Consecinta ale abaterii de la har (Evrei 12:15)

 Textul de la Evrei 12 mentioeazå trei consecinte ale abaterii de la har   a. låstari de amåråciune;  b. tulburara    c. întinare.   Tråirea în abatere de la har înseamnå amåråciune.  Termenul folosit la Evrei 12  “lâstari se amåråciune” sugereazå o arie largå de propagare a amåråciunii.  Un credincios spunea: “Amåråciunea o aduc nu necazurile, ci abaterea de la harul lui Dumnezeu: am iesit din castelul sigurantei, si viata noastrå personalå este nåpâditå de bålåriile amåråciunii.

       Abaterea de la har aduce si tulburare: neîntelegeri, certuri, discutii, diviziuni sectare.  Despre Galatenii care se abåtuserå de la har se spune  cå se “muscau” unii pe altii.  Un alt efect al abaterii de la har este întinarea.  Asta înseamnå o viatå pâtatå, In castelul harului lui Dumnezeu nu stâpâneste pâcatul (Rom. 6) Sub har credinciosul se curåteste, nu se întineazå.  La Tit 2:11 se spune:  “Cåci harul lui Dumnezeu ne învatå s-o rupem cu pâgânåtatea si cu poftele lumesti si så tråim în veacul de acum cu cumpåtare, drepate si evalvie, asteptând fericita noatrå nådejde.”

     Tråirea prin har aduce sfintire si oferå o nådejde fericitå; abaterea de la har aduce deznådejdea amåråciunii, nelinistea tulburårii si discomfortul întinårii specifice pågânåtåtii

       In umblarea mea prin lume,         Prin ispitele haine

      Peste tot, Isuse – Doamne,          Numai harul Tåu mâ tine    (N.  Moldoveanu)

Serban Constantinescu

  

Abaterea de la harul lui Dumnezeu (Evrei 12:15)

Gandurile de mai jos reprezintå note personale de la predicå, ascultatå la 21 Septembrie 1981 în adunarea Carol Davila, din Bucuresti.  Textul din Epistola cåtre Evreu sunå astfel:” Luati seama ca nimeni så nu  se abatå de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nucumva så dea låstari vreo rådåcina de amåråciune, så aducå tulburare si multi så fie întinati de ea.”

   In mod normal viata credinciosului este si trebue tråitå prin harul lui Dumnezeu.  O tråire în afara harului lui Dumnezeu este pentru un credincios o tråire anormalå, una falså.  In multe cazuri, abaterea de la har este mascatå de bune intentii: se instituiesc rânduieli omenesti, cu justificarea câ “trebue så facå si omul ceva”.  In fapt înså, toate rânduierile omenesti, prin lucrarea lor, umbresc lucrarea deplinå, la care nu este nimic de adaugat, a Domnului Isus Cristos.

       Trebue så recumoastem cå în mediile crestine abaterea de la har este o practicå foarte frecventå.  Galatenii începuserå prin credintå, dar cåutau så continuie mersul pe cale prin eforturi omenesti.  De aceea, Pavel le scrie: “Nu vreau så fac zadarnix harul lui Dumnezeu. Cåci dacå neprihânirea se capåtå prin Lege, degeaba a murit Cristos.” (Gal, 2:21).   Si astazi, în adunåri sau în familii crestine este încå prezent duhul legii. Acest duh prezintå un mare pericol pentru cei credinciosi,  Abaterea de la har înseamnå pâråsirea drumului pe care credinciosul este condus prin Duhul Sfânt, înseamnå så iesi din turnul de scåpare, din castelul sigurantei depline, în care totul este garantat în chip neconditionat de Dumnezeu.  Iesirea din acek loc sigur devine un drum deschis pentru tot felul de påcate morale, doctrinale si relationale.  Iatå de ce, în frumosul cântec “Cea mai dulce vorbå-i harul”  Dumitru Cornilescu scria

Cea mai dulce vorbåi harul     Prin Isus Cristos venit

El de vin’al nostru cuget         Pe deplin l-a curåtit.       Aceastå cântare eEra si unul din imnurile favorite ale lui Teodor Popescu,

Serban Constantinescu