnzeu. Da! Numai prin Isus, contemplat în perfectiunile Lui, primim acea putere efectivå, pozitivå care ne face liberi.”
Domnul Isus este Marele Exemplu al credintei în vederea desfåsurarii vietii pe pâmânt a credinciosilor, a alergårii si a lucrårii lor. (Efeseni 3:10-12).
Alergarea credintei ìsi are startul la întâlnirea cu Domnul Isus, la Cruce: acolo se pecetluieste soarta vesnicâ a fiecårui om. Destinul tåu vesnic, iubute cititor, depide de felul în care privesti la Cel crucificat. Cine priveste cu ochii credintei la Cel Råstignit pe Cruce, capåtå, prin Numele Lui iertarae påcatelor (Fapte 10:43).
Privirea tintâ la Domnului Isus care este Cåpetenia si Desåvârsirea credintei mântuitoare, este un exerciu spiritual continuu. Nu existå crestere spiritualå, nu e înaintare duhovniveascå decåt contemplându-L pe Domnu Isus în paginile Scripturilor Sfinte, în pårtåsia sfântå a credinciosilor, adunati IN JURUL DOMNULUI ISUS CHRISTOS.
Ce fericire de-a cunoaste
Pe Cel ce-n veci e neschimbat,
Så-L ai aicea ca Prieten,
Apåråtor si Bun Påstor!
Serban Constantinescu
Recent Comments