“Ferice de poporul care cunoaste sunetul trambitei, care umbla in lumina fetzei Tale, Domane” (Psalm 89:15).
Putin din lumina soarelui invioreaza fiintele; pasarelele, care mai inainte stateau triste, cand da soarele, incep sa cante: toate sunt mangaiate, cand straluceste soarele.
De cate ori n-am vazut aceasta schimbare, cand adica dupa ploaie, a aparut deodata lumina! Atunci pare ca cerul s-ar fi coborit cu dragoste pe pamant, ca sa-i stearga lacrimile si sa-l impodobeasca cu o haina noua, de culori frumoase.
In sens duhovnicesc, tabloul este foarte semnificativ: aratarea Domnului toarna stralucire peste slabiciunile noastre si preface necazurile noastre in biruinte. Prezenta Lui inlatura tristetea care atarna ca un nor sumbru peste cele mai bune simtaminte ale noastre. Da, prezenta Lui lumineaza toate intunecimile noastre. Fatza Domnului este, pentru credinciosii Lui, ca o dimineata fara nori, care aduce numai bucurii.
Pana nu L-am cunoscut pe Domnul Isus ca pe Mantuitorul si Domnul meu, n-am stiut ca as putea fi fericit, cu o fericire statornica, permanenta. De cand Il cunosc pe El, aud atatea pasari cantand in sufletul meu, cum n-as fi visat vreodata. Niciodata, sufletul meu intristat nu si-a inchipuit ca viata omeneasca ar fi in stare sa simta fericirea dumnezeiasca, sau ca pamantul poate fi asa de aproape de cer. Negresit, face sa traiesti in stransa legatura cu Iubitul sufletului tau! Bucuriile de pe pamant nu se pot asemana cu bucuria constanta pe care o aduce lumina fetzei lui Dumnezeu, asa cum, lampa palida dintr-o incapere intunecata, nu se poate asemana cu soarele de pe cer.
Multumesc Domnului ca m-a facut in stare sa umblu in lumina Fetzei Lui: cand ma lumineaza El este o primavara im veci cu flori pentru mine.
Note de Teodor Popescu transcrise de
Serban Constantinescu
Recent Comments