Animale curate si necurate (Levitic 11) IV O viatå de despårtire

    Numai cåteva cuvinte despre viata total despårtitå de påcat, de felul de a gândi al lumii, a Domnului Isus: lucrul acesta a fost mårturisit de multi. Pilat spune: “Eu nu gåsesc nicio vinå în omul acesta, Iar Iuda, care de-abia astepta så-I gåseascå un cusur în viata lui Isus pentru a-si justifica trådarea, a spus aceste cuvinte:: “Am pâcåtuit, cåci am vândut sânge nevinovat.”  In sfârsit, nsusi Domnul Isus a spus: “Cine Må poate dovedi cå am pâcat?”

    Si astfel,, datoritå faptului câ a tråit despârtit de påcat, Domnul Isus este numit Sfântul lui Israel.  El a trâit si despårtit de lume, dar nu în sensul cå S-a retras din lume: a fost despårtit de lume în sensul cå a fost despårtit de felul de a gândi si de a vietui al lumii, un fel nepotrivit cu vois lui Dumnezeu.  In acestå privintå, iatå ce citim în Epistola cåtre Evrei 7:26:  “Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fårå patå, despårtit de påcåtosi si înåltat mai presus de ceruri.

    Ce pretios lucru så-L avem pe Domnul Isus drept Model Desåvârsit!  In acest fel, putem realiza si noi, o viatå curatå, sfântå.  Ca oameni credinciosi,suntem curåtiti prin sângele Domnului Isus, si tocmai de aceea este de dorit så umblâm în viatå despårtiti de påcat si de lume, în întelesul aråtat mai înainte.

   Doar câteva cuvinte despre “pestii curati” sau pestii comestibili,  Erau socotiti curati pesti care aveau aripi: pesti dotati cu aripi, puteau så înoate.  Se stie cå pestii înoatå împotriva cursului apei.

      Pestii cu aripi spun despre faptul cå Domnul Isus a tråit dupå Dumnezeu, nu dupå lume, nici dupå firea naturalå a omului.  Din pricina aceasta, viata Domnului Isus a fost total deosebitå de viata oamenilor din lume.  Domnul Isus a tråit exclusiv pentru gloria lui Dumnezeu, pentru voia Lui, pentru lucrarea Lui.

     Oamenii lumii se slåvesc pe ei însisi au îi slåvesc pe alti oameni.  Ei merg pe o cale stråinå de voia lui Dumnezeu, numitå de Scripturå “calea cea largå”.  Ei nu vestesc mântuirea în Isus, curåtirea de pâcate prin sângele Lui.  Domnul Isus a mers neabåtut pe calea voii lui Dumnezeu, pe calea ascultårii cu orice pret de Cuvântul Lui.  Este stiut cå numai pestii morti sunt luati de curentul apei: pestii vii inoatå împotriva curentului apei.  Asa este si cu cel credincios: el ascultå de Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea el nu umbla ca lumea ci umblå potrivit cu Modelul Cristos.  De aceea, viata credinciosului este o viatå despårtitå de lume, o viatå unitå cu Hristos

     Mai erau socotiti curati “pestii care aveau trupul acoperit cu solzi”.  Solzii formau un fel de carapace, care apara pestele de lovituri si de våtåmåri.  Pestele echipat cu protectia solzilor, Il înfåtiseazå tot pe Domnul Isus, care în ciuda loviturilor din afarå, era îmbråcat cu putere de sus, care-L ajuta så râmânå îm legåturå, în dependentå de Dumnezeu si så respingå orice sugestie nepotrivitå cu voia lui Dumnezeu,

    Când Petri Ii spune Mântuitorului “Så nu Ti se întâmple asa ceva!” – adicå Domnul Isus så nu Se las så fie prins de oamenisi råstignit. In fata acestei sugestii, care venea prin inspiratia Celui Råu,, Domnul nostr îl mustrå pe Petru cu cuvintele “Inapoa Mea, Satano!~”   Când, cu prilejul ispitirii,Diavolul Ii oferå Domnului Isus împåråtiile lumii si slava lor,  Domnul Isus respinge oferta si râmâne ferm pe drumul ascultårii de voia Tatålui.  Iar la sfârsitul lucrårii pe pâmânt. pe drumul Crucii, arestat, judecat, consamnat pe nedrept, batjocorit, chinuit, crucificat, Domnul Isus Se roagå pentru cei ce-L dusmåmeau, cu cuvintele: “Tata. iartå-i. cåci nu stri ce fac!  Domnul Isus nu S-a razbunat: ce pildå frumoaså!

       Ce pline de învåtåmine sun meditatiile cu privire la Leviticul 11,  Cei curåtiti prin sângele Domnului Isus sunt chemati så urmeze Modelul Lui în meditarea la Cuvantul Domnulu, în trasarea unor umbre frumoase în umblarea prin lume.  Så mergem pe urmele pasilor Lui; så tråim o viatå despårtitå de påcat, o viatå puså deoparte pentru Dumnezeu.  Så înotåm împotriva curentului aceste lumi care ll respinge pe Dumnezeu si viat cu El si så ne låsâm acoperiti cu pavåza protectoare a Duhului Sfânt, så ne îmbråcåm cu toatå armatura lui Dumnezeu, ca astfe. ca si Domnul nostru så fim nu numai biruitor ci “mai mult decât biruitor, pein Acela care ne-a iubit”.  In felul acesta, vom tråi si noi spre slava lui Dumnezeu

  Note dintr-o predicå de Emil Constantinescu = prelucrare Serban Constantinescu

Animale curate si necurate – Simbolismul (Levitic 11) – III

     Erau, de asemenea, socotite curate animalele care, pe lângå faptul cå rumegau, aveau copita sau unghia despicata.  In mersul acestor animale se observå o desprtire si anume între pårtile care alcåtuies unghia sau copita, si mai ales dacå påmântul este moale, dacå a plouat de curând, copita, unghia se înfig mai bine în pâmânt.  Si, dupå cum are urmele Sale în naturå, tot asa si adevåratul credincios laså urme frumoase pe unde trece.  Domnul Isus a låsat urme deosebit de frumoase, pe oriunde a trecut.  Desore trecerea prin famila Lui påmânteascå se spune cå El era, ca copil,  “supus si ascultåtor fatå de pårinti.”  Dar când era vorba ca lumea sâ-L abatå de la voia lui Dumnezeu, atunci. Domnul Isus nu låsa ca legåturile Lui de famile så-L abatå de la voia lui Dumnezeu.  Ce frumoase urme a låsat Domnul Isus între vecini! Lui “nu i s-a auzit glasul pe ulite”.

   De câte ori înså, din nefericire, se aude la vecini glasul unor credinciosi: un glas râstit, supårat, un glas mânios!

    Ce urme frumoase va fi lâsat Domnul Isus si în ocupatia Sa: cum Se va fi tinut El de cuvânt! Ce bine va fi lucrat El mesele, dulapurile, scaunele si alte obiecte de tâmplårie!  Mai departe, ce urme frumoase a låsat Domnul Isus între ucenici! Cât i-a iubit si cât i-a ajutat!  Cu cuvinte dulci, dar si cu cuvinte aspre când era nevoie, mereu, mereu îi învåta så cunoascå adevårul si så-L cunoscå pe Tatål, pentru ca astfel så fie îndreptati si schimbati în felul de a fi al Tatålui, adicâ asa cum S-a oglindit Tatål în Domnul Isus Hristos.

    In sfârsit, ce urme frumoase a låsat Domnul Isus, chiar între oamenii care nu trecuserå încå de partea lui Dumnezeu. A fost totdeauna gata så slujeascå, totdeauna gata så facå un bine. Fatå de oricine, El a aråtat o viatå sfântå si plinå de iubire: de aceea, era simpaizat de multi. Astfel, când era dus la Golgota, ca så fie råstignit, niste femei se båteau cu pumnii în piept de durere- atât de mult Il respectau si simteu împreunå cu El.

   Este de dorit ca si noi, care am primit Cuvântul lui Dumnezeu, låsåm urme frumoase pe unde trecem: în famile, printre vecini,, la locul nostru de muncå, fatå de oamenii din lume.

     Acum câtiva ani, am asistat la înmormântarea unui frate credincios, care dåduse o bunå mårturir la serviciul såu.  Un coleg de serviciu a spus lucruri foarte frumoase cu privire la urmele pe care le låsase acel credincios la locul lui de muncå.  Intre altele, a spus: “Niciodatå nu l-am våzut enervat pe omul acesta. ”  Tot asa, când un misionar a vorbit unor pågâni despre Domnul Isus si a descris felul Lui de afi, purtarea Lui,   cineva s- ridicat si a sous:  – Omul acesta a fost aici, la ni si este înmormântat chair în cimitirul nostru,  Atunci, misionarul a raspuns: – Nu se poate, pentru cå Domnul Isus a tråit acum o mie nouå sute de ani.   - Nu, Domnule, a fost aici între noi. Vino så-ti aråt mormântul lui!!

   Ce era la mijloc? In localiatea aceea tr6ise un doctor credincios, a cårui viatå se asemånade atât de mult cu viata Domnului Isus, áncât câd misionarul a descris viata Mântuitorului, omul acela care îl cunoscuse pe doctorul credincios,si-a dat seama de marea asemånare dintre doctor si Domnul Isus.

    Så dea Dumnezeu ca si noi så avem mult pe inimå asemånarea noastå cu Domnul Isus! Duhul Sfânt så ne ajute så låsåm urme frumoase si amintiri plåcute pe unde trecem, ca toti cei cu care venim în legåturå, så doreascå si ei så apuce pe aceeasi cale, si anume pe calea credintei în Domnul Isus, pe calea ascultårii de Cuvântul lui Dumnezeu!

Animale curate si necurate (Levitic 11) – Simbolismul (II)

    Cele aråtate anterior subliniazå necesitatea ca noi så întelegem semnificatia simbolicå a poruncilor din Vechiul Testament, specifice textului din Levitic 11.  S-a retinut cå erau optite de la mâncare animalele care nu-si rumegau hrana. Se stie cå animalele ierbivore, cele care se hrånescu cu iarbå, dupå ce iarba ajunge în stomac, ea este scoaså înapoi în gurå si måcinatå, adicå rumegatå mult între dinti.  Pe cine înfåtiseazå aceste animale rumegåtoare, care earu socotite de Dumnezeu ca animale curate?  Cred cå înfåtiseazå pe cei ce-si hrånesc sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu, apoi îl rumegå.  In chip desâvârsit, a fåcut acest lucru Domnul Isus.

    INtr-adevår, Domnul Isus Se hrånea cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca Unul care tinea så atârne î totul de Dumnezeu, ca Unul care tinea så lucreze dupå voia lui Dumnezeu, în orice lucru, în orice timp si în orice loc, astfel încât så Se paote în toate spre plåcerea lui Dumnezeu.  De altfel. Mântuitorula spus: “Cåci m-sm coborît din cer så fac nu vois Mea, ci voiia Tatålui care M-a trimes”.  Iar cå Se gåsea la fântâna din Samaris si când a fost invittat så månânce, El le-a spus ucenicilor:  “Mâncare Mea este så fac voia Tatålui Meu si så împlinesc lucrarea Lui.”  De unde cunostea Domnul nostru voia lui Dumnezeu? Desigur, din Cuvântul lui Dumnezeu cu care Se hrânea.  Iatå ce se spune în chip profetic despre El în Psalmul 40:8 “Desfåtarea Mea, Dumnezeul Meu, este så fac plåcerea Ta. Si Legea Ta este  în fundul inimii Mele!”.

      Un om din Vechiul Testament ar fi putut, de formå, så aducå o jertfå si, totusi, så tråiascå împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.  Dar atitudinea Mântuitorului fatå de Cuvântul lui Dumnezeu era cu totul alta: El strângea în inima Lui mereu Cuvântul Sfânt si de aceea, Cuvântul era în fundul inimii Lui.  Domnul Isus tine ca umblarea Lui så fie în totul în lumina Cuvântului.  Domnul Isus a dovedit lucrul acesta în toatå viata Lui.  Chiar când voia lui Dumnezeu a fost ca El så poarte påcatele npstre în trupul Lui pe lemn si så facå ispåsire pentru ele. El n-a dat înapoi. ci, potrivit Cuvântuiui care era în fundul inimii Lui, S-a învoit cu moartea de cruce.  La Matei 4 se istoriseste cum Domnul Isus a fost ispitit de Diavolul.  Cum a råmas în picioare Domnul nostru în acea ispitire? Cum biruieste El? Datoritå faptului cå în fundul inimii Lui era Cuvântul lui Dumnezeu si El, mereu, mereu rumega acest Cuvânt, ca så asculte de voia lui Dumnezeu.  In toate cele trei ispitiri, Domnul nostru råspunde Diavolului “Este scris”  cu semnificatia cå este scris în Cuvântul lui Dumnezeu.

     Dacâ pentru muli credinciosi caracterizarea din Psalmul 1 “Zi si noapte cugetå la Legea Lui” se adevereaste în viatå, så nu uitåm cå îchip desåvårsit aceasta este o trasaturaå de vaiatå Christicå.   Avem noi fata de Cuvântul lui Dumnezeu o astfel de atitudine Christicå.  Când asa stau lucrurike, viata noastrå este potrivitå cu voia lui Dumnezeu, plåcutå Lui, este o viatå de sfintenie si luminå.

Animalele curate si necurate (Leviticul 11) (I)

     Sunt multi care înteleg cao. 11 din Levitic dupå literå.  Ei spun: iatå cå Dumnezeu ne-a oprit så mâncåm carnea anumitor animale, a anumitori påsåri sau vietåti. Si, desigur cå, astfel de oameni nu numai cå înteleg astfel lucrurile, dar le si propov6duiesc.  Asa se face cå sun persoane care, cu Biblia în mânå, care, în loc så-L vesteascå pe Hristos cel råstignit si iertrea pe care o pot primi p|cåtosii în temeiul jertfei LUi, vestesc oprelisti de la mâncåri: “Så nu mânânci cutare mâncare, caci este pâcat”…Dacå vrei så fii mântuit, så nu mânânci carenea cutårui animal sau a cutårui fel de peste!”  Fårå îndoialå, textul de la Leviticul 11 cuprinde porunci pe care Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel.  Acolo este scris: “Vorbeste copiilor lui Israel“…Desigur, Evreii de sub Lege trebuiau så se soupunå Cuvântului lui Dumnezeu si så se fereascå sâ månânce din carnea animalelor, påsårilor si pestilor mentionati de Lege ca opriti så fie folositi drept hranå.

     Dar sunt oare aceste porunci si pentru cei care crezând în Domnul Isus au primit mântuirea Lui în temeiul dragostei Lui de la Cruce? N-a spus Domnul Isus “Nu ce intrå în gurå spurå pe om ci ce iese din gurå, aceea îl spurcå. Zicând asa, a fåcut toate lucrurile curate” spune evanghelia.

     Pentru noi, lucrurie descrise de Leviticul 11 au un înteles simbolic. Chiar si la evrei, în afara întelesului firesm era si un sens simbolic.  Pe ce ne întemeiem când facem o asemenea afirmatie? Iatå ce citim la Evrei 10:1 “Intr-adevår Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfåtisarea adevåratå a lucruriloe, nu poate niciodatå, prin aceleasi jertfe, care se aduceau neîncetat în fiecare an, så facå desåvârsiti pe cei ce se apropie.”  Cu alte cuvinte, Lgea ne înfåtisazå umbre ale unor lucruri viitoare.  Iat| ce mai citim în Evrei 9:8, unde se vorbeste despre pårtile templului si despre cine putea så intre în fiecare parte a templului:  “Prin aceasta, Duhul Sfânt aråta cå drumul în locul preasfânt nu era îîncå deschis câtå vreme sta în picioare cortul dintâi.  Aceasts era o asemånare pentru vremurle de acum, când se aduc daruri si jertfe care nu-l pot duce pe cel ce se închinå în felul acesta la desåvârsirea cerutå de cugetul lui: ele sunt doar niste porunci pâmântesti, date, ca toate cele privitoare la mâncåruri, la båuturi si felurite  spålåri pânå la o vreme de îndreptare.”   Iar “vremea de îndreptare” este vremea în care a venit Domnul Isus ca så Se aducå Jertfå. La Coloseni 2, gåsim alte cuvinte care ne îndreptåtesc så råmânem la sensul simbolic, despre care an amintit.  Ce se întâmplase la Colose?  Vniserå acolo asa zisii “iudaizanti”, care îi îvåtau pe cei din Colose cå, dacå vor så fie cu adevårat mântuiti, ei trebuie s| se taie împrejur, så tinå sabatul si så se fereascå de anumite mâncåruri, de genul celor de la Levitic 11.  Iatâ înså ce scrie Pavel Colosenilor cu privire la acesti oameni care pretindeau cå împlinesc o lucrrae a lui Dumnezeu: “Nimeni så nu vå judece cu privire la m3ncarw sauu båuturå, sau cu privire la o zi de sårbåtoare sau se lunå nouå, sau se sabr, care sunt umbra celor viitoare, dar trupul este al lui Hristot.” (Col. 2:16-17)

 

 

 

.

Gânduri

Epistola cåtre Romani reprezintå o expunere remarcabilå a Evangheliei lui Dumnezeu.  Sursa acestei evanghelii este Dumnezeu.  Subiectul acestei evanghelii este Fiul;  obiectul evangheliei este omul cåzut în Adam, ståpânit de puterea påcatului, iar påcatul este aducåtor de moarte.   Cunoasterea mai dinainte, chemarea, îndreptåtirea prin Hristos si glorificarea sunt lucråri specifice ale mântuirii lui Dumnezeu împlinite ca urmarea Jerfei de la Cruce a Domnului Isus Cristos. Ai toate acestea, iubite cititor?

Slujitorul lui Dumnezeu nu preprezintå niciodatå o autoritate normativå.  De ce?  Pentru cå revelatiile lui Dumnezeu sunt complete, sunt încheiate.  Dacå în afarå de ceea ce a revelat Dumnezeu ar mai exista si o altå autoritate, ar fi douå autoritåti, dar Biblia aratå cu claritate cå Dumnezeu este Autoritatea Supremå si nimeni altul

Jertfa lui Cristos n-a schimbat inima lui Dumnezeu, ci I-a oferit lui Dumnezeu prilejul de a lucra fatå de noi potrivit cu inima Lui, cåci Cel ce L-a dat pe Fiul Såu pentru noi, este Tatål.

Satan doreste cu înfocare så satisfacå toate poftele inimii omenesti, dar Dumnezeu, potrivit cu bogåtiile harului Såu, a purtat de grijå ca toate nevoile inimilor noastre så fie acoperite (satisfåcute) prin lucrarea de ispåsire a Domnului Isus Cristos.

“Totusi”

Vestitorul Evvanghliei Teodor Popescu a tinut o predicå, pe care a intitulat-o “Totusi”.  A început-o cu o istorioarå: un credincios care trecea printr-o epocå de încercåri, a pictat frumos literele cuvântului “totusi”, a înråmat pictura si si-a fåcut un tablou. pe care l-a atårnat aproape de tåblia patului.   Când l-a vizitat un frate credincios, l-a întrebat: -  Ce vrea så zicå acest cuvânt “totusi”     -  Este începutul unui verset care îmi face mult bine, si doresc så-l am cât mai adesea în mintea mea.  – Da? Si care este acel verset?    -  Se gåseste la Psalmul 73, v. 23 . El sunå astfel:  “Totusi, eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de m3na dreaptå, må vei cålåuzi cu sfatul Tåu, apoi må vei primi în slavå!”   Vestitorul Scripturii spune: Credinciosul este cu Domnul pentru cå Domnul este cu credinciosul.  Prezenta Lui este o prezentå activå.   El ne conduce, tinându-ne de mâna dreaptå, ceea ce înseamnå “niciun pas fårå Isus”.  Nu numai cå ne conduce, dar ne si sfåtuieste cålåuzindu-ne gândirea, actiunile, planurile.  El anticipeazå viitorul strålucit  al credinciosilor, care însemneazå “primirea în slavå”;  primirea în slavå înseamnå primirea în casa Tatålui!.  Este frumoaså viata de relatii pe verticalå a credinciosilor: reversul realitåtii cå El este totdeauna cu noi este faptul cå si credinciosul este totdeauna cu Domul lui.  Cântarea fratelui Niculitå Moldoveanu spune: “Tu, totdeauna, Domne esti cu  mine        Si niciodatå singur nu må lasi,     Tu este mereu puterea ce m@ tzine,       Din cei dintâi la cei din urmå pasi!.       Pentu cå Domnul este cu noi, putem spune si noi ca Asaf  “eu sunt totdeauna cu Tine“.   Ce binecuvânatre så stiu cå Domnul este cu mine si cå, în felul acesta experimentez adevårul scump cå si eu sunt cu El!

    Tu esti Comoara care-a fost

    De Tatål mie datå

   Si aståzi nu Te-as mai låsa

  Nici pentu lumea toatå.

  Cåci Tu esti  frate de pribeag

  Si-n cânt si în suspine,

 Isuse-al meu Prieten Drag,

Ce bine-i lângå Tine!

Setban Constantinescu